Când mă uit în jur, există niște pete negre, albe sau gri, care se mișcă mereu, dintr-o parte sau alta a câmpului meu vizual, acoperind obiectele, mișcându-se de pe unul pe altul ca un roi de insecte.

Într-o societate în care cuantificarea a devenit simbolul obiectivității și în care, în plus, eficiența și produc­tivitatea sunt idolii unor culte care au reu­șit să-și creeze ritualuri și comunități – 
și întregi sisteme de „management” al timpului, conceput și el în termenii unei resurse ce trebuie folosită –, am început să utilizăm dispozitive cu un scop aparent neutru: automonitorizarea.

O lucrare de introducere într-un domeniu poate fi necesară din mai multe motive. Primul – atunci când domeniul este perceput drept prea complex pentru un începător. Și introducerea înseamnă, atunci, o prezentare diluată a ceea ce fac „practicienii” – în speranța că această formă diluată ar putea să pregătească cititorul pentru „lucrul real” – sau cel puțin să recunoască acest „lucru real” când va avea de a face cu el.

Volumul filosofului român Ion Militaru Mai este acesta oare un filosof? Eseu despre Karl Marx (Cartea Românească, 2018) constituie o expresie a unei atitudini specific filosofice față de o situație dureroasă pentru țările din fostul lagăr socialist.

În volumul Essayism (Eseismul), publicat în 2017 la Fitzcarraldo Editions, eseistul de origine irlandeză Brian Dillon – coordonator al programului de scriere de la prestigiosul Royal College of Art – combină, într-o culegere de piese de lungimi diferite, dar toate exemple perfecte ale „formelor scurte”, câteva registre.

Volumul Isabellei Stengers Another Science is Possible. A Manifesto for Slow Science (E posibilă o altfel de știință.

Volumul The Scent of Time: A Philosophical Essay on the Art of Lingering (Parfumul timpului: un eseu filosofic despre arta zăbovirii)

Filosoful francez Oscar Brenifier organizează, de aproape 20 de ani, împreună cu soția și colaboratoarea sa, Isabelle Millon, o serie de seminare intensive rezidențiale, în cadrul cărora participanții – cu formație filosofică academică sau nu – exersează o serie de abilități fundamentale de gândire: problematizarea, conceptualizarea, analiza, argumentarea etc. La fel de important este și procesul prin care participanții la seminar își cultivă o serie de atitudini mentale ce ancorează aceste abilități: detașarea, curajul intelectual, deschiderea, distanța critică.

Mitul fondator al filosofiei, așa cum o cunoaștem astăzi în Occident, se asociază cu un loc și o figură – Atena și Socrate. Conform narațiunii povestite în sute de aule universitare din întreaga lume, ceea ce numim astăzi filosofie este indisolubil legat de fenomenul democratic ce a apărut în Atena.

Filosoful britanic Timothy Morton este considerat unul dintre cei mai radicali și originali gânditori ai momentului. Încadrat în mișcarea numită filosofie orientată spre obiect, apărută la începutul anilor 2000, Morton are și o intensă colaborare cu artiști cum ar fi Bjork – corespondența dintre ei a fost publicată pentru retrospectiva pe care a avut-o muziciana islandeză la MoMA în New York.

În volumul recent publicat la Editura Cartier, Limba de hârtie (2017), cercetătoarea și eseista Tamara Cărăuș propune o serie de reflecții asupra a ceea ce am putea numi trăirea limbii. Punctul central este felul în care intelectualul din Basarabia își trăiește limba română – o experiență în același timp traumatică și definitorie pentru identitatea sa, o altă temă căreia cercetătoarea i-a consacrat un volum apărut în 2011 la aceeași Editură Cartier.

Din ce în ce mai mulți cunoscuți de-ai mei au ceea ce se numește, în jargonul contemporan, o „practică spirituală”.

La începutul lunii aprilie 2017, la Editura MIT Press, a apărut prima traducere în engleză a unui volum al filosofului și artistului vizual german Marcus Steinweg.

Volumul recent al filosoafei australiene Michelle Boulous Walker, Slow Philosophy: Reading against the Institution (Filosofia lentă: a citi împotriva instituției), apărut în decembrie 2016 la editura britanică Bloomsbury, atinge o serie de teme complexe, întrețesute, care pot servi ca prilej pentru
lungi discuții, academice sau mai puțin academice, dar se prezintă, în primul rând, ca un îndemn la o descriere și o exemplificare a unei practici ce poate fi numită lectură lentă.

În societatea contemporană – și nu doar în Republica Moldova – filosofiei i se aduc critici din cele mai diverse. Una dintre ele este că filosofia ar fi de neînțeles pentru un nespecialist. Ea derivă dintr-o preconcepție – ideea că filosofia ar însemna „înțelepciune de viață” și că, implicit, ar trebui să fie accesibilă tuturor.

Facebook. Fabrica de narcisism, publicată de Teodor Baconschi la Humanitas în 2015 (apărută și în format de e-book), încearcă să evite, în bună tradiție aristotelică, ambele excese cu care se confruntă un observator al noilor fenomene sociale: condamnarea, care vine dintr-o formă de conservatorism, și extazierea în fața noului ca expresie a cultului pentru progres. Neofobia și neofilia.

Textul poetic poate să le servească, la diferite lucruri, diferitor persoane. În primul rând, desigur, autorului. De exemplu, pentru a se clarifica pe sine lui însuși. Ca formă de terapie. Sau pentru a le arăta într-o lumină specială celor care îl citesc lucrul despre care scrie și la care ține. Asta în cazul în care își propune ca misiune schimbarea felului de a vedea și de a simți al cititorilor săi.

În toată discuția lungă din ultimii ani despre cum trebuie reformat sistemul universitar / academic din Republica Moldova, s-a atins prea puțin o dimensiune care mi se pare esențială: practica pedagogului în sala de curs, atitudinile cu care vine el acolo și valorile pe care și le asumă. Și mi s-ar părea utilă introducerea în această dezbatere a ideilor câtorva autori care au propus nu pur și simplu reformarea sistemului de învățământ, ci regândirea lui din temelii. Unul dintre ei e pedagogul și filosoful brazilian Paulo Freire.