Literatura din Republica Moldova şi din nordul Bucovinei este parte integrantă a literaturii române, o literatură care a suportat timp de 50 de ani o fracturare abuzivă, impusă de ocupaţia sovietică după cel de-al doilea război mondial – iată teza obligatorie cu care trebuie începută orice prezentare, oricât de sumară, a creatorilor români dintre Prut şi Nistru în faţa publicului străin, mai puţin familiarizat cu istoria acestei zone.
Aşezată între râurile Prut şi Nistru, Basarabia – cum i se mai spune prin tradiţie istorică – locuită în proporţie de circa 75 % de etnici români (restul fiind ucraineni, ruşi, găgăuzi, bulgari, evrei, romi ş.a.), a făcut parte din Principatul medieval al Moldovei şi a fost anexată de Rusia la 1812, care a transformat-o în gubernie. În 1918, în vâltoarea primului război mondial, al cărui final a dus la formarea statelor naţionale prin dezmembrarea Austro-Ungariei şi a Rusiei ţariste, Basarabia se unea cu România, de care o leagă istoria, comunitatea de limbă şi tradiţie culturală. În 1940, Regatul României cade victimă unor rapturi teritoriale. Unul dintre acestea vizează Basarabia şi nordul Bucovinei, care sunt ocupate de Stalin, astfel punându-se în aplicare prevederile Pactului Ribbentrop-Molotov, semnat la 23 august 1939, care mai condusese şi la împărţirea Poloniei între Hitler şi Stalin, şi la ocuparea ţărilor baltice de Uniunea Sovietică. După război, această provincie românească a fost botezată de ocupantul sovietic „RSS Moldovenească” şi supusă unui atroce proces de deznaţionalizare, prin deportări masive de populaţie autohtonă în Siberia şi prin implantare de alogeni, aduşi din cuprinsul imensei împărăţii de la Răsărit.
A fost – trebuie subliniat acest lucru – o divizare în interiorul aceluiaşi lagăr, un „zid al Berlinului” care despărţea nu două sisteme ideologic ostile, ci sfâşia trupul aceleiaşi naţiuni – naţiunea română – intrată în totalitatea ei sub nefasta dominaţie totalitar-bolşevică. În acest interval nu a existat nici un fel de comunicare, nici un fel de schimburi umane şi culturale între Basarabia şi România. Mai mult: la Chişinău nu se găseau cărţi editate la Bucureşti şi în România nu se difuza literatură „moldovenească”. Dorinţa sovieticilor de a înstrăina cât mai mult pe românii de pe cele două maluri ale Prutului şi de a asigura destructurarea identităţii naţionale a locuitorilor Basarabiei a mers până acolo încât Moscova a pretins că în Moldova/Basarabia se vorbeşte nu limba română, ci limba „moldovenească” (ca să înţelegeţi mai bine absurditatea ideii, încercaţi nişte analogii de felul: „limba bavareză”, „limba austriacă”, „limba westfaliană”, „limba alsaciană”, „limba australiană sau americană” ş.a.m.d.), că acolo trăiesc nu români, ci „moldoveni” – o etnie, chipurile, cu totul diferită de poporul român. În acest scop alfabetul latin a fost înlocuit în RSS Moldovenească cu cel chirilic, rusesc, fapt ce a avut consecinţe dezastruoase pentru datele în care se definea conştiinţa de sine a locuitorilor din acest ţinut.
De aceea, la 1989, când se prăbuşea Cortina de Fier, basarabenii au avut în faţă nu doar problema restabilirii valorilor democratice, interzise de comunişti în întreaga Europă de Est, ci şi recuperarea identităţii lor naţionale autentice: cea română, inclusiv restabilirea alfabetului latin şi proclamarea limbii române ca limbă oficială în Republica Moldova – stat care şi-a declarat independenţa la 27 august 1991. Reformele lui Gorbaciov au constituit un important impuls pentru renaşterea naţională din republicile sovietice, întrucât acestea avuseseră de suportat nu numai un jug politic, ci şi unul colonial. Ca peste tot în Est, în Basarabia mişcarea de eliberare naţională a fost condusă de intelectuali, care şi-au asumat rolul de purtători ai aspiraţiilor populare. Această perioadă entuziastă, din păcate, s-a sfârşit destul de repede. O tranziţie defectuoasă i-a readus la putere, în 2001, pe comuniştii nereformaţi, aserviţi Moscovei, care au reluat politica de deznaţionalizare de tip sovietic, relansând aberaţii precum „limba moldovenească” şi ameninţând cu pericolul „expansionismului românesc” – o veche sperietoare stalinistă –, instaurând „verticala puterii”, autoritarismul de tip rusesc, desfăşurând o amplă campanie de anihilare a libertăţii de exprimare, de subminare a pluralismului politic şi economic. În loc să avanseze spre Europa, după exemplul fostelor sale „surate” de lagăr sovietic, statele baltice, Republica Moldova a ajuns după 8 ani de guvernare comunistă pe acelaşi „raft geopolitic” cu Belarus sau cu ţări din Asia Centrală, ex-sovietică. Iată cum califica programul de re-sovietizare ideologică al guvernanţilor comunişti marele lingvist şi poliglot de renume internaţional, Eugeniu Coşeriu, originar din Basarabia, întemeietorul Şcolii de Lingvistică Integrală de la Tübingen, Germania, autor al unui număr de peste 50 de volume şi a mii de pagini de exegeză în domeniu: „A promova sub orice formă limba moldovenească deosebită de limba română este, din punct de vedere lingvistic, ori o greşeală naivă, ori o fraudă ştiinţifică; din punct de vedere istoric şi practic, e o absurditate şi o utopie; şi, din punct de vedere politic, e o anulare a identităţii etnice şi culturale a unui popor şi deci un act de genocid etnico-cultural”.
