„Laura†lui Nabokov
Posted in de prin reviste, jurnal on Nov 17th, 2009 3 Comments »
Cred că Dmitri Nabokov, fiul-moştenitor – sfâşiat de dileme – al lui Vladimir Nabokov, a făcut tot ce e omeneşte posibil pentru promovarea romanului nepublicat al tatălui său, The Original of Laura. Am citit zeci de interviuri în care spunea că nu ştie dacă va îndrăzni să treacă peste ultima dorinţă a tatălui său, aceea de a distruge manuscrisul rămas neterminat al romanului. Şi nu uita să menţioneze, de fiecare dată, că este foarte presat de cititori şi de specialişti în opera nabokoviană, care îl implorau să nu văduvească literatura lumii de aceste ultime pagini scrise de autorul Lolitei. Ca un adevărat fan al lui Nabokov, recunosc că i-am trimis şi eu o misivă în care îl rugam (ce mai, în numele cititorului român, să-l impresionez…) să nu distrugă manuscrisul…
În anii din urmă interviurile sale au fost mai optimiste. Ne-a dat mai multe detalii despre subiectul romanului, unde e păstrat şi – vestea cea mare! – că s-a hotărât să-l publice.
Romanul a apărut în aceste zile în Marea Britanie ÅŸi în America. Un fragment a ÅŸi fost publicat, pe 10 noiembrie, în revista Playboy, cu care Nabokov, creatorul Lolitei, a avut colaborări istorice (Ada sau ardoarea – 1969) . ÃŽn ajunul apariÅ£iei romanului, Dmitri Nabokov, fire artistică (cântăreÅ£ de operă) s-a lăsat din nou intervievat la vila sa din oraÅŸul elveÅ£ian Montreux. La întrebările puse de un ziarist de la cotidianul rus „Izvestiaâ€, Dmitri răspunde următoarele:
- Tatăl dvs. a cerut prin testament distrugerea manuscrisului The Original of Laura, un roman neterminat, la care a lucrat până în ultimele zile ale vieţii. De ce v-aţi hotărât acum, după treizeci de ani de la moartea lui Nabokov şi după lungi frământări, să publicaţi romanul?
- De fapt, niciodată în această perioadă n-am îmbrăţişat ideea că nu voi publica acest roman. Am ştiut întotdeauna că îl voi publica şi am încercat să înţeleg ce reacţie ar fi avut tatăl meu la publicarea romanului.
- Unii critici cred că dacă Nabokov ar fi vrut cu adevărat să distrugă manuscrisul, l-ar fi distrus chiar el.
- El avea o regulă: să nu publice lucrări neterminate, dar Laura… e un caz mai special. Nu cred că în alte condiţii el ar fi ordonat distrugerea manuscrisului. Singurul manuscris pe care tata a vrut să-l ardă – două tentative – a fost prima versiune a Lolitei. Editorii refuzaseră să-l publice, temându-se că atât ei cât şi autorul vor nimeri după gratii. În ambele cazuri mama a fost aceea care l-a oprit să ardă manuscrisul. Lolita, pe care în varianta iniţială o chema Huanita d’Arc, ar fi putut să moară pe rug ca şi Joana d’Arc.