A fi sau a nu fi român?

După ’89, problema identității a reușit să eclipseze prin acuitatea ei întreaga agendă post-totalitară a Moldovei. Pentru ca, în cele din urmă, să fie ratate și recuperarea apartenenței noastre naționale, și reformele democratice. O încununare a acestui dublu eșec a fost regimul Voronin, care își făcuse un program ideologic (ce semăna mai degrabă cu o obsesie maniacală) din cultivarea urii față de români.

Odată cu apropierea de Uniunea Europeană, chestiunea identității naționale se impune ca parte a vastului domeniu al „drepturilor omului”. Abia în al 20-lea an de independență nativii din Basarabia își vor putea spune „români”. Guvernul a adoptat acum două zile această decizie, după ce Republica Moldova a pierdut mai multe procese la CEDO în favoarea unor cetățeni cărora autoritățile le-au refuzat înlocuirea etniei „moldovean” cu cea de român în documente personale. Înscrisul respectiv se va face în adeverința de naștere la solicitarea persoanelor care au împlinit 16 ani sau a părinților, în cazul minorilor. În schimb, rubrica „naționalitatea” va fi exclusă din restul actelor de stare civilă.

Legea, care va fi trecută prin Parlament, ar trebui să aibă și efect retroactiv. E nefiresc ca părinții să decidă pentru copiii lor, dar să nu poată scăpa ei înșiși de „ștampila” sovietică. În RSSM și, până mai ieri, și în Moldova independentă orice locuitor de altă etnie își putea spune fără jenă pe nume: rusul – rus, ucraineanul – ucrainean, gagăuzul – găgăuz ș.a.m.d., numai basarabenii majoritari aveau interzis apelativul „român”, ba chiar erau persecutați dacă se încumetau să-și afișeze identitatea corectă, dacă scriau cu alfabet latin.

Diversiuni de felul „dicționarului moldovenesc-românesc” (Stati) sau al „concepției poporului polietnic din RM” (Stepaniuc) au fost instrumentate pentru a justifica sclavia post-colonială a basarabenilor, pentru a eterniza confortul unei caste de privilegiați proveniți din fostul partid sovietic și din KGB. Apartenența națională nu ar mai trebui să fie obiect de speculație politică, motiv de sciziuni, reflexe xenofobe și nici sursă de batjocură pe seama celor „2% de români” din Moldova.

Sperăm ca decizia guvernului să nu trezească polemici în Alianță, declaraÈ›ii că, vezi doamne, nu e momentul, că avem alte priorități (…în SRL-ul nostru „Republica Moldova”). Nu vei construi nimic durabil cu oameni timoraÈ›i, complexaÈ›i, bâlbâiÅ£i, imaturi politic, cu o populaÈ›ie care nu-È™i cunoaÈ™te reperele, valorile, azimuturile geopolitice, ierarhiile culturale. Nu vei evolua ca stat fără a reda moldovenilor sentimentul unei identități sigure, legitimate. Suntem români È™i suntem europeni, pentru că vorbim una dintre cele 27 de limbi oficiale ale Uniunii Europene – limba română –, È™i adăugăm identității noastre naÈ›ionale o plusvaloare modernă, prin deschidere È™i solidaritate umană în clipe de mare restriÈ™te, aÈ™a cum au învățat concetățenii noÈ™tri din Occident.

Bucureștiul a făcut primul pas, oferind basarabenilor posibilitatea redobândirii cetățeniei române, pierdute ca urmare a ocupației sovietice. Era timpul ca și acasă la noi să ne recăpătăm demnitatea.

_________
Adevărul, 25 martie 2011

This entry was posted in politic. Bookmark the permalink.

Leave a Reply