Din fericire, extinderea noilor forme de gândire şi creativitate merg întotdeauna cu un pas înaintea evoluţiilor politice şi a schimbărilor de mentalitate la nivelul colectivităţii. În pofida evoluţiilor politice confuze şi contradictorii, în cele aproape două decenii care s-au scurs de la dispariţia Uniunii Sovietice, în condiţiile relativei libertăţi de exprimare, Moldova a cunoscut un reviriment cultural. Au fost publicate o serie de cărţi interzise sau grav cenzurate ale scriitorilor mai vârstnici, literatura în ansamblul ei a înregistrat o ascensiune şi o dezvoltare constantă, un început de maturizare estetică, manifestată prin apariţia unei conştiinţe critice mai acute.
Acest lucru a fost posibil ca urmare a obiectivului strategic pe care şi l-au formulat scriitorii cei mai valoroşi din acest spaţiu, şi anume: sincronizarea cu literatura română contemporană, în spaţiul căreia opera lor îşi poate cunoaşte măsura şi demonstra adevărata valoare, şi ca un corolar al acestei sincronizări, integrarea în cultura europeană. Dar dacă, după 1989, literatura basarabeană a început să fie tot mai bine cunoscută de publicul român de pretutindeni, intrând în mai multe antologii şi dicţionare de literatură română contemporană, nu acelaşi lucru, din păcate, se poate spune despre difuzarea acestei literaturi în limbi de mare circulaţie. Cele câteva cicluri de poeme sau eseuri, apărute în reviste de cultură din Occident, semnate de autori basarabeni, în special aparţinând generaţiilor mai tinere, nu au reuşit să facă o „breşă” prea largă în zidul anonimatului în care se zbate încă literatura dintre Prut şi Nistru. Participarea sporadică a unor autori din Moldova la simpozioane şi festivaluri internaţionale de literatură, evident, nu are cum să ofere imaginea unui proces literar în întreaga sa diversitate şi evoluţie.
Almanahul Arhipelag, pe care îl aveţi în faţa Dumneavoastră, încearcă să suplinească acest gol de prezenţă şi receptare. Este un volum, o antologie de texte reprezentative, care apare sub egida PEN Centrului de la Chişinău – filiala Asociaţiei Mondiale a Scriitorilor (International PEN) cu sediul la Londra. Organizaţia noastră a fost înfiinţată în 1991, după prăbuşirea Uniunii Sovietice, ca o structură independentă a scriitorilor, care luptă pentru libertatea de exprimare şi apără valorile democratice şi naţionale. O misiune a sa la fel de importantă este să aducă la cunoştinţă publicului occidental, cititorilor din lumea întreagă, literatura din acest spaţiu. Denumirea almanahului trimite, din motive istorice justificate, la celebra operă a lui Alexandr Soljeniţîn, Arhipelagul Gulag, dar exprimă şi o anumită disipare a literaturii române, a creatorilor ei, rătăciţi pe „insuliţe” izolate, pierdute în larg, căutând să refacă, după o lungă perioadă de teroare politică şi ideologică, unitatea „continentului” pe care l‑au alcătuit cândva, un continent care a însemnat la scară naţională pentru scriitorii din Moldova cultura română, iar la dimensiune universală, civilizaţia europeană.
O asemenea ediţie în limbile germană, engleză şi franceză constituie o iniţiativă în premieră absolută în Basarabia. Prin ea sperăm să inaugurăm o preocupare sistematică legată de afirmarea creaţiei literare naţionale în străinătate şi, implicit, o confirmare pe plan cultural a aspiraţiilor Republicii Moldova de integrare europeană.
Arhipelag reflectă toate genurile literare: poezie, proză, eseu, analize publicistice, pagini de dramaturgie şi interviuri care iau în dezbatere problemele spinoase ale afirmării valorilor româneşti – „războiul identitar” de după 1989, cel care a influenţat în bună măsură profilul literaturii de aici, motivând aspiraţia de emancipare estetică şi ideologică a tinerilor promoţii de scriitori. Arhipelag cuprinde autori-membri ai Moldova PEN Centru, singurul criteriu de selecţie constituind valoarea artistică şi relevanţa acestor texte pentru publicul din străinătate. Cei 31 de autori incluşi în sumar au vârste diferite, sunt individualităţi distincte, şi de aceea nu au cum să profeseze un discurs literar omogen: Lorina Bălteanu, Eugen Lungu, Leo Butnaru, Aureliu Busuioc, Vasile Gârneţ, Valentina Tăzlăuanu, Vasile Romanciuc, Arcadie Suceveanu, Grigore Chiper, Mihai Cimpoi, Emilian Galaicu-Păun, Constantin Cheianu, Tamara Cărăuş, Maria Şleahtiţchi, Serafim Saka, Nicolae Negