privilegiul de a fi singur
în liniştea primejdioasă a poemului
când sunt atât de senin în privinÅ£a limitărilor meleÂ
şi atât de docil pe valurile limfei mele vremelnice
zilele în Basarabia vin ca o promisiune
şi degradează, vai! imediat
într-un sentiment ce mărunţeşte egal totul
împarte generos sărăcia disperarea frica
umilinţa moartea iubirea şi muzica populară
restul – ce mai rămâne oare necontaminat? -
va trebui să-mi declanşeze ficţiunea