Rusia lui Putin și Soljenițîn
Oct 7th, 2014 by vasgar
Se pare că posteritatea lui Soljenițîn în Rusia lui Putin devine tot mai problematică, „groparul†Uniunii Sovietice are parte de contestaÈ›ii puternice. Și asta înaintea jubileului de o sută de ani de la naÈ™terea sa. Evenimentul urmează să fie sărbătorit la nivel de stat în 2018, aÈ™a cum reiese dintr-o directivă dată guvernului de preÈ™edintele Putin. Opinia contestatarilor, care mocnea de mai mulÈ›i ani, a fost exprimată de Iuri Poliakov, redactor-È™ef la Literaturnaya gazeta, faimoasa altă dată publicaÈ›ie liberală a scriitorilor sovietici, ajunsă azi o tribună a È™ovinismului rusesc, o porta-voce antioccidentală. Poliakov, unul dintre cei mai înverÈ™unaÈ›i adepÈ›i ai „lumii ruseâ€, a refuzat să facă parte din comitetul de organizare a festivităților consacrate centenarului Soljenițîn, motivându-È™i protestul prin faptul că nu-l poate omagia pe cel care a chemat la „distrugerea Uniunii Sovietice, deci, a Rusieiâ€. Mai mult, scriitorul de la Literaturnaya gazeta insinuează că disidentul Soljenițîn a ales singur să părăsească Rusia, stabilindu-se în Statele Unite, de unde a continuat să uneltească împotriva țării sale. AÈ™a că, după părerea lui Iuri Poliakov, din autorul „Arhipelagului Gulag†n-ar trebui să facem o figură de cult, pentru că am livra modele nocive tineretului È™i am pregăti alte generaÈ›ii de răzvrătiÈ›i pentru PiaÈ›a Bolotnaya din Moscova (locul unde s-au desfășurat cele mai mari demonstraÈ›ii de protest în ultimii ani împotriva regimului Putin). „Opiniile exagerate, chiar hiperbolizate ale lui Soljenițîn din această carte despre epoca lui Lenin È™i Stalin – o perioadă mult prea complexă – contrazic în mod scandalos documentele istorice È™i bunul-simÈ›, mai preciza Poliakov. Interpretarea univocă a trecutului provoacă ură È™i dispreÈ› față de propria È›ară, mai ales într-un context geopolitic cum este cel de azi, când avem nevoie de unitate.†(ÃŽnaintea È™efului de la Literaturnaya gazeta, ideea scoaterii „Arhipelagului Gulag†din manualele È™colare a fost lansată È™i de alÈ›i scriitori-patrioÈ›i ruÈ™i – Prohanov, Limonov, Prilepin, Șargunov, Starostin… –, care consideră această epopee a lui Soljenițîn „o pură ficÈ›iune, o anecdotică de lagărâ€, menită să denatureze adevărul È™i să atace filonul sănătos, autentic, al naÈ›iunii ruse).
AlegaÈ›iile lui Poliakov n-au rămas fără replică. Indignată, soÈ›ia lui Soljenițîn, Natalia Soljenițîn, l-a acuzat de minciună, rea-voință È™i manipulare, amintind publicului felul în care Soljenițîn „a ales să plece†în America, în februarie 1974: a fost arestat, i s-a retras cetățenia È™i expulzat din È›ară. „Este imoral să repetaÈ›i calomniile KGB-ului la adresa lui Soljenițîn (temuta direcÈ›ie a 5-a, supranumită „poliÈ›ia gândirii), mai ales că mult timp el a fost boicotat de presa americană tocmai pentru faptul că apăra tradiÈ›iile Rusiei istorice.â€
Polemica văduvei scriitorului cu naÈ›ionaliÈ™tii ruÈ™i nu È™i-a găsit încă vreun ecou la vârful puterii È™i, probabil, va fi lăsată să se consume fără intervenÈ›ia administraÈ›iei prezidenÈ›iale. Putin îi datorează multe lui Soljenițîn (scriitorul l-a numit chiar „un Stolîpin al Rusiei moderneâ€, în timp ce pe Gorbaciov nu l-a înghiÈ›it, iar pe Elțîn l-a evitat cât a putut). Pe de altă parte, Putin trebuie să È›ină cont de È™ovinii ruÈ™i, pe care i-a creat È™i încurajat, iar aceÈ™tia îi reproÈ™ează deja că a trădat proiectul „Novorossiaâ€. AÈ™a încât n-ar avea nevoie de o confruntare pe chestiuni literar-artistice È™i de prestigiu, mai ales că Soljenițîn, cu antisovietismul său visceral, dezminte talentul de „manager de succes†al lui Stalin (după expresia lui Putin) È™i, dacă ar mai fi trăit, ar fi dezaprobat, bănuim, È™i readucerea statuii lui Dzerjinski în faÈ›a sediului KGB de la Liubyanka.
Această posteritate furtunoasă a lui Soljenițîn, trebuie spus, a fost în bună măsură pregătită de maestrul însuÈ™i. A alimentat cu tenacitatea unui grădinar zelos, care își udă zilnic parcela favorită, tendinÈ›ele conservator-slavofile È™i chiar revizioniste ale ruÈ™ilor (vezi opusul său „Как нам обуÑтроить РоÑÑиюâ€, apărut în limba română cu titlul „Rusia sub avalanșăâ€, Humanitas, 2000). A vorbit despre Donbass È™i Crimeea ca despre niÈ™te vechi teritorii ruseÈ™ti, reproșându-le ucrainenilor că sunt nemulÈ›umiÈ›i È™i ingraÈ›i, È™i a deplâns soarta etnicilor ruÈ™i din Nordul Kazahstanului, care ar trebui să întregească, firesc, armonios, „lumea rusăâ€. Proiectul său de expansiune neo-imperială în spaÈ›iul fostei URSS este în plină desfășurare, È™i dacă autorul reclama înÈ›elegerea greÈ™ită È™i ignorarea tezelor sale în ultimul deceniu al secolului trecut (după ce È™i-a publicat lucrarea), transpunerea în viață, în zilele noastre, a viziunii megalomane pe care a elaborat-o este una de coÈ™mar, cu mii de morÈ›i, sute de mii de refugiaÈ›i È™i întinse teritorii pârjolite.
„Lumea rusă†își mănâncă părinÈ›ii, aÈ™a cum prin alte părÈ›i revoluÈ›iile își devorează copiii. TotuÈ™i, Soljenițîn n-ar trebui repudiat complet, sugerează ideologii È™i scriitorii È™ovini de la Moscova. Dacă punem între paranteze „Arhipelagul Gulag†și, în general, aversiunea sa față de Uniunea Sovietică – de înÈ›eles, având în vedere suferinÈ›ele scriitorului din acea perioadă –, opera È™i cugetările sale de după revenirea în patrie, colaborarea fructuoasă cu „liderul naÈ›ional†Putin sunt pe deplin utilizabile pe È™antierul „noii Rusiiâ€. „Ultimul†Soljenițîn este conservator, slavofil, ortodoxist, antioccidental È™i antisemit (atât cât să oblojească frustrările ruÈ™ilor). Aceste trăsături se înscriu perfect în trendul patriotic moscovit de la 2014. (…)
Continuare pe:Â http://ziarulnational.md/vasile-garnet-rusia-lui-putin-si-soljenitin/