Rocada rusească

Rușii au fost întotdeauna tari la șah, dar „rocada” pe care a propus-o Dmitri Medvedev la recentul congres al partidului de guvernământ de la Moscova a uimit și îngrețoșat lumea liberă. Ce-l face pe un tânăr șef de stat să renunțe de bună voie la a mai candida pentru un al doilea mandat permis de Constituție, cedând în favoarea unui politician mai vârstnic și mai uzat, care a mai ocupat de două ori această funcție? – se întreabă analiștii.

„Asta ne-a fost înțelegerea de la bun început”, le răspunde, malițios, Vladimir Putin, iar pupilul său, care i-a ținut locul cald patru ani de zile, va fi crezut că își face un titlu de glorie respectându-și cuvântul față de mentor. Cum rămâne însă cu imaginea unei națiuni de 140 de milioane de oameni, căreia i s-a furat dreptul de a alege?

Rusia trăiește una dintre cele mai mari umilințe din istoria sa: o mână de KGB-iști îmbuibați, care nu au alternativă – puterea sau pușcăria! –, a pus juvățul pe o țară cu destule minți capabile să o conducă spre un viitor mai demn. Dezamăgirea este uriașă. Când presa e sugrumată, când oamenii de afaceri care refuză să cotizeze la pușculița Kremlinului putrezesc după gratii, când liderii opoziției liberale sunt umflați din stradă de poliție, interzicându-li-se până și posibilitatea de a se înscrie în cursa electorală, declarațiile lui Medvedev despre imperativul „modernizării” Rusiei și despre „resetarea” relațiilor cu Occidentul alimentau o vagă speranță că starea de lucruri din țară va convinge clasa politică de la Moscova să inițieze un fel de democratizare, un început de stat de drept. Pentru că nu se poate progres fără competiție economică liberă, nu se poate dezvoltare fără presă independentă și fără magistrați care să judece în conformitate cu legea, nu în funcție de telefonul scurt al șefului politic sau în dependență de grosimea plicului cu bani strecurat pe sub ușă.

Apoi, mai era și ideea, oarecum întemeiată, că dacă nu propria ambiție, măcar interesele familiei și ale echipei sale îl vor obliga pe Medvedev să-și ia în serios rolul de președinte, să taie cordonul ombilical care îl leagă de fostul său boss de la Petersburg. Acum toate aceste speranțe s-au năruit. Putin va obține un nou mandat de președinte, Medvedev îi va lua locul în fruntea guvernului. Intriga alegerilor parlamentare din decembrie 2011 și a celor prezidențiale din martie 2012 a fost anulată. Totul se știe. De aceea Alexei Kudrin – ministrul Finanțelor, omul cu merite reale în ce privește menținerea economiei ruse pe linia de plutire – și-a dat demisia, pentru că nu a dorit să lucreze sub conducerea unui premier de operetă.

Revenirea lui Putin la Kremlin nu anunță nimic bun pentru Moldova, aflată în bătaia crivățului de la Răsărit. Singura salvare e să ne mișcăm cât mai repede spre Uniunea Europeană. Sper ca politicienii noștri să înțeleagă acest adevăr și să nu se mai lase seduși de modelul „macho”, pe care îl emană fostul agent secret de la Dresda. Putin și marionetele sale s-ar putea să domnească încă 30 de ani în Rusia, dar această epocă își va primi calificativul cuvenit: o țară ale cărei imense resurse naturale s-au dovedit un blestem pentru un popor lipsit de tradiție democratică.

This entry was posted in politic. Bookmark the permalink.

Leave a Reply