Archive for October, 2009

Am răspuns şi eu la întrebările chestionarului, după îndelungi reflecţii şi ezitări, sper să fiu crezut pe cuvânt…

1. Ce trăsătură de caracter vă defineşte cel mai bine şi care a fost cea mai nepotrivită calitate pe care v-au atribuit-o alţii?
Toleranţa. Empatia. Am fost mereu tentat să mă pun în locul celuilalt, să îi previn suferinţele, să-i menajez susceptibilităţile, uneori în detrimentul intereselor mele. Mi-am dorit să încurajez partea luminoasă a interlocutorului meu, nu să mă confrunt neapărat cu „umbrele” lui. Însă aceleaşi calităţi, în alte împrejurări şi în ochii unor oameni mai exigenţi decât mine, pot deveni cusururi. La „calităţi nepotrivite”, aş spune că unora poate le par cam arogant sau prea distant – nimic mai fals! Pur şi simplu îmi repugnă vulgaritatea şi încerc să nu mă las agresat de ea.

2. Credeţi că e posibil să trăim numai în adevăr, să excludem minciuna?
Ar fi preferabil să excludem minciuna din viaţa noastră, să aspirăm la o viaţă trăită în adevăr şi demnitate, ca indivizi şi comunitate deopotrivă. E singura modalitate de a ne dobândi liniştea şi împăcarea de sine. Însă minciuna benignă, sau adevărul amânat sau nespus până la capăt uneori are efect terapeutic, evita producerea unui rău mai mare, unui rău ireparabil. Oricum, staţi fără grijă: în faţa adevărului absolut – acela că vom muri într-o zi – orice minciună păleşte, este neputincioasă.

3. Aţi fost vreodată cu adevărat fericit în meseria scrisului?
Da, de cele mai multe ori. O pagină bine scrisă, de care sunt mândru, îmi dă o stare de exultare aproape erotică. Armonia dintre gând şi forma pe care o poate lua este catharsis-ul scriitorului. Doar că fericirea aceasta o plătesc prin trudă şi mult chin. Încerc să înfrâng rezistenţa cuvintelor, care uneori mă boicotează într-un mod îngrozitor.

4. Ce preţuiţi mai mult: libertatea umană sau datoria faţă de patrie?
Libertatea umană – indiscutabil. E valoarea supremă. O „patrie” care nu respectă libertatea umană nu ne poate pretinde să ne sacrificăm pentru ea.

5. Ce aţi dori să discutaţi cu un scriitor celebru dacă v-aţi întâlni cu el la o casă de creaţie?
Aş avea, cred, destul trac în faţa unui scriitor celebru. O emoţie pe care voi încerca să mi-o domin raţional, fără mare succes. Mai degrabă l-aş evita, ros de remuşcări şi muncit de dorinţa de a intra în dialog cu el, de a nu rata o asemenea şansă… Mi-ar plăcea să-i cunosc „secretele” de creaţie, dar mai ales aş vrea să ştiu cum convieţuieşte cu fiinţa fragilă şi vulnerabilă pe care o ascunde în interiorul său.

6. Aţi încheia un „pact faustic” pentru a crea o operă monumentală?
Chiar dacă nimeni nu poate spune cu certitudine de unde ne vine inspiraţia, nu cred că Mefisto mi-ar fi un bun consilier la masa de scris. Însă indiferent de ce aş afirma aici, sau cât de „virtuos” m-aş da (şi nu sunt deloc virtuos!), ştiu că „dublura” mea crepusculară nu m-a părăsit nicio clipă şi că îşi dispută sufletul meu alături de îngerul cel bun. Ce fel de „operă” va rezulta din această polemică?… Aş vrea să aflu şi eu.

7. Credeţi în Geneză sau în Teoria evoluţionistă?
Este una dintre cele mai grele întrebări ale acestui chestionar, dacă o iei în serios. M-am gândit de multe ori, cu emoţie, cum voi răspunde la ea, când va veni momentul… Indiferent în ce am crede, Universul va rămâne mereu o enigmă pentru noi, oamenii, şi o provocare. Nu vreau să fac partizanat pentru nici una din concepţii sau viziuni. „Geneza” îi ajută mai ales pe artişti, „Teoria evoluţionistă” pe savanţi. Adevărul existenţei cred că rezidă în ceea ce permite acestei lumi să nu se distrugă, în ceea ce-l ajută pe om să se simtă împlinit, să îi dea încredere că viaţa sa are un sens. Restul sunt discuţii, pertractări, o competiţie între minţi ce nu pot avea acces la cunoaşterea absolută. Mi-e foarte limpede acest lucru. Continue Reading »