O entropie promiţătoare

Nu cred să existe vreo altă ţară în Europa în care succesiunea guvernărilor să conducă la o revizuire radicală a valorilor fundamentale: denumirea limbii oficiale, identitatea naţională, percepţia trecutului şi viziunea legată de viitor. Un stat care să-şi schimbe, de pe o zi pe alta, azimuturile geopolitice, cum se întâmplă cu Republica Moldova.

Vizita preşedintelui Traian Băsescu la Chişinău a developat într-un mod izbitor realitatea unei „ţări” (cu sau fără ghilimele) răscolite, bulversate după fiecare rundă de alegeri până în fibra ei cea mai intimă. Într-o jumătate de an, Republica Moldova a trecut, la nivel oficial, de la blamarea „imperialismului românesc” (apud Voronin) la recunoaşterea „profundelor noastre legături de limbă, cultură şi istorie cu România”, cum declară Alianţa pentru Integrare Europeană. Iar această de-a dreptul halucinantă răsucire în front a dat o senzaţie de vertij multor cetăţeni moldoveni şi o stare de febrilitate în zona observatorilor străini şi a misiunilor diplomatice.

Liderul român a găsit în stânga Prutului imense aşteptări: o comunitate ce îşi doreşte de prea mult timp intrarea în normalitate şi vede, în mod legitim, România ca pe un „ţărm al salvării” (s-a scandat abundent „Unire” în aceste zile la Chişinău şi la Cahul), ca pe aliatul cel mai sincer şi cel mai devotat al Basarabiei pe drumul ei spre Uniunea Europeană. A fost o vizită nu numai încărcată de simbolism, ce trebuia să marcheze sfârşitul glaciaţiunii în relaţiile bilaterale, ci şi o acţiune politică indispensabilă noii puteri de la Chişinău. Moldova are nevoie mai mult ca niciodată de confirmarea angajamentului său democratic şi de o re-credibilizare a mesajului pro-european, compromis de guvernarea comunistă, mesaj pe care o relaţie strânsă cu România, ca ţară-avanpost al Occidentului, îl poate consolida. Coaliţia de guvernământ de la Chişinău a obţinut în ultimul timp importante succese externe: un nou acord de finanţare cu FMI, un grant substanţial de le guvernul american, negocieri pentru un Tratat de Asociere la Uniunea Europeană, astfel că şi proiectele de sprijin anunţate de Traian Băsescu la Chişinău vin într-un moment foarte oportun. Întrucât, politic vorbind, zarurile n-au fost încă aruncate în Moldova. Nişte eventuale alegeri anticipate vor pune la grea încercare unitatea noii puteri, accentuând rivalitatea dintre PLDM şi PD – principalii piloni ai coaliţiei –, respectiv între preşedinţii celor două partide: Vlad Filat şi Marian Lupu. Fundalul electoral răzbate deja şi pe planul relaţiilor moldo-române. Marian Lupu, fără a cărui trecere din tabăra comuniştilor la Partidul Democrat nu ar fi fost posibilă schimbarea de regim în Republica Moldova, se pronunţă împotriva introducerii limbii române în Constituţie, s-a abţinut să-l însoţească pe preşedintele Băsescu la cimitirul ostaşilor români de la Ţiganca, i-a reproşat ministrului Teodor Baconschi folosirea cuvântului „Basarabia” într-un discurs oficial. Destinatarul acestor „semnale” este electoratul nostalgic, care a devenit o „pradă” disponibilă o dată cu intrarea PCRM-ului pe tobogan.

Pe cât de mare a fost entuziasmul trezit de vizita lui Traian Băsescu în mijlocul populaÅ£iei românofone, pe atât de evidente sunt aprehensiunile rusofonilor. „Băsescu va merge la mormintele poeÅ£ilor ÅŸi soldaÅ£ilor români”, titra pe prima pagină cotidianul Moldavskie Vedomosti, pe 27 ianuarie, în prima zi a vizitei preÅŸedintelui român. AfirmaÅ£ia vroia să insinueze că poeÅ£ii basarabeni au aceeaÅŸi funcÅ£ie „anti-statală” cu soldaÅ£ii mareÅŸalului Antonescu, iar textul propriu-zis nu găsea altceva mai potrivit decât să invoce, pe un ton dispreÅ£uitor, incapacitatea de luptă a armatei române – un prost aliat ÅŸi pentru nemÅ£i, ÅŸi pentru sovietici. Åži e doar un exemplu „soft”…

Ecuaţia politică nu e simplă în Moldova, dar tot mai bună decât îngheţul comunist. Iar dintr-o stare de entropie ca aceasta se poate ieşi prin acţionarea unui „câmp” de energie pozitivă, recte: printr-o voinţă politică precis orientată la Chişinău şi Bucureşti, care să organizeze elementele viitoarei ordini.
_________________________
Articol publicat în Revista „22”, nr. 2-8 februarie 2010

This entry was posted in politic. Bookmark the permalink.

Leave a Reply