Trenduri

Don DeLillo (n. 1936) este considerat cel mai valoros prozator american în viață și a fost inclus de către criticul Harold Bloom în lista celor patru scriitori americani ce alcătuiesc canonul occidental, alături de Cormac McCarthy, Thomas Pynchon și Philip Roth. Creația lui DeLillo reprezintă un model desăvârșit al limbii literare engleze, așa cum este ea practicată astăzi. Romanele sale de mare succes încearcă să descifreze ceea ce s-ar putea numi aspectele esențiale ale identității americane.

În ultimii ani tot mai mulți scriitori și artiști par a fi preocupați de un joc intelectual pasionant, cel al construcției unor lumi imaginare, cu istoria, geografia, flora, fauna și culturile lor.

H.P. Lovecraft, „Azathoth”
 

Prozatorul Stephen King (n. 1947) a devenit de mai mulți ani un adevărat pilon de rezistență al literaturii americane contemporane. Cărțile lui redau cu precizie multe din trăsăturile de  caracter ale compatrioților săi, prezentând simboluri fantasmagorice ale obsesiilor și fobiilor pe care le înfruntă aceștia. Câteva generații de cititori din întreaga lume au crescut cu romanele sale, care nu încetează să surprindă prin imaginarul lor, dar mai ales prin experiențele dramatice ale personajelor sale memorabile.

Romanciera canadiană Margaret Atwood (n. 1939), anterior deținătoare a funcției de președinte al PEN Clubului canadian, satirizează în scrierile sale derivele societății contemporane și amenințările cu care se confruntă aceasta. Dintotdeauna, structurile politice au avut de ales între modelul democratic și cel al dictaturilor, între cel al statului prosper și cel al statului ratat.

Canadianul Yann Martel (n. 1963) a devenit astăzi unul dintre cei mai de succes scriitori de ficțiune. Romanul său Life of Pi (Viața lui Pi) (traducerea românească realizată de Andreea Popescu a apărut la Editura Humanitas în 2004) a fost tradus în 50 de limbi și a atins vânzări de 12 milioane de exemplare, fiind distins cu Premiul Man Booker.

Scoţianul Iain Banks (1954-2013) a fost unul dintre cei mai apreciaţi prozatori de limbă engleză din ultimele decenii. Caracterul său nonconformist, originalitatea scrisului său şi talentul nativ de care a dat dovadă l-au făcut să fie îndrăgit de milioane de cititori şi i-au atras admiraţia criticii.

Scriitorul Cormac McCarthy

Prin caracterul său formativ şi prin valoarea sa literară, romanul lui George Orwell 1984, publicat pentru prima dată în 1949, ar merita cu certitudine să fie studiat în licee.

O dată cu evoluţia civilizaţiei occidentale, ambiţia elitelor sociale de a obţine putere şi control absolut a crescut constant şi a atins forme supradimensionate. Trufia fără limite a homunculului european care se crede stăpânul universului a culminat în secolul XX prin emergenţa unor construcţii politice teratologice, care intenţionau să schimbe lumea în cel mai radical mod, iar scopul lor ultim a rămas rescrierea naturii umane.

În toate timpurile, scriitorii şi artiştii au simţit mereu nevoia de a căuta noi teme şi formule şi noi teritorii de explorare, fără de care cultura nu evoluează şi ajunge să stagneze. Astfel, după cum la sfârşitul secolului XIX şi în debutul secolului XX tradiţia clasică avea să cedeze sub presiunea inovaţiilor excentrice ale avangardei, acest început de secol XXI vine cu alte şi alte expresii originale ale creativităţii umane. Şi este firesc ca unele dintre aceste forme să nu fie generate ex nihilo, ci mai curând să recupereze memoria culturală cea mai îndepărtată.

Printre cele 20.000 de pagini de manuscrise lăsate la momentul dispariţiei sale de Fernando Pessoa (1888-1935) se află şi un scurt eseu ce conţine o idee deosebit de interesantă. În acest text, cel care avea să fie considerat unul dintre cei mai originali scriitori portughezi afirma că valoarea unui autor creşte proporţional cu capacitatea sa de a se depersonaliza, de a-şi depăşi egoul şi de a inventa personaje, situaţii şi voci narative insolite, deosebite de experienţa reală a autorului.

Reinventarea mitului

Cunoscutul filosof francez Jean Baudrillard (1929-2007) a analizat în eseurile sale starea de alienare ce caracterizează civilizaţia modernă şi distanţarea ei tot mai pronunţată de realitate. Printr-un spirit de observaţie pătrunzător, a reuşit să distingă o serie de probleme grave ce afectează viaţa omului modern, pe care mass-media şi convenţiile culturale l-au capturat, asemenea zeiţei indiene Maya, într-un Văl al Iluziei.

Legendarul Marshall McLuhan (1911-1980) a fost unul dintre iniţiatorii studiului tehnologiilor mediatice şi al impactului lor covârşitor asupra lumii. Previziunile sale extrem de precise l-au transformat într-un adevărat profet al erei informaţionale, expresiile memorabile global village şi medium is the message fiind astăzi mai actuale ca oricând.

Politologul Francis Fukuyama este, dacă se poate spune astfel, un model de intelectual modern. Discursul său, întotdeauna lipsit de ostentaţie şi de pedanterii academice, păstrează acelaşi ton relaxat chiar şi când abordează probleme grave. Atunci când consideră că e necesar, Fukuyama nu ezită să încalce convenţiile, propunând idei ce generează controverse în mediile cercetătorilor.

Într-o lume în schimbare, se impune cu de la sine putere elaborarea unor noi teorii sociale, adaptate la noua realitate. În acest context, ideile unor  gânditori precum Alvin Toffler, Francis Fukuyama, Marshall McLuhan sau Jean Baudrillard au reuşit să pătrundă în mainstream-ul societăţilor lor şi să devină un bun general.

Actualul peisaj mediatic oferă o viziune fragmentară, dispersată a lumii. Am impresia că nici nu poate fi altfel. Pe ecranele televizoarelor, reportaje din Afganistan şi Irak sunt succedate instantaneu de imagini de la Cartoon Network şi de acutele unei Mariah Carey, iar imaginea unor opere ale culturii universale alternează într-o fracţiune de secundă cu banale mesaje publicitare şi cu chipul mustăciosului din interminabilul serial „Tânăr şi Neliniştit”.

Tragedia care s-a produs pe data de 11 martie 2011 în Ţara Soarelui-Răsare a avut consecinţe deosebit de grave şi se va întipări probabil pentru totdeauna în memoria colectivă a japonezilor. Acest adevărat dezastru ne-a bulversat şi pe noi, amintindu-ne încă o dată cât de fragilă este viaţa şi cât de nesigură este evoluţia unei comunităţi umane, oricât de înfloritoare.

…După cum visele pot fi paradiziace şi de coşmar, la fel şi călătoriile în transă ale şamanilor din întreaga lume, ca forme de vis dirijat, pot fi clasificate în două categorii distincte. De regulă, orice şaman este specializat într-una dintre ele. Acestea sunt zborurile la ceruri şi călătoriile în lumea subterană, care uneori sunt simbolizate şi prin scufundări în mare. Confirmând caracterul transcultural al tradiţiei şamaniste, structurarea lumii pe nivele – paradis, pământ şi infern – poate fi atestată în toate culturile lumii, inclusiv în cele europene.