Vitalie Ciobanu

Îndemn pe toată lumea să semneze si sa promoveze Declaraţia de la Praga, de condamnare a comunismului. Mai ales că pentru Moldova dintre Prut şi Nistru comunismul este în continuare o realitate, un coşmar materializat.

Intraţi pe acest link: http://praguedeclaration.org/sig
Semnați cu numele complet și indicați afilierea instituțională.

Textul Declarației în limba română poate fi citit aici – http://declaratiadelapraga.ro/

Aici puteţi vedea lista semnatarilor din Romania și Moldova și niște întrebări pe care le formulează Vladimir Tismăneanu – unul din promotorii acestei idei necesare:

http://tismaneanu.wordpress.com/2009/04/29/declratia-de-la-praga-updated-plus-unele-intrebari/#respond

Să ne solidarizăm în numele libertăţii!

Trăim în acest moment cel mai prost scenariu post-electoral din câte ne-am fi putut aştepta în Republica Moldova. O fraudă masivă, neruşinată, comisă ziua în amiaza-mare, prin metode simple, care însă au scăpat celor mai mulţi observatori OSCE, după cum rezultă din raportul pe care aceştia, grăbiţi să-şi consume o diurnă tihnită în Moldova, l-au prezentat în cadrul unei conferinţe de presă, deranjaţi de contestaţiile venite dinspre Opoziţia basarabeană şi societatea civilă. Fără a exclude alte posibile opinii separate, neexprimate public, excepţia de la această atitudine sfidătoare a observatorilor străini s-a numit baroneasa Emma Nicholson – vechea noastră cunoştinţă. Ea s-a disociat în termeni inechivoci de raportul OSCE, redactat de oficiali ruşi, cărora le-a imputat partizanatul în favoarea comuniştilor de la Chişinău. Curajul baronesei reprezintă un bun punct de pornire pentru a încerca să schimbăm ceva în indolenţa cancelariilor occidentale faţă de Moldova, dar nu ştiu dacă şi suficient.

Cum să rezolvăm conflictul între valori şi interese? Conflictul între, pe de o parte, setea de libertate şi idealurile democratice cu care au crescut tinerii basarabenii născuţi după 1989 şi, pe de altă parte, calculele geopolitice ale marilor puteri, care nu vor să fie jenate de confruntări locale, îndelung pritocite, de evenimente imprevizibile ce tulbură priorităţile de politică externă în această parte a lumii? Răspunsul la aceste întrebări în Basarabia a împrumutat culoarea sângelui curs din arcadele sparte şi „aroma” gazelor lacrimogene… Se vorbeşte intens despre momentul internaţional nefavorabil pentru şansele schimbării în Moldova: noua administraţie americană încearcă să reconstruiască relaţia cu Rusia, iar Uniunea Europeană încă nu şi-a revenit din şocul cauzat de şantajul energetic comandat de Putin şi nu ar dori să revină la „tonul îngroşat” în dialogul cu Moscova, adoptat pe timpul războiului ruso-georgian din august 2008. A invoca însă „sindromul Ialta”, la douăzeci de ani de la revoluţiile anticomuniste din Europa Centrală şi după ce Occidentul instituţional s-a extins până la actuala graniţă de est a României, echivalează cu o politică de abandon cinic al unui popor, care nu s-a bucurat deloc de atenţia Vestului, aşa cum s-a întâmplat cu popoarele din fosta Iugoslavie, cu Georgia şi cu Ucraina.

Conflictul din Moldova este şi nu este un conflict local. Dacă ar fi sută la sută local, România nu ar trebui să aibă dificultăţi să aducă Basarabia în interiorul comunităţii euroatlantice. Dacă ar fi sută la sută geopolitic, Rusia şi-ar impune relativ uşor punctul de vedere în faţa Uniunii Europene şi a Statelor Unite, invocând „discriminarea minorităţii rusofone” şi „precedentul Kosovo” – obişnuitul său arsenal de fumigene. De aceea, nu poţi declama, ritualic, discursuri despre libertate, democraţie, dreptul la opţiune, transparenţă, responsabilitatea guvernanţilor faţă de cei guvernaţi ş.a.m.d., şi să te superi că cineva, într-un colţ părăduit de Europă, le ia în serios, ba chiar îşi pune pielea la bătaie pentru aceste frumoase sloganuri. Apoi, există un spirit al lumii contemporane, care nu are cum să ocolească Moldova – cu această maree civilizaţională ce facem, o îngrădim?… În Moldova contrastul dintre aspiraţiile tinerilor, care au protestat în zilele de 6 şi 7 aprilie în stradă, şi frica, conservatorismul bătrânilor, potenţialul lor de a se lăsa manipulaţi, de a-şi vota „pensia” şi a alege „stabilitatea” comunistă (ce extraordinară metaforă, dar şi ce realitate macabră: pentru partidul lui Voronin, în actualele alegeri, au votat cimitirele!), este unul abisal, de-a dreptul insurmontabil. Avem o cezură politică şi de mentalitate între generaţii, la scară mare, în Basarabia, una faţă de care diferenţele dintre „tradiţionalişti” şi „postmodernişti”, în cultura română din stânga Prutului, par aproape nişte divergenţe stilistice sau doar o polemică a unghiurilor de abordare în interiorul aceleiaşi paradigme.

Ce pot face intelectualii români, societatea civilă românească pentru Moldova? Lucrul de căpetenie este să aducă acest caz nefericit de tranziţie eşuată în atenţia opiniei publice internaţionale. Avem nevoie de solidaritate. De mesaje şi memorii trimise presei, organismelor internaţionale şi asociaţiilor profesionale din Occident, de manifestaţii de susţinere în ţară şi în străinătate. Moldova este o gaură neagră pentru europeni, un loc gol pe hartă: lipsită de prieteni, de grupuri de lobby, de acces în zone de decizie politică importantă. Doar o prezenţă masivă a Occidentului, prin instituţiile şi prin emisarii săi înalt îndrituiţi, în Moldova, aşa cum a fost cazul cu Ucraina în zilele „revoluţiei portocalii”, acum 5 ani, ar reuşi să stăvilească oribila vânătoare de oameni care e în plină desfăşurare la Chişinău şi în alte localităţi basarabene, ar ajuta Opoziţia să obţină recunoaşterea dovezilor privind fraudarea alegerilor şi organizarea unui nou scrutin, după alte reguli decât cele ale lui Voronin.

Ca politică de stat, România s-ar cuveni să lucreze la toate nivelele, pentru a determina o schimbare a conştiinţei publice între Prut şi Nistru. Experienţa Poloniei în ce priveşte democratizarea Belarus-ului, inclusiv printr-o accentuată campanie de mediatizare a valorilor democratice, care să spargă bruiajul comunist, este de studiat şi de reţinut. Bucureştiul are şansa să închege în acest moment o redutabilă mobilizare de simpatie şi susţinere reală pentru Moldova printre fostele ţări din blocul sovietic, azi membre ale clubului occidental, şi astfel să determine „vechea Europă” să-şi ia în serios propriile table de legi, fondatoare, uitate sub straturile groase de interese şi aranjamente egoiste.
__________
Text scris pentru Dilema veche, Bucureşti, 14 aprilie

