MarÈ›i, 29 martie, ministrul Iurie Leancă s-a întâlnit la Moscova cu omologul său Serghei Lavrov. Rusia È™i-a reafirmat sprijinul pentru integritatea Republicii Moldova, prin conferirea unui statut special regiunii de peste Nistru, È™i a subliniat nevoia de a se respecta egalitatea părÈ›ilor implicate în negocieri. A fost apreciată neutralitatea fixată în ConstituÈ›ia moldoveană, „cea care asigură o contribuÈ›ie importantă la consolidarea unei structuri de securitate în Europa.â€
Iată o informaÈ›ie ce pare calchiată după nenumăratele comunicate de presă pe tema dialogului diplomatic Moscova-ChiÈ™inău. Nimic nou, degeaba am încerca o lectură „printre rânduriâ€. PoziÈ›ia Rusiei a rămas neclintită È™i, cu mici variaÈ›iuni conjuncturale, sună cam aÈ™a: dacă vrea să reintegreze Transnistria, Republica Moldova va trebui să-i ofere largi prerogative – limbă de stat proprie, buget È™i administrare autonomă È™i, mai important, posibilitatea de a influenÈ›a politica externă comună.
Acestea sunt elementele de bază a ceea ce numim „pax russa†pentru Republica Moldova, un model aplicat È™i în alte regiuni ale spaÈ›iului post-sovietic, în care Moscova râvneÈ™te să-È™i refacă influenÈ›a. ÃŽn cazul Moldovei, acest model se impune prin È™antaj economic, dar È™i prin violarea drepturilor omului în localitățile din stânga Nistrului de către regimul de la Tiraspol: răpirea È™i molestarea sătenilor din Corjova, inclusiv a reprezentanÈ›ilor administraÈ›iei locale, condamnarea la ani grei de temniță a unor cetățeni moldoveni în baza unor false acuzaÈ›ii de spionaj au menirea să demonstreze faptul că Tiraspolul nu va ceda, indiferent de presiuni sau promisiuni. Și cine îl poate cuminÈ›i pe Smirnov? FireÈ™te, doar Rusia, „pacificatorul indispensabilâ€.
Știm ce vrea Rusia, dar ce vrea Republica Moldova? Două obiective majore: aderarea la Uniunea Europeană și reintegrarea teritoriului din stânga Nistrului – două preocupări între care se spune că există o legătură logică: Moldova nu se va alinia rigorilor de la Bruxelles până nu-și va restabili controlul asupra frontierei sale de est. Doar că această logică aparent imbatabilă în realitate sugerează amânarea integrării noastre la calendele grecești: Transnistria nu va putea fi readusă în interiorul statului moldovean fără acordul Rusiei, iar interesele Rusiei sunt diametral opuse aspirațiilor pro-occidentale ale Chișinăului.
Ce lipseÈ™te în această poveste este dinamismul, schimbarea, modificarea raportului de forÈ›e, ideile îndrăzneÈ›e. Or, dinamismul nu e de căutat la Moscova, care va tinde mereu să conserve actualul status-quo, ci în concentrarea pe reformele interne, cerute de exigenÈ›a modernizării. Un ziarist francez, prezent la forumul economic Uniunea Europeană-Moldova, se mira de incapacitatea coaliÈ›iei de la putere de a-È™i înÈ›elege prioritățile: „aveÈ›i o È›ară săracă, spunea el, o infrastructură complet degradată, sunt de făcut o grămadă de lucruri aici, de care nu te poÈ›i apuca dacă nu depășiÈ›i instabilitatea politică, alegându-vă preÈ™edintele, or politicienii voÈ™tri par inconÈ™tienÈ›i, se pierd în hărÈ›uieli interne.â€
Observația interlocutorului meu este valabilă și pentru subiectul pe care îl discutăm. N-ai cum să schimbi raportul de forțe în chestiunea Transnistriei, dacă nu știi să-ți gestionezi propria ogradă. Uniunea Europeană nu are motive să sprijine pe cineva care doar vorbește despre reforme, iar în fapte se preocupă mai mult de negocierea unor avantaje politice și de bussines. Şi aşa ajungem la o constatare tristă: din 1991 încoace, am avut în Moldova doar guvernări dedicate unor agende paralele, și nicidecum interesului național.