Vasile Gârneţ

Multă pasiune, mulți nervi și tot atât de multe interpretări la numirea lui Eduard Harunjen în funcția de procuror general. Deși totul era previzibil și omul care a demonstrat atâta fidelitate și docilitate în slujirea Famiglei trebuia să-și adjudece funcția. Acum, cu noua lege, e infinit mai ușor. Se adună Consiliul Superior al Procurorilor – oameni pe care-i cunoști perfect, sunt din branșă, cu care se întâmplă să locuiești în apropiere și să fi făcut justiție lucrativă atâția ani – și te votează unanim. Nu mai ai emoțiile „filtrului” din Parlament, a celui de dinaintea constituirii majorității absolute și tăcut-ascultătoare, când vreun răzvrătit – Maria Ciobanu, Tudor Deliu, regretatul Ion Butmalai…– îți putea pune întrebări culese dintr-un dosar de presă foarte bogat, întrebându-te de averi, case, mașini, vile, terenuri și… dosare pe care le-ai boțit tactic la telefonul scurt. Mai era și așa-zisă opoziție comunistă sau socialistă, care era obligată, la comandă, să atace și să formuleze contondent, însă până la urmă erai votat. Despre presă, ce să mai spunem? Niște răi care atacă neîntrerupt instituția, abătându-o de la responsabila-i misiune, stresându-te pentru faptul că toată lumea va citi că ai case și mașini pe care n-ai fi reușit să le cumperi din banii câștigați din salariu. Un calvar care îți macină armonia familiei și, doamne ferește!, poate strecura dubii în mintea copiilor tăi care, nu-i așa, ar trebui să îmbrățișeze aceeași profesie nobilă și bănoasă.

Acum norocul este dublat și de situația inedită a președintelui Timofti, cu mandatul la final, turnând într-o veselie ordine și medalii – a decorat cu „Ordinul Republicii” chiar o secretară de redacție –, așa că treci foarte ușor, în regim de urgență, departe de ochii presei, și procedura de învestire. Cum domnul Timofti nu mai putea să urmeze scenariul vechi al instaurării Guvernului la miez de noapte, l-a chemat pe Eduard Harunjen mai de dimineață, asta pentru a nu se spune că președintele nu are simțul originalității și că nu este vizitat, din când în când, de ideea de schimbare (de schimbare a orei, dar tot e schimbare!). Lăsând gluma la o parte, ajuns la sfârșit de mandat, când se pare că s-a săturat chiar și el de postura în care s-a trezit în îndepărtatul an 2012, Nicolae Timofti este un om frânt, adică „rezonabil”: se gândește la anii liniștiți și îndestulați ai pensiei și mai speră să-și adune copiii acasă în jurul unui vraf de plăcinte.

Și, astfel, Moldova are procuror general după o nouă lege, asupra căreia au stăruit atât de mult europenii, cu o naivitate demnă de o cauză mai bună, am spune, pentru că o asemenea „modernizare” într-o Moldovă cu puterea uzurpată înseamnă chiar anularea bunelor intenții care au stat la baza promovării ei. Și nu e prima reformă după tipic european care, confruntată cu oamenii și obiceiurile locului, se dezumflă hidos, devine o caricatură.

Și pentru ca absurdul È™i comicul situaÈ›iei să fie deplin, Igor Dodon strigă ziua în amiaza-mare că i se fură din prerogativele de preÈ™edinte È™i că principalii responsabili de acest delict nu este puterea È™i coordonatorul Plahotniuc, ci liderii opoziÈ›iei antioligarhice, Maia Sandu È™i Andrei Năstase. Ei sunt de vină că Plahotniuc È™i-a plasat omul ascultător la Procuratura Generală prin faptul că au insistat să conteste alegerile pe care el, Dodon, în combinaÈ›ie cu coordonatorul, le-au furat. Avem, aÈ™adar, varianta zgomotoasă dar echitabilă: Plahotniuc È™i-a înÈ™urubat omul convenabil la Procuratură, opoziÈ›ia antioligarhică a criticat alegerea lui Harunjen, iar Dodon a strigat È™i el că s-a comis o nedreptate È™i că vinovaÈ›ii de răul ce i se face Moldovei sunt Maia Sandu È™i Andrei Năstase!… Orice s-ar spune È™i oricum vor mai evolua lucrurile, am constatat că nimeni n-a tăcut.

Nu-i va fi ușor cu noul procuror nici presei și nici societății civile. Procurorii, oamenii din justiție – se știe – au rău de transparență: articulează greu, comit greșeli de exprimare, uneori sunt, fără să vrea, prea violenți (vezi formula „câini turbați” a judecătorului Ion Muruianu) – dar asta dintr-o proastă cunoaștere a limbii române și din lipsa deprinderii de a comunica și de a fi deschiși, cum li se cuvine unor funcționari publici, obișnuiți în schimb să transmită dosare pe furiș și să vorbească onomatopeic la telefon. Iar dl Harunjen, după ce a fost ales cum a fost ales și confirmat cum a fost confirmat, a ținut să spună că procurorii sunt deranjați de jurnaliștii prea sâcâitori, care îi stresează, îi enervează și le dezechilibrează emoțional familiile, mai ales atunci când le inventariază averile. De aceea, ei, procurorii, vor fi obligați, mai presus de toate, să apere onoarea instituției prin „acțiuni în judecată, civile” împotriva presei.

Ceea ce înseamnă că vom avea justiție în Rep. Moldova!