Cum să exprimi o stare de indignare şi exasperare acută? Ce cuvinte să alegi pentru a-ţi declara stupoarea, revolta genuină ce te cuprinde când vezi că eşti minţit, batjocorit, sfidat în ciuda tuturor normelor legale şi a cutumelor omeneşti? Cum să te mai gândeşti la alte lucruri, să scrii proză, să editezi o revistă de cultură, să studiezi medicină naturistă, să faci jogging în parc, să te uiţi la filme – adică să te comporţi ca un om normal şi liber, când afară bântuie teroarea şi violenţa? Toate aceste ocupaţii şi tabieturi, mai mult sau mai puţin intelectuale, au devenit brusc indecente, imorale, lipsite de noimă, iar singura activitate demnă şi edificatoare de sens este militantismul civic, rezistenţa anticomunistă în sensul cel mai direct al acestui termen. Când tunurile cuvântează (recte, când bastoanele de cauciuc şi bocancii poliţiei „dansează” sălbatic pe trupul arestaţilor), artele tac. Adevărul acestei sentinţe ne-a izbit pe toţi în moalele capului. După 5 şi 7 aprilie parcă un linţoliu s-a aşternut peste Moldova. Nu meritam să fim jefuiţi într-un asemenea hal. Aveau dreptul şi basarabenii, în sfârşit, la „raţia lor de libertate”, la un dram de speranţă, la o normalitate politică şi umană, ca ceilalţi est-europeni. Nu ne puteam face iluzii că a doua zi după înfrângerea comuniştilor în alegeri (ce vise!), am fi intrat într-o epocă a luminii şi blândeţii, a responsabilităţii şi grijii faţă de cetăţean, dar ar fi fost un început, o primă certitudine dobândită pe un drum mai lung, care se cheamă democraţie şi europenitate. Acest orizont, ce pâlpâia îmbietor, ne-a fost refuzat cu brutalitate. Suntem traşi de picioare înapoi în cazanul cu smoală, pentru a ne consuma, în eternitate, condiţia de „rumeguş al istoriei”, de „furaj” pentru herghelia comunisto-kaghebistă care ne calcă în picioare, cu mici şi iluzorii intermitenţe, din 1944 încoace.

Despre o posibilă fraudare a alegerilor Opoziţia şi reprezentanţii societăţii civile vorbeau încă acum o jumătate de an, cu referire la condiţiile flagrant-inechitabile în care avea să se desfăşoare campania electorală: suprimarea libertăţii de exprimare la posturile TV cu acoperire naţională, folosirea resurselor administrative de către comunişti, şantajul cu dosare penale deschise tuturor opozanţilor mai importanţi ai regimului etc. În plus, mai veneau şi modificările abuzive din legislaţia electorală: ridicarea pragului electoral de la 4 la 6 %, anularea blocurilor electorale şi interdicţia decretată la adresa persoanelor cu cetăţenie română de a ocupa funcţii publice. Sondajele confirmau acest avans al comuniştilor dobândit prin joc necinstit, dar arătau, în acelaşi timp, şi o ascensiune constantă a partidelor din Opoziţiei, care puteau, în anumite condiţii, să formeze o alianţă de guvernământ. Dar ceea ce s-a întâmplat pe 5 aprilie, dimensiunea dezastrului ne-a surprins pe toţi. În 1946 comuniştii români au falsificat alegerile în dauna partidelor istorice, exact în aceeaşi manieră, profitând de ocupaţia militară sovietică, iar când au ieşit tinerii să protesteze, i-au bătut şi închis în puşcării, obţinând abdicarea Regelui. O altă analogie, mai aproape de noi, o constituie evenimentele din Piaţa Universităţii, din 13-15 iunie 1990, când „Voronin” se numea Ion Iliescu.

Încă în 2001, când au ajuns la guvernare în urma unor alegeri parlamentare anticipate şi judecându-le campania de restauraţie agresivă, ne-a fost clar – eu unul n-am avut nici o îndoială! – că „ăştia” n-au venit la putere pentru a o ceda aşa, pur şi simplu, în urma altui scrutin democratic, înclinându-se, ca nişte gentelmeni, în faţa învingătorului. Comuniştii lui Voronin s-au comportat de la bun început ca un partid anti-sistem, ca nişte bătăuşi de cartier. Nu erau nişte „comunişti” fără „comunism” – deşi aşa păreau în jurul anului 2005, înainte să obţină cel de-al doilea mandat şi cu o Rusie înfuriată din cauza respingerii „planului Kozak”, de federalizare a Republicii Moldova –, ei erau şi se vădesc azi, cu asupra măsură, demni continuatori ai lui Beria. O guvernare care se ştie cu conştiinţa curată, care nu a comis ilegalităţi strigătoare la cer în cadrul alegerilor, nu s-ar fi comportat atât de oribil cu propriii cetăţeni, nu ar fi acuzat statele vecine de complot şi de organizare de puciuri împotriva „ordinii constituţionale”, nu ar fi expulzat ambasadori şi jurnalişti, fără a ţine cont că îşi pune în cap Uniunea Europeană.

Sunt multe lucruri de spus, multe analize de făcut, însă toate acestea, momentan, par secundare. Prioritară, acum, este lansarea de semnale de alarmă. Moldova lunecă pe tobogan. Moldova riscă să degenereze într-o dictatură feroce, în comparaţie cu care regimul Lukaşenko ar putea să apară, în ochii Occidentului, un rău mai „familiar”, mai „suportabil”. România are capacitatea să convingă Uniunea Europeană şi Statele Unite să trimită de urgenţă o misiune în Moldova, pentru a opri dezmăţul comunist şi a-i salva pe oamenii încarceraţi. Avem nevoie de instaurarea unui armistiţiu politic la Chişinău, care să permită retragerea călăilor în „volierele” lor şi iniţierea unui dialog între putere şi societate, în văzul întregii ţări, la televiziunea de stat, înainte ca tragedia să ia proporţii.

Scrisesem cândva un articol, pentru Observator cultural, intitulat „Coaliţia valorilor împotriva restauraţiei”. Mă gândeam atunci la o solidarizare subterană a intelectualilor şi a tuturor celor cărora le pasă. Acum, după 8 ani (de necrezut!) scurşi de la acel moment, solidaritatea trebuie declarată pe faţă, iar coaliţiile – făcute publice, în numele viitorului nostru european. Şi al dreptului la Viaţă, pur şi simplu.
______________
Text scris pentru Observator cultural, Bucureşti, 14 aprilie

Moldova PEN Centre Statement

The PEN Centre from the Republic of Moldova, a filial of the World Writers Organisation based in London, strongly protests against the terror, violence and intimidation campaign launched by the communist government after the parliamentary elections from April 5, 2009.

The Communists Party promoted during the 8 years of ruling in the Republic of Moldova, a brutal constraining policy of the human rights: it had suppressed the freedom of speech, it had constantly heckled the independent press, it had undermined the independence of justice, it carried out purification measures based on political criteria within the state authorities, it had violently attacked the national values from the Republic of Moldova, bringing back Stalinist concepts regarding the language and the ethnicity of the Moldovan citizens.

The recent electing campaign was marked by numerous legislative breaches, including a virulent denigration campaign of the democratic opposition and usage of the administrative resources by the Communists Party and none of these abuses were fought against by the relevant authorities in order to supervise and protect the compliance with legal norms. In order to diminish the electing opportunities of the opposition and to reduce its own losses during the elections, the governing party introduced a series of discriminative anti-democratic modifications to the electing legislation, it refused to open several electing sections abroad for the Moldovans who work there – about 1 million Moldovans according to non-official sources – ignoring the numerous internal demarches and the international organizations recommendations.

The state tension that our society experiences these days, after 8 years of authoritarian government of the Communists Party and of president Vladimir Voronin, has reached the top, as a result of the massive frauds during the April 5, 2009 elections performed by the communists. Being incapable of fabricating arguments, sustaining a dialogue with political forces and the civil society, the nowadays authorities has chosen the path of confrontations and political persecutions, trying to get the public opinion attention off of the accusations regarding the falsification of the elections. This is the approach in regard to the 7 April peaceful protests hijack into a series of violent incidents and attempts to destroy some state headquarters – reprehensible actions, to which the police forces did not know how to respond or simply didn’t want to.

In this very difficult moment, the Republic of Moldova looks like a genuine constabulary state: the police has arrested about 300 youngsters, college and high-school students, who were accused of participating at anti-governmental protests. These young people, according to their own declarations and to the ones of the witnesses, are maltreated and put under brief trials right there, in the police stations, without having the chance to benefit of their elementary rights. The violent acts and the repressions which took place these days unfortunately encountered a tragedy – the death of a young man, aged 23, who died in suspect circumstances, which are to be cleared out. The police forces aggressed journalists from independent media, they have intimidated several foreign correspondents who were there to report the post-electing events from Moldova. The communist government introduced a real informational blockade: the independent media websites hardly work, the state television continues to misinform the population, by expressing only the state point of view over the events, TV channels from abroad, covering the events with news and comments, were banned in the Republic of Moldova. The April 7 events served as a pretext to the communist authorities to cease the relations with Romania – EU and NATO member state – who he accused, without grounds, to have been an accomplice at a so told coupe d’état organized by the opposition. The Romanian ambassador in Chisinau was expelled, the visa regime for the Romanian citizens was introduced, thus breaching the agreements that have been signed with the European Union. Moldovan citizens have been forbidden to enter the Republic of Moldova from Romania, being considered potential protesters against the communist regime.

