Istorie și ipocrizie

Republica Moldova trece printr-o sarabandă de aniversări care sunt în stare să zăpăcească de-a binelea un observator neprevenit. Date istorice incompatibile în esența lor sunt marcate cu aceeași frenezie și patimă, dar câți moldoveni realizează schizofrenia acestei situații?

Azi, 16 mai 2012, comemorăm 200 de ani de la semnarea Tratatului de la BucureÈ™ti, prin care Rusia È›aristă a ocupat Basarabia. Cu patru decenii mai devreme, in 1775, Principatul Moldovei pierduse întreaga Bucovină – cu Suceava È™i CernăuÈ›ii – în favoarea Austriei habsburgice. Spre deosebire de conaÈ›ionalii lor dintre Prut È™i Nistru, bucovinenii măcar fuseseră anexaÈ›i de un imperiu civilizator, central-european… Duminică, la ChiÈ™inău, au avut loc manifestaÈ›ii de comemorare a celor două secole de ocupaÅ£ie rusească. De data aceasta, forÈ›ele de ordine au prevenit ciocnirile dintre unioniÈ™ti È™i militanÈ›ii din organizaÈ›ia „PatrioÈ›ii Moldovei”, cei care deplâng faptul că Rusia nu a anexat întreaga Moldovă până la CarpaÈ›i – interesant „patriotism moldovenesc”, nimic de zis! ManifestanÈ›ii pro-unire au protestat în faÈ›a ambasadelor țărilor implicate în primul rapt al Basarabiei. Dar dacă în cazul Rusiei o asemenea acÈ›iune a fost perfect justificată, pentru că Moscova È›ine în continuare trupe de ocupaÈ›ie pe teritoriul Republicii Moldova È™i nu-È™i ascunde intenÈ›ia de a reface Uniunea Sovietică, atunci marÈ™ul spre Ambasada Turciei, la drept vorbind, ni s-a părut uÈ™or bizar. Turcia de azi, creată de Atatürk È™i de urmaÈ™ii săi politici, este o republică laică, un stat membru NATO, cu aspiraÈ›ii de integrare europeană, È™i nu are nicio legătură cu Imperiul Otoman de la 1812. Dar chiar È™i atunci, Sultanul a cedat în urma unor înfrângeri pe câmpul de luptă…

Partidul Liberal, care a lipsit de la manifestaţiile de stradă de duminică, pentru a nu fi confundat cu PNL-ul doamnei Pavlicenco (există o inflaţie de liberali în Moldova), a propus în Parlament ca cei 200 de ani de ocupație rusească să fie consemnați prin declararea de doliu național, însă colegii de Alianță nu au susținut inițiativa. Nu știm câte puncte electorale a câștigat Mihai Ghimpu prin această „demascare a trădătorilor cauzei naționale”, cum ar spune adepții mai fervenți ai PL, dar ideea de adeziune românească în Republica Moldova a avut de suferit. Azi, 16 mai, se va ține totuși doliu în capitală, în urma deciziei Consiliului Municipal Chișinău.

Și pentru că orice acțiune are, de regulă, o replică, un nou Barometru de Opinie Publică relevă accentuarea unei tendințe îngrijorătoare: 57 % dintre moldoveni ar vrea să adere la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan și doar 52 % ar prefera, concomitent, integrarea în Uniunea Europeană. Ne-am obișnuit să vorbim despre basarabenii aflați la muncă în Occident, să-i privim ca pe niște agenți ai schimbării mentalităților, dar uităm de uriașa masă anonimă a celor plecați să presteze munci umilitoare în Rusia. Contribuția lor la europenizarea Moldovei este egală cu zero. Iată că majoritatea concetățenilor lor de acasă pare să încline în aceeași direcție, spre Est, și cum să fie altfel, dacă 80 % din audiovizualul moldovenesc este compus din stații de radio și TV de limbă rusă?

Construcția unui stat de drept, eliminarea corupției, democratizarea societății implică eforturi, curaj, imaginație, sacrificiu. În Moldova lipsește o campanie energică de informare cu privire la Uniunea Europeană. Ai impresia că actuala putere doar mimează reformele de ochii donatorilor externi și nu crede în ceea ce declară. Cetățenii simt asta și încep să-și piardă răbdarea. Așa încât, degeaba vom proclama solemn mari adevăruri istorice, dacă angajamentul nostru pro-european și respectarea drepturilor omului vor „împacheta” o ipocrizie de fond.

This entry was posted in politic. Bookmark the permalink.

Leave a Reply