Despre rusofobie

Natalia Morari a comentat zilele acestea pe blog insinuările unor medii de informare rusești, care au preluat clișeele antiromânești ale presei transnistrene, cu privire la o pretinsă jubilație a Moldovei pe marginea atentatului terorist de la aeroportul Domodedovo, soldat cu 35 de morți și circa 120 de răniți. Jurnalista basarabeancă, opozantă cunoscută a regimului Putin, combate aceste aberații menite să inducă ura rușilor față de aspirația de integrare europeană a Moldovei, căci până la urmă despre asta e vorba. Insuccesul lui Narîșkin de a înjgheba la Chișinău o coaliție de guvernare pe placul Moscovei produce și asemenea răbufniri psihanalizabile, de un primitivism monstruos, care dezonorează meseria de jurnalist.

Imediat după atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 am fost oripilat de reacția unor concetățeni de-ai mei, care afirmau ceva de genul: „Bine le-au făcut americanilor! Prea li s-a urcat aroganța la cap, prea își bagă nasul peste tot în lume!” Acele vorbe nedrepte încă își mai găseau explicația în incapacitatea unor oameni simpli de a se desprinde din prizonieratul propagandei sovietice, dar când le rosteau niște intelectuali, în cadrul unui simpozion de istorie unde mi s-a și întâmplat să le aud, rămâi consternat. Nu în primul rând faptul (imposibil de ignorat pentru niște specialiști) că datorită lor, a odioșilor americani, s-a destrămat Uniunea Sovietică și putem vorbi și noi, în Basarabia, de valorile noastre românești, s-ar fi cuvenit să domolească asemenea halucinante „judecăți de valoare”, ci reflexul firesc de compasiune față de miile de oameni nevinovați, pe care cruzimea unor fanatici religioși i-a trimis în neant, generând o imagine-simbol a Apocalipsei: prăbușirea turnurilor gemene de la New York.

Jubilarea pe seama tragediei de la aeroportul Domodedovo este la fel de imorală. Basarabenii au fost zguduiți de atacul terorist de la Moscova, mai ales că printre victime se numără și doi compatrioți de-ai lor (e un noroc că n-au fost mai mulți!), iar autoritățile au trimis mesaje de condoleanțe și solidaritate.

Nu avem rusofobie în Moldova, chiar dacă suficiente motive, mai vechi sau mai recente, ar justifica-o. Rusofobie să fie cetățenia oferită tuturor locuitorilor acestui È›inut, fără discriminare, după 1991? Rusofobie să fie amânarea sine die a obligativității de a cunoaÈ™te limba română pentru funcÈ›ionarii publici? Rusofobie să fie dominaÈ›ia limbii ruse în bussines, în publicitate È™i în mass-media din Moldova?… Pe de altă parte, È™antajul interminabil cu gazele, prezenÈ›a trupelor ruseÈ™ti în Transnistria sau încarcerarea lui Ernest Vardanean cam greu le-ai defini drept acte de iubire pentru moldoveni.

Dacă vrea cineva să ne reproșeze niște defecte, să le caute mai degrabă la polul opus: în neputința noastră de a ne asuma identitatea, în felul nostru trist și penibil de a orbecăi prin istorie, fără să știm cine suntem și ce vrem. A avea o minimă demnitate ca națiune mi se pare singura posibilitate de a-i face și pe alții să ne respecte.
_______
Adevărul, 28 ianuarie 2011