Hipodromul infernal: campania electorală în Moldova

Campania electorală în Republica Moldova are feÅ£e diferite. Una legală, reglementată de norme ÅŸi monitorizări, ÅŸi alta umbroasă, abuzivă, revoltătoare. Dezbaterile care au început la televiziunile cu acoperire naÅ£ională sunt vârful vizibil al aisbergului. Merită să observăm că spre deosebire de alte alegeri, PCRM a hotărât să participe la dezbaterile TV, ÅŸi această decizie aduce oarecum mai multă normalitate democratică. Partidul de guvernământ nu se mai consideră din start abonat la victorie ÅŸi e nevoit să “evolueze” în faÅ£a publicului, alături de ceilalÅ£i concurenÅ£i electorali.

Numai că problema comuniştilor este că nu prea au pe cine scoate în faţă. Exponenţii PCRM, prezenţi la dezbateri, sunt în general insipizi şi neconvingători, au o stilistică previzibilă şi lemnoasă. Îşi pierd cumpătul. Se înfurie. Nu pricep că nu e obligatoriu ca orice răspuns să înceapă cu invariabila conjuncţie „deci”. Dificultăţile de comunicare ale comuniştilor explică de ce s-au ferit ei să „lase” pluralismul politic să intre la televiziunea de stat. Şi invers. Apariţia liderilor Opoziţiei la emisiunile de dezbateri pare de-a dreptul incredibilă şi frapantă. Spectatorii postului „Moldova 1” îi privesc stupefiaţi, nevenindu-le să-şi creadă ochilor că mai există şi alte opinii, un alt discurs, o altă abordare, că există o altă Moldovă, care îşi face auzită vocea, din păcate, doar o dată la patru ani.

Cealaltă faţă, feroce, tenebroasă, a campaniei electorale se consumă departe de ochii presei şi ai organismelor europene. Orice hipodrom are o bucată de pistă ascunsă de ochii tribunei, având între 500 de metri şi un kilometru, unde nu există fair-play, unde se instalează legea junglei – care pe care. Pe această porţiune a cursei jocheii se îmbrâncesc fără milă, îşi trag pumni, încearcă să se doboare din şa unii pe alţii, pe scurt, caută să-şi asigure un cât mai mare avantaj, indiferent de mijloacele folosite, înainte de a reintra pe tronsonul „legal” al pistei, vizibilă publicului şi arbitrilor. În Moldova, legea junglei domină pe trei sferturi din cursa electorală, iar competitorii aleargă într-un hipodrom infernal.

Presa abundă de semnale privind fărădelegile comuniştilor. Acum patru zile reprezentantul unui partid de opoziţie a fost rănit, la Chişinău, cu un cuţit de un haidamac care a vrut să sfâşie afişul electoral pe care îl păzea acesta. În teritoriu, indivizi agresivi, aflaţi în stare de ebrietate, încearcă să saboteze întâlnirile Opoziţiei cu alegătorii. Raşi în cap, zgomotoşi, impertinenţi, ipochimenii respectivi au aspectul unor recidivişti abia scăpaţi la libertate. Unii dintre ei sunt dotaţi cu megafoane la care strigă infamii la adresa politicienilor democraţi. Ciudat este că poliţia apare cu întârziere la faţa locului sau asistă pasivă la aceste scandaluri, iar când i se cere explicaţii pentru inacţiunea sau partizanatul său, Ministerul de Interne se derobează de orice răspundere, lansând comunicate cinice către presă, deşi are datoria să asigure o campanie electorală civilizată şi siguranţa cetăţenilor.

Trebuie spus foarte clar şi foarte răspicat: în Moldova nu a existat tradiţia unor ciocniri politice violente înaintea venirii comuniştilor la putere. Referindu-ne doar la evenimente recente, izbucniri de agresivitate stradală am consemnat chiar înaintea scrutinului din 5 aprilie. Ne aducem bine aminte, de exemplu, un episod parcă tras la indigo, când nişte tineri mascaţi, îmbrăcaţi în treninguri, au atacat cu pulverizatoare de vopsea un grup de ONG-işti, reuniţi în cadrul unui protest autorizat pe treptele Procuraturii Generale din Chişinău. Nici până azi nu ştim cine au fost huliganii şi cine i-a năimit, după cum nu este cunoscută nici identitatea provocatorilor din 7 aprilie.

Dacă adăugăm la cele relatate mai sus furibunda campanie a mediilor pro-comuniste, chemările la răfuială cu Opoziţia „trădătoare”, „vândută românilor şi Occidentului”, chemări care transformă o competiţie electorală într-un război pe viaţă şi pe moarte şi aţâţă, în replică, înverşunarea celor atacaţi, căpătăm un tablou sumbru al acestor alegeri. Constituţia Moldovei condamnă propagarea urii, xenofobiei şi discriminărilor de orice fel. Dar se pare că nimănui nu-i mai pasă de Constituţie!

Împinsă brutal către modelul rusesc, al intimidării şi asupririi cetăţeanului, Moldova aşteaptă, absurd, veşti bune de la Bruxelles.

This entry was posted in politic. Bookmark the permalink.

Leave a Reply