Taking into account the severe political crisis installed during the last days, Moldova PEN Centre insistently requires from the actual authorities that the human rights breaching campaign stops: that all the people who were arrested under the accusation of having been participated at the April 6-7 protests are released, these persons having the right for an honest and equitable trial;

Moldova PEN Centre requires, along with other civic organizations, an international impartial investigation which would clarify the guilt and the responsibilities connected to the violent and vandalism acts consigned on April 7, in Chisinau;

Moldova PEN Centre invites the political forces to initiate a dialogue, a real communication, which would conduct to a stopping of the present conflict and cleavage state of the society;

Moldova PEN Centre requires from the communist authorities to annul the censorship and the informational embargo it had installed, to allow the access of all political forces and civil society representatives to the state TV and radio stations, not to create impediments for the foreign media representatives;

Moldova PEN Centre demands that the Moldovan Government rehabilitates the normal relations with Romania and annuls the visa regime for the Romanian citizens;

Moldova PEN Centre requests from the international community, the European Union and the United States to support the legal claims of the Moldovan citizens in respect to bringing the Republic of Moldova back to the democratic and European evolution trends, not to allow the “transnistrisation” and “belarusisation” of this state.

April 13, 2009,
Chisinau

Declaraţie Moldova PEN Centru

PEN Centrul din Republica Moldova, filială a Organizaţiei Mondiale a Scriitorilor cu sediul la Londra, protestează energic împotriva campaniei de teroare, violenţă şi intimidare declanşată de guvernarea comunistă după alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009.
Partidul Comuniştilor a promovat în ultimii 8 ani, de când se află la putere în Republica Moldova, o politică de restrângere brutală a drepturilor omului: a suprimat libertatea de exprimare, a şicanat sistematic presa independentă, a subminat independenţa justiţiei, a susţinut măsuri de epurare pe criterii politice a funcţionarilor din administraţia de stat, a desfăşurat o ofensivă înverşunată împotriva valorilor naţionale ale Republicii Moldova, reînviind concepte staliniste cu privire la limba şi apartenenţa etnică a moldovenilor.
Recenta campanie electorală a fost marcată de numeroase încălcări ale legislaţiei, inclusiv printr-o campanie virulentă de denigrare a Opoziţiei democratice şi folosirea resurselor administrative de către Partidul Comuniştilor, fără ca toate aceste abuzuri să fie contracarate de organele abilitate să supravegheze şi să protejeze respectarea normelor legale. În scopul limitării şanselor electorale ale Opoziţiei şi al reducerii propriilor pierderi la urnele de vot, partidul de guvernământ a introdus o serie de modificări discriminatorii, antidemocratice, în legislaţia electorală, a refuzat să deschidă mai multe secţii de votare în străinătate, în beneficiul moldovenilor aflaţi la muncă peste hotare – în jur de 1 milion de oameni, potrivit estimărilor neoficiale –, ignorând numeroasele demersuri interne şi recomandări ale organismelor internaţionale în această privinţă.
Starea de tensiune din societate, după 8 ani de guvernare autoritară a Partidului Comuniştilor şi a preşedintelui Vladimir Voronin, a atins apogeul în ultimele zile, ca urmare a unor mari suspiciuni legate de o masivă fraudare a alegerilor din 5 aprilie 2009 de către comunişti. Incapabilă să mai producă argumente, să susţină un dialog cu forţele politice şi cu societatea civilă, actuala putere a ales calea confruntării şi a persecuţiilor politice, încercând să abată atenţia opiniei publice de la acuzaţiile privind falsificarea alegerilor. În această cheie se cuvine a fi interpretată deturnarea protestelor paşnice ale tinerilor din ziua de 7 aprilie într-o serie de incidente violente şi tentative de distrugere a unor sedii de stat – acţiuni reprobabile, cărora forţele de ordine nu au ştiut sau nu au dorit să le facă faţă.
