Să cultivăm permanent limba română literară

Limba română constituie o disciplină primordială în procesul de învățământ. Studiul ei are o importanță covârșitoare în formarea multilaterală a tinerilor. Fără însușirea temeinică a limbii nu poate fi concepută evoluția intelectuală a elevilor, pregătirea corespunzătoare a celorlalte obiecte predate în școală.

„Vrei să înveți științele cu ușurință, scria filozoful francez Condillac, începe prin a-ți învăța limba”.

Limba română literară a dobândit prestigiul unei limbi europene de cultură și de civilizație, care este capabilă să exprime orice, începând cu cele mai abstracte idei filozofice și terminând cu ultimele achiziții din domeniul tehnicii și al științei. Însă tezaurul limbii române trebuie asimilat prin studiu serios, cu atât mai mult azi, când știm din vina cui a fost sărăcit, văduvit de marea sa bogăție de cuvinte și expresii frumoase. Învățătorul și profesorul din școală, din liceu, are o datorie importantă: pe de o parte, să explice elevilor într-un mod accesibil termenii, cuvintele noi, iar pe de altă parte, să-i obișnuiască să nu treacă cu vederea nici un cuvânt necunoscut, întâlnit de ei în manuale, în cărțile de literatură artistică sau auzite la emisiunile radiofonice, televizate, să-i afle sensul. Anume în anii de studiu în școală, în liceu, elevii trebuie obișnuiți să consulte dicționarul pentru a ști cum să aleagă sensul adecvat în textul pe care-l analizează. În felul acesta se pot împrieteni cu limba literară, cu bogăția ei lexicală, cu exprimarea corectă, învățând să folosească cuvântul potrivit la locul potrivit.

Dezvoltarea vorbirii elevilor se cuvine să devină o preocupare permanentă a tuturor învățătorilor și profesorilor din școală. Fiecare pedagog trebuie să fie conștient totodată că de calitatea limbii pe care o vorbește depinde prestigiul său social, capacitatea sa de a fi model pentru elevi și discipoli.

Elevii comit multe greșeli și în limba vorbită, și în scris. Cauzele le cunoaștem. Pedagogii – îi am în vedere în primul rând pe cei care predau istoria și geografia, chimia, fizica sau matematica și care nu sunt întotdeauna exigenți față de exprimarea corectă. Dar cea mai mare vină, cred, o purtăm noi, învățătorii-filologi, întrucât ne preocupă mai ales definițiile și regulile, dar neglijăm aplicarea lor în vorbire și în scriere. De aceea avem elevi care cunosc bine regulile de ortografie, dar vorbesc și scriu cu nenumărate greșeli.

Învățătorii, și cei de la clasele primare, și cei de la clasele superioare, recurg anevoie la conversația spontană. Deși îi cunosc eficiența, o practică destul de rar. De ce? Pentru că, vedeți dumneavoastră, nici manualele, nici programele de studii nu prevăd aplicarea frecventă a acestui procedeu didactic. Ca și în alte compartimente însă lacunele programelor și manualelor trebuie să fie înlăturate prin măiestria profesorului.

Fiecare pedagog e dator să acorde atenție felului în care elevii lucrează asupra îmbogățirii vocabularului, procedeelor de folosire a cuvintelor noi în vorbirea orală și scrisă, modului de exprimare în cadrul lecțiilor și în afara orelor de curs. Dacă am reuși să atingem acest nivel, n-am spune cu amărăciune „că ni-i limba prea săracă” (A. Mateevici) și elevilor le-ar ajunge cuvinte pentru a-și exprima gândurile și oral, și în scris.

Literatura artistică este cea care contribuie enorm la însușirea limbii corecte. Ne bucură includerea în programa de studii a literaturii, operelor scriitorilor români valoroși: I. L. Caragiale, G. Coșbuc. O. Goga, T. Arghezi, L. Blaga, L. Rebreanu, N. Labiș, N. Stănescu, M. Preda, Z. Stancu, I. Slavici, M. Sadoveanu și ale altora. Operele lor fac cinste neamului nostru. Ele conțin un bogat material ce contribuie substanțial la educarea și instruirea elevilor, la însușirea profundă a limbii. Studiind operele scriitorilor noștri de seamă oferim elevilor modele de analiză care îi ajută să înțeleagă și alte valori literare neincluse în programa școlară și liceală, le oferim un instrument solid de orientare în domeniul creației literare. Pentru a o percepe, pentru a o asimila, literatura aceasta trebuie citită și recitită de elevi cu înțelegere, cu extindere imaginativă, cu profunzime. Doar așa lectura acestor opere îl poate înălța și îmbogăți pe cititor. Lectura ne stimulează gândirea, ne îndeamnă la exigență, la perfecțiune. Literatura reprezintă un nesecat izvor de energie spirituală.

Profesorii de limba și literatura română de la Liceul „Ion Creangă” sunt conștienți de misiunea ce le revine de a le cultiva elevilor o limbă literară bogată. Ca dovadă servesc rezultatele obținute la sfârșit de an școlar, când majoritatea elevilor noștri au obținut la examenele de limba română note de 8, 9, 10, iar cei de cl. XII au susținut cu brio examenele de bacalaureat, fiind înscriși cu toții la studii în instituțiile de învățământ superior. La fel, majoritatea elevilor cl. XI s-au prezentat bine la limba română susținând examenele de admitere în diferite colegii.

Aș vrea să închei cu ideea că numai prin eforturi comune ale tuturor intelectualilor vom crea un regim unic în școală, în liceu, în viața cotidiană privind exprimarea corectă literară, cultivarea limbii române în societate.

Ion Ciobanu,
profesor de limba și literatura română la Liceul „Ion Creangă”,

30 august 1995, ziarul „Timpul”, Florești

This entry was posted in politic. Bookmark the permalink.

Leave a Reply