Trenduri

Printre nesfârșitele plăceri livrești pe care mi le rezervă biblioteca domestică, se numără și cartea Iulius Caesar, scrisă în anii ’50 de istoricul englez Rex Warner și apărută în traducere românească în 1972, la Editura Enciclopedică Română.

Sunt evidente paralelismele între Testamentul politic al Cardinalului de Richelieu și Principele lui Niccolo Machiavelli. Deși scrise la distanță de un secol, ambele sunt niște texte cu valoare didactică dedicate unui conducător de stat desăvârșit.

În Testamentul politic al lui Armand Jean du Plessis, cunoscut în istorie drept Cardinalul de Richelieu, este prezentată o idee extrem de interesantă, care își păstrează actualitatea. Chiar în debutul cărții, autorul afirmă că acțiunile unui lider de stat trebuie să fie determinate exclusiv de rațiune.

Cu siguranță, literatura science-fiction de limbă engleză a dat cel mai mare număr de autori consacrați. Acest fenomen este determinat de valoarea marii literaturi engleze, pe care, chiar dacă a egalat-o, nu a reușit să o depășească nicio altă cultură. De la ieșirea din obscuritatea Evului Mediu, englezii s-au manifestat ca un popor care prețuiește educația și lectura. A devenit un lucru comun ca reședința oricărui aristocrat să includă și o bibliotecă plină cu cărți dintre cele mai ciudate.

Literatura de limbă engleză nu încetează să surprindă prin înaltul profesionism al scriitorilor care o reprezintă. Autorii de succes ajung să fie cu adevărat cei mai buni dintre cei mai buni, fiind capabili să completeze manuscrise foarte voluminoase într-un termen record, fără niciun compromis în privința calității. Romanele de 900 de pagini au devenit un lucru obișnuit pe piața editorială anglofonă și, cel mai important, ele își găsesc milioane de cititori.

Pe parcursul îndelungatei istorii a literaturii, autori din diverse epoci au aplicat o serie de metode uimitoare, prin care au produs rapid și exigent cărți ce aveau să intre în patrimoniul universal. Trebuie să admitem că în alte cazuri factorul exigenței a fost plasat pe un plan secund, succesul la public sau necesitățile pecuniare devenind adesea prioritare pentru scriitorii respectivi.

În ultima perioadă se poate constata apariția unor fenomene emergente în literatura de ficțiune. Dintre acestea se remarcă în mod deosebit curentul new weird, care se bucură astăzi de o popularitate imensă.

Așa-numita ficțiune pulp, o literatură de foileton care s-a manifestat în Statele Unite în prima jumătate a secolului XX, a avut un impact considerabil asupra mass-mediei contemporane.

Autorul britanic J.G. Ballard (1930-2009) este considerat unul dintre cei mai valoroși prozatori de limbă engleză din a doua jumătate a secolului XX. Activitatea sa literară însumează peste cincizeci de volume de proză, publicate de la începutul anilor ’50 și până la începutul anilor 2000. Biografia sa neobișnuită avea să lase o amprentă specifică asupra ficțiunilor sale, care sondează cele mai profunde straturi ale unui subconștient colectiv bântuit de fantasme.

Celebrul romancier Thomas Pynchon (n. 1937) rămâne unul dintre pilonii de rezistență ai literaturii americane contemporane. După ce a surprins critica și publicul deopotrivă încă de la debutul său în anii ’60, autorul continuă și astăzi să producă volume de proză de o certă valoare, racordate la realitatea bizară a Lumii Noi. Scrierile sale de o înaltă originalitate îmbină virtuțile de profesionist al literelor cu o ironie care sfidează orice convenții.

Don DeLillo (n. 1936) este considerat cel mai valoros prozator american în viață și a fost inclus de către criticul Harold Bloom în lista celor patru scriitori americani ce alcătuiesc canonul occidental, alături de Cormac McCarthy, Thomas Pynchon și Philip Roth. Creația lui DeLillo reprezintă un model desăvârșit al limbii literare engleze, așa cum este ea practicată astăzi. Romanele sale de mare succes încearcă să descifreze ceea ce s-ar putea numi aspectele esențiale ale identității americane.

În ultimii ani tot mai mulți scriitori și artiști par a fi preocupați de un joc intelectual pasionant, cel al construcției unor lumi imaginare, cu istoria, geografia, flora, fauna și culturile lor.

H.P. Lovecraft, „Azathoth”
 

Prozatorul Stephen King (n. 1947) a devenit de mai mulți ani un adevărat pilon de rezistență al literaturii americane contemporane. Cărțile lui redau cu precizie multe din trăsăturile de  caracter ale compatrioților săi, prezentând simboluri fantasmagorice ale obsesiilor și fobiilor pe care le înfruntă aceștia. Câteva generații de cititori din întreaga lume au crescut cu romanele sale, care nu încetează să surprindă prin imaginarul lor, dar mai ales prin experiențele dramatice ale personajelor sale memorabile.

Romanciera canadiană Margaret Atwood (n. 1939), anterior deținătoare a funcției de președinte al PEN Clubului canadian, satirizează în scrierile sale derivele societății contemporane și amenințările cu care se confruntă aceasta. Dintotdeauna, structurile politice au avut de ales între modelul democratic și cel al dictaturilor, între cel al statului prosper și cel al statului ratat.

Canadianul Yann Martel (n. 1963) a devenit astăzi unul dintre cei mai de succes scriitori de ficțiune. Romanul său Life of Pi (Viața lui Pi) (traducerea românească realizată de Andreea Popescu a apărut la Editura Humanitas în 2004) a fost tradus în 50 de limbi și a atins vânzări de 12 milioane de exemplare, fiind distins cu Premiul Man Booker.

Scoţianul Iain Banks (1954-2013) a fost unul dintre cei mai apreciaţi prozatori de limbă engleză din ultimele decenii. Caracterul său nonconformist, originalitatea scrisului său şi talentul nativ de care a dat dovadă l-au făcut să fie îndrăgit de milioane de cititori şi i-au atras admiraţia criticii.

Scriitorul Cormac McCarthy

Prin caracterul său formativ şi prin valoarea sa literară, romanul lui George Orwell 1984, publicat pentru prima dată în 1949, ar merita cu certitudine să fie studiat în licee.

O dată cu evoluţia civilizaţiei occidentale, ambiţia elitelor sociale de a obţine putere şi control absolut a crescut constant şi a atins forme supradimensionate. Trufia fără limite a homunculului european care se crede stăpânul universului a culminat în secolul XX prin emergenţa unor construcţii politice teratologice, care intenţionau să schimbe lumea în cel mai radical mod, iar scopul lor ultim a rămas rescrierea naturii umane.