În acest moment, Republica Moldova arată ca un veritabil stat poliţienesc: au fost arestaţi de către poliţie circa 300 de tineri, studenţi şi liceeni, sub acuzaţia de participare la protestele antiguvernamentale. Aceşti tineri, conform propriilor declaraţii şi a relatărilor martorilor, sunt maltrataţi şi judecaţi sumar chiar în incinta secţiilor de poliţie, fără a li se respecta cele mai elementare drepturi. Violenţele şi represaliile din aceste zile au înregistrat, din păcate, şi o tragedie – decesul unui tânăr de 23 de ani în împrejurări suspecte, ce urmează a fi elucidate. Forţele de ordine au agresat jurnalişti din mass-media independente, au intimidat şi expulzat mai mulţi ziarişti străini care doreau să reflecte evenimentele post-electorale din Moldova. Guvernarea comunistă a instituit o adevărată blocadă informaţională: site-rile presei independente funcţionează cu mari dificultăţi, televiziunea de stat îşi continuă opera de dezinformare a populaţiei, difuzând exclusiv viziunea oficialităţilor asupra evenimentelor, a fost sistată emisia pe teritoriul Republicii Moldova a unor posturi de televiziune de peste hotare care au difuzat ştiri şi comentarii legate de tensiunile din ultimele zile. Protestele din 7 aprilie au servit un pretext puterii comuniste să îngheţe relaţiile cu România – stat-membru al Uniunii Europene şi al NATO –, pe care a acuzat-o, fără nici un fel de dovezi, de complicitate la pretinsa tentativă de lovitură de stat organizată de Opoziţie. A fost expulzat ambasadorul român de la Chişinău, a fost introdus regimul de vize pentru cetăţenii români, încălcându-se acordurile pe care Republica Moldova le-a încheiat cu Uniunea Europeană. Le-a fost interzisă intrarea în propria ţară chiar şi cetăţenilor moldoveni aflaţi în România, pe motiv că ar fi potenţiali contestatari ai regimului comunist.
Având în vedere criza politică majoră instaurată în ultimele zile, Moldova PEN Centru cere cu insistenţă actualei puteri să înceteze campania de încălcare a drepturilor omului: toţi cei arestaţi sub acuzaţia de participare la protestele din 6-7 aprilie trebuie puşi în libertate, aceşti oameni au dreptul să li se asigure o judecată cinstită şi echitabilă;
Moldova PEN Centru solicită, alături de alte organizaţii civice, o anchetă internaţională imparţială care să clarifice vinovăţiile şi responsabilităţile legate de actele de violenţă şi vandalism consemnate în data de 7 aprilie, la Chişinău;
Moldova PEN Centru invită toate forţele politice să iniţieze un dialog, o comunicare reală, care să permită încetarea actualei stări de confruntare şi sciziune din societate;
Moldova PEN Centru cere autorităţilor comuniste să anuleze cenzura şi embargoul informaţional pe care le-a instaurat, să permită accesul tuturor forţelor politice şi reprezentanţilor societăţii civile la televiziunea şi la radioul de stat, să nu creeze obstacole în activitatea reprezentanţilor mass-media de peste hotare;
Moldova PEN Centru cere guvernării de la Chişinău restabilirea relaţiilor normale cu România şi anularea regimului de vize pentru cetăţenii români;
Moldova PEN Centru solicită comunităţii internaţionale, Uniunii Europene şi Statelor Unite, să sprijine revendicările legitime ale cetăţenilor moldoveni privind readucerea Republicii Moldova în albia evoluţiei democratice şi europene, să nu permită „transnistrizarea”, „bielorusizarea” acestui stat.

13 aprilie 2009,
Chişinău