Vasile Gârneţ

Dragă Samuel Beckett, În perioada întunecată a anilor ’50, pe când aveam aproximativ 16-18 ani şi trăiam într-o ţară care nu avea nicio relaţie culturală, ca de altfel niciun fel de relaţie cu lumea occidentală, am avut norocul să citesc „Aşteptându-l pe Godot”. Mai târziu, desigur, am citit toate piesele Dvs., dintre care cel mai [...]

Read Full Post »

Michal Viewegh – la vârful popularităţii

Michal Viewegh, născut pe 31 martie 1962, la Praga, este considerat cel mai popular scriitor contemporan în Cehia. Scrie romane, proze scurte, scenarii de film şi deţine rubrici săptămânale în presă. A absolvit Universitatea Carol în 1988 (Facultatea de literatură cehă şi pedagogie), a fost o perioadă de timp învăţător într-o şcoală primară, iar din 1995 este scriitor profesionist. Cărţile sale se vând în tiraje mari – numai în Republica Cehă s-au vândut peste un milion de exemplare – şi au fost traduse în 21 de limbi ale lumii. După subiecte ale cărţilor sale au fost turnate nouă filme de lung metraj, scrierile lui Michal Viewegh sunt studiate în şcoală. Unii îl consideră pe Viewegh un scrii¬tor prea comercial, alţii îl cred independent şi progresist, însă ambele tabere cad de acord că este una dintre figurile principale ale literaturii cehe contemporane.
În 1993 a obţinut prestigiosul Premiu Jiří Orten, care se decernează anual celei mai bune cărţi semnate de un autor sub 30 de ani.
În cele ce urmează vă prezentăm fragmente din mai multe interviuri acordate presei de Michal Viewegh (Radio Prague, Vremea novostei, The Prague Tribune). Am considerat acest „interviu-colaj” drept cea mai potrivită formulă pentru o primă prezentare a acestui scriitor prolific şi faimos, la care revista noastră va reveni.

- Domnule Viewegh, sunteţi un scriitor popular nu doar în Cehia, ci şi peste hotare, în ţările în care aţi fost tradus. Cum explicaţi Dvs. acest succes?
- Nu obişnuiesc să-mi apreciez de unul singur creaţia, dar voi încercă să răspund la întrebarea Dvs. În Cehia avem un proverb: „Întâmplarea îi alege pe cei care sunt pregătiţi pentru această întâmplare”. Şi e o întâmplare faptul că în 1991 eu aveam gata manuscrisul unei cărţi care era de mult aşteptată de public. Am scris acea carte, intitulată „Ani fabuloşi… de doi bani” („Báječná léta pod psa” – titlul în cehă), într-un limbaj viu, nepretenţios, povestind cum era viaţa în socialism în Cehoslovacia. Am primit un premiu prestigios, Jiří Orten, iar această distincţie m-a adus în atenţia presei. Au apărut mai apoi şi opiniile criticilor literari, destul de laudative. Într-o recenzie se spunea că romanul meu a reabilitat proza contemporană în Cehia. Cred că în felul acesta se poate explica popularitatea mea.

- La începutul anilor ’90, cel mai popular scriitor în Cehia era Bohumil Hrabal, care continua să scrie ÅŸi să publice cărÅ£i, dar nu mai era acelaÅŸi seducător Hrabal pe care-l citeau ÅŸi apreciau atât de mult cititorii. Iar ceilalÅ£i scrii¬tori tăceau, de parcă aÅŸteptau ceva… Când aÅ£i început să scrieÅ£i?
- Am început să scriu cu adevărat când am împlinit 20 de ani. Am scris nişte povestiri şi nuvele pe care am încercat să le public în revistele de atunci, Mladá fronta şi Mlady Svet, şi am reuşit. Cu editurile a fost mai greu, a trebuit să aştept vremuri mai bune, pentru că la edituri fiecare manuscris trecea cu două recenzii. Prima recenzie se ocupa de valoarea artistică a cărţii, cea de-a doua o „filtra” ideologic. Cărţile mi-au fost respinse întotdeauna la a doua recenzie, cea ideologică.

- Ce tiraje au cărţile Dvs. în Cehia şi peste hotare?
- Romanele mele se editează la Praga în 80.000 de exemplare. Romanul „Ani fabuloşi… de doi bani”, de care am pomenit mai sus, a fost tipărit într-un tiraj de 110.000 de exemplare. Romanul a fost ecranizat. Aceeaşi soartă, pot spune, a avut-o şi cel de-al doilea roman al meu, „Educaţia fetelor în Cehia”, tipărit în 90.000 de exemplare. Cât priveşte tirajele cărţilor mele traduse în alte limbi, ele sunt mai mici, în jur de 3.000 de exemplare. Până în prezent cărţile mele au fost traduse în 22 de limbi.
Read Full Post »

Doamne fereÅŸte!  Gâdea n-a înÅ£eles nimic. Stan-laptop a spus că “asta-i ÅŸi ideea” ÅŸi a făcut un schimb de priviri ironice cu analistul (fără de partid) Ciuvică, care era deja nervos că emisiunea se împotmolise în chestiuni ezoterice… Iată linkul: http://www.ziua.ro/news.php?data=2009-12-17&id=47410

Read Full Post »

Observator cultural ÅŸi Cotidianul au publicat - în traducere - discursul Hertei Müller la primirea Premiului Nobel. “Orice cuvânt ÅŸtie ceva despre cercul drăcesc”  – http://bit.ly/56dxc7

Read Full Post »

În „Dilema veche”, un comentariu de Andrei Pleşu. Două fragmente: 1. “ (…) Impresia generală, care e departe de a mă face fericit, este că Traian Băsescu are un important atu faţă de ceilalţi candidaţi: dă impresia unui bărbat adult. Cu defecte, cu striuri caracteriale discutabile, cu moduri de comportare adeseori stingheritoare, cu o carenţă [...]

Read Full Post »

Cred că Dmitri Nabokov, fiul-moştenitor – sfâşiat de dileme – al lui Vladimir Nabokov, a făcut tot ce e omeneşte posibil pentru promovarea romanului nepublicat al tatălui său, The Original of Laura. Am citit zeci de interviuri în care spunea că nu ştie dacă va îndrăzni să treacă peste ultima dorinţă a tatălui său, aceea de a distruge manuscrisul rămas neterminat al romanului. Şi nu uita să menţioneze, de fiecare dată, că este foarte presat de cititori şi de specialişti în opera nabokoviană, care îl implorau să nu văduvească literatura lumii de aceste ultime pagini scrise de autorul Lolitei. Ca un adevărat fan al lui Nabokov, recunosc că i-am trimis şi eu o misivă în care îl rugam (ce mai, în numele cititorului român, să-l impresionez…) să nu distrugă manuscrisul…
În anii din urmă interviurile sale au fost mai optimiste. Ne-a dat mai multe detalii despre subiectul romanului, unde e păstrat şi – vestea cea mare! – că s-a hotărât să-l publice.
Romanul a apărut în aceste zile în Marea Britanie ÅŸi în America. Un fragment a ÅŸi fost publicat, pe 10 noiembrie, în revista Playboy, cu care Nabokov, creatorul Lolitei, a avut colaborări istorice (Ada sau ardoarea – 1969) . ÃŽn ajunul apariÅ£iei romanului, Dmitri Nabokov, fire artistică (cântăreÅ£ de operă) s-a lăsat din nou intervievat la vila sa din oraÅŸul elveÅ£ian Montreux. La întrebările puse de un ziarist de la cotidianul rus „Izvestia”, Dmitri răspunde următoarele:

- Tatăl dvs. a cerut prin testament distrugerea manuscrisului The Original of Laura, un roman neterminat, la care a lucrat până în ultimele zile ale vieţii. De ce v-aţi hotărât acum, după treizeci de ani de la moartea lui Nabokov şi după lungi frământări, să publicaţi romanul?
- De fapt, niciodată în această perioadă n-am îmbrăţişat ideea că nu voi publica acest roman. Am ştiut întotdeauna că îl voi publica şi am încercat să înţeleg ce reacţie ar fi avut tatăl meu la publicarea romanului.
- Unii critici cred că dacă Nabokov ar fi vrut cu adevărat să distrugă manuscrisul, l-ar fi distrus chiar el.
- El avea o regulă: să nu publice lucrări neterminate, dar Laura… e un caz mai special. Nu cred că în alte condiţii el ar fi ordonat distrugerea manuscrisului. Singurul manuscris pe care tata a vrut să-l ardă – două tentative – a fost prima versiune a Lolitei. Editorii refuzaseră să-l publice, temându-se că atât ei cât şi autorul vor nimeri după gratii. În ambele cazuri mama a fost aceea care l-a oprit să ardă manuscrisul. Lolita, pe care în varianta iniţială o chema Huanita d’Arc, ar fi putut să moară pe rug ca şi Joana d’Arc.

Read Full Post »

Am citit, mi-a plăcut, recomand cu plăcere şi încredere. http://bit.ly/2dN5ZR

Read Full Post »

„Nicolae Pleşiţă a reprezentat naţional-securismul în ipostaza sa agramată, vulgară şi de o maximă brutalitate. Or mai fi fost şi câţiva securişti cu o brumă de educaţie. Nu era cazul său. Citiţi cartea de convorbiri cu Viorel Patrichi şi veţi vedea cât de primitiv, cât de virulent putea fi acest torţionar. Limbajul era unul purulent, [...]

Read Full Post »

A look at Broken Embraces and Inglourious Basterds Am citit aici – http://bit.ly/2nWv4y

Read Full Post »

Numărul pe iulie-august al revistei “Contrafort” a fost pus pe net – www.contrafort.md Tema muzicală a numărului este “vârcolacul” lui Cat Power, fără nicio legătură cu filmul lui Almodovar, la care vom reveni. Lectură şi audiţie plăcută! Sumarul revistei l-am descris într-o postare anterioară pe acest blog. Acum şi aici vă prezint un poem de [...]

Read Full Post »