Chișinăul sub buldozere

Capitala Moldovei trece printr-o febră a demolărilor. Sunt făcute praf edificii incluse, cândva, în ceea ce unii se mai încăpăţânează să considere a fi „centrul istoric”. Ultima victimă se numeşte Casa Poştei – o veche construcţie din str. Vlaicu Pârcălab, plasată în coasta arogantului hotel „Leogrand”. Casa Poștei deranja peisajul cu înfățișarea ei „din alte timpuri” şi prin modestia arhitectonică. Cineva a pus ochii pe terenul respectiv cu intenția să ridice acolo un centru comercial.

Societatea civilă a protestat, dar prea târziu: buldozerele n-au fost impresionate. Grupului de apărători ai venerabilului edificiu i s-a alăturat în ultimul moment şi primarul Dorin Chirtoacă, dar nici el nu a reușit să oprească demolarea. Ne întrebăm cât va mai dura acest „măcel” în Chişinău, un oraş ce riscă să rămână fără identitate. Protestul edilului-șef este surprinzător şi aproape suprarealist: domnia sa se află la al doilea mandat de primar şi a avut suficient timp să destrame rețeaua complicităţilor şi a corupţiei funcţionăreşti care s-a cuibărit de decenii în sediul instituţiei pe care o păstorește. Oprirea demolărilor, conservarea clădirilor de patrimoniu din Chișinău ar fi fost un punct prețios în palmaresul lui Dorin Chirtoacă, întrucât asfaltarea, renovarea apeductelor, iluminarea străzilor, încălzirea locuințelor sunt lucruri mai complicate, mai greu de realizat.

N-ai cum să faci ordine de unul singur într-un viespar, dar măcar să apelezi mai des la opinia publică, să divulgi urzelile necurate la care participă oameni de afaceri, angajați ai primăriei și înalți demnitari din fosta guvernare și din administrația actuală, dacă dispui de asemenea informații! Primăria nu a avut voinţă, funcționarii săi, probabil, nu au rezistat unor tentaţii financiare: se știe că demolarea caselor vechi și construirea de noi imobile este un business foarte profitabil în capitală.

Casa PoÈ™tei a fost pusă la pământ: ce monument proscris mai urmează?… Locuitorii mai vârstnici ai urbei ar putea întrezări în actuala furie a demolărilor o funestă tradiÈ›ie. După ce a trecut printr-un cutremur devastator în 1940, un an mai târziu, în ChiÈ™inău, a fost pusă în aplicare tactica „pământului pârjolit”, ordonată de Stalin. Pe 13 iulie 1941, grupuri de diversioniÈ™ti ai NKVD-ului au dinamitat sute de edificii ridicate în interbelic È™i în epoca È›aristă. Când a intrat Armata Română în ChiÈ™inău, potrivit unor mărturii, în zona istorică a oraÈ™ului se distingeau mai clar doar trei clădiri, ca niÈ™te statui funerare în mijlocul unui cimitir de piatră învăluit în praf È™i în fumul incendiilor…

Azi, în lipsa unui plan de urbanizare care să propună soluții de reabilitare și adaptare a centrului istoric la necesitățile dezvoltării moderne, arbitrarul construcțiilor „ciocoiești” a pus stăpânire pe oraș. Cine să mai audă zgomotul produs de prăbușirea zidurilor vechi, a arhitravelor împodobite cu ornamente, dacă Alianța pentru Integrare Europeană se demolează ea însăși cu nesecată energie, sub ochii unei populații dezorientate, învrăjbite de propagandă comunistă? Măcar să nu se ajungă la răfuieli de stradă.
________
Adevărul, 1 iulie 2011

This entry was posted in politic. Bookmark the permalink.

Leave a Reply