Victime colaterale. O “lecţie” europeană

Una din neplăcutele revelaţii cu care a trebuit să ne acomodăm, în Basarabia, după 1989, îndeosebi în ultimii ani, au fost afirmaţiile unor reprezentanţi occidentali privind „originalitatea” identităţii moldoveneşti, orgoliul diferenţei de care ar trebui să ne lăsăm locuiţi în raport cu România, despre „multiculturalismul” ca marcă indelebilă a Republicii Moldova. „Voi sunteţi altfel, ne spuneau ei, lăsaţi-o mai moale cu „românismul” că-i speriaţi pe transnistreni, care nu vor mai dori să revină sub jurisdicţia Moldovei.” În acelaşi timp, sfătuitorii noştri din Vest atrăgeau atenţia României să-şi mai tempereze atitudinea de „frate mai mare”, pentru că răneşte sensibilităţile de balerină ale autorităţilor moldoveneşti.
AcelaÅŸi „pachet” de reproÅŸuri ÅŸi poveÅ£e l-a livrat, recent, autorităţilor române dl Kalman Mizsei – reprezentantul UE în Republica Moldova. Adăugând ÅŸi o observaÅ£ie dictată de ultimele evoluÅ£ii: BucureÅŸtiul ar trebui să-ÅŸi înăsprească legislaÅ£ia privind cetăţenia română acordată moldovenilor, întrucât prea mulÅ£i dintre ei îşi doresc paÅŸaport românesc pentru a pleca să muncească în Europa Occidentală, aspect ce deranjează atât ChiÅŸinăul, cât ÅŸi Bruxelles-ul. Dl Mizsei nu a rostit nici un cuvânt de rău la adresa regimului Voronin – adevăratul responsabil pentru exodul basarabenilor – ÅŸi nu a îndrăznit să critice Rusia, prezentă în Republica Moldova cu trupe ÅŸi armament greu fără nici-o bază legală, ignorându-ÅŸi propriile angajamente internaÅ£ionale, supunând Republica Moldova celui mai oribil ÅŸantaj politico-economic din câte le-a suportat aceasta după colapsul URSS-ului. România e de vină, cine altcineva?!…
Kalman Mizsei nu este primul şi, probabil, nici ultimul funcţionar european, care după ce îşi preia, într-un mod cât se poate de promiţător postul la Chişinău („promiţător” pentru speranţele noastre de democratizare), împrumută într-un mod jenant retorica gazdelor sale moldoveneşti. Acestea din urmă ştiu să fie convingătoare, mai bine zis, o ştiu cramele de la Cricova, unde au fost „dizolvate” în Negru de Purcari pretenţiile multor emisari UE şi OSCE, sosiţi în inspecţie prin zonă. Nu putem interpreta vorbele dlui Mizsei decât astfel: „valorile europene” se opresc la Prut, mai departe se întinde o altă împărăţie, cu reguli diferite, pe care Bruxelles-ul înţelege să le respecte. Mai departe e Rusia, „deşertul tătarilor”, labirintul din Creta. Nu deranjăm Minotaurul, îi servim tributul de est-europeni, pentru liniştea şi confortul nostru. Un lucru mai trist e că acest mesaj emană de la un diplomat originar dintr-o ţară fostă comunistă, care ştie – trebuia să o fi auzit la şcoală! – cum e să fii abandonat de „lumea liberă”, de Occidentul în numele căruia fraţii tăi mureau pe străzile Budapestei, în 1956, ciuruiţi de gloanţele sovieticilor.
Kalman Mizsei şi cei care îi susţin demersul fac referiri la cadrul legal existent azi în Uniunea Europeană, considerând improprii şi caduce factorii de natură istorico-morală (şi „sentimentală”, mai adaugă ei, cu dispreţ, de parcă ar rosti un cuvânt infamant), factori din perspectiva cărora statul român acordă cetăţenie basarabenilor. Or, basarabenii, precum bine se ştie, nu au renunţat de bună voie la cetăţenia română – au pierdut-o ca urmare a agresiunii staliniste din 1940. Exact la fel, adică tâlhăreşte, le-au fost luate românilor de-o parte şi alta a Prutului casele şi moşiile de către comunişti după război. Sunt crime din aceeaşi categorie, dle Mizsei! Dacă nu recunoşti validitatea acestor „sentimentalisme”, atunci, ca să fii logic până la capăt, ar trebui să pedepseşti Germania pentru faptul că acordă compensaţii urmaşilor evreilor ucişi în Holocaust, sau să-i ceri anularea legii prin care etnicii germani din fostul spaţiu sovietic sunt încurajaţi să se mute cu traiul în „patria strămoşilor”. Ar trebui să declari nule şi neavenite toate măsurile reparatorii pe care le-au adoptat guvernele democratice din Europa Centrală şi de Est după 1989, ca parte a revenirii la normalitate. Dacă însă recunoşti aceste drepturi unora şi le refuzi altora, înseamnă că introduci o discriminare în interiorul Uniunii Europene, înseamnă că împarţi ţările-membre în naţiuni de gradul 1 şi în naţiuni de gradul 2, recomandu-le acestora din urmă, vorba lui Jacques Chirac, să nu rateze şansa de a-şi ţine gura.
Uniunea Europeană, sau unii dintre oficialii săi, sunt gata să le ia moldovenilor singura soluţie existenţială pe care o au – cetăţenia română –, fără a le oferi nimic în schimb. Ni se predă mereu aceeaşi lecţie cinică: tot ce contează în „politica mare” sunt interesele, restul – adică drepturile individuale, valorile democratice, spiritul de justiţie – sunt fleacuri, victime colaterale.

This entry was posted in politic. Bookmark the permalink.

Leave a Reply