Moldova-tranzit

Ne-am obișnuit cu refrenul: „Am să plec din țara asta nenorocită, m-am săturat!” Eu am auzit-o într-o zi de cel puțin 3 ori. La spital, unde îmi vizitam o rudă, niște medici se confesau pe culoar, exasperați – păreau convinși că în altă parte le-ar merge mult mai bine. Într-un maxi-taxi, șoferul dialoga cu un amic transportator care îi spunea că tocmai și-a perfectat pașapoarte românești pentru familia sa și că speră în curând să-și ia tălpășița. La poștă, două doamne elegant îmbrăcate își povesteau una alteia experiența terifiantă a unor cunoștințe plecate ilegal în Occident: le compătimeau, dar le și invidiau că avuseseră curajul să „taie poala”, cum se zice.

Printre tineri „dispozițiile nomade” sunt cele mai răspândite: vor să fugă pe capete din Moldova, pentru că nu întrezăresc aici niciun fel de perspective. Familia, părinții? „Da, îi iubim, dar avem și noi o viață de trăit. Ce să facem în Moldova? E ca și cum te-ar închide într-o pivniță!” Junii basarabeni refuză să încremenească în basorelieful unor generații sacrificate, să completeze cu încă o verigă lungul șir al rataților istoriei, nu găsesc deloc o sursă de voluptate în victimizarea pe care și-o cultivă, psihanalizabil, concetățenii lor mai vârstnici. Să pleci la timp, cât mai ai energie și disponibilitate de a te integra într-un mediu străin, să-ți valorifici la maximum potențialul, pentru că dacă rămâi în Basarabia te irosești și vei înțelege, prea târziu, că ai făcut o greșeală fatală, cedând sub presiunea sentimentelor de clan sau a unui patriotism anacronic și gratuit.

Ca să oprești exodul moldovenilor spre tărâmuri mai fericite – mă gândesc uneori – ar fi suficient ca lucrurile să funcționeze bine măcar într-un domeniu. Tinerilor, de exemplu, ar trebui să le oferi oportunități de afaceri, condiții de creditare atractive, soluții pentru a-și procura locuințe, stagii în Occident pe care să le valorifice acasă, continuându-și activitatea în cadrul unor parteneriate profesionale cu colegii din străinătate. Un astfel de program, inteligent conceput, ar fi în mod cert sprijinit de Uniunea Europeană. Numai că dacă pe ansamblu proastele obiceiuri nu sunt eradicate, orice inițiativă sectorială generoasă va fi în cele din urmă compromisă, scufundată în noroiul corupției autohtone.

Și atunci de unde să începi, cum să prinzi acel capăt de fir cu care să depeni adevărata „poveste de succes” aici, la porțile Europei? Oricât de dizgrațios reflectată în mass-media, febra ce s-a declanșat în interiorul coaliției de guvernământ cu prilejul dezbaterii politicilor bugetar-fiscale pentru anul 2011 reprezintă totuși dovada faptului că organismul luptă cu infecția, vorba medicilor. Stabilirea unor reguli de impozitare clare și echitabile va spori încrederea populației, va stimula creșterea economică, va îngrădi tentația foloaselor necuvenite – cancerul care macină societatea basarabeană.

N-ai cum să faci dintr-o „Dacie” un „Mercedes”, atașându-i un motor de „Jiguli”. Îți trebuie piese și subansamble produse în Germania. Adică rigoare, onestitate, eficiență. Și poate așa Moldova nu va mai fi un ținut de tranzit pentru oamenii săi, ci chiar un loc în care să vrei să trăiești.

_______
Adevărul, 1 aprilie 2011

This entry was posted in politic. Bookmark the permalink.

Leave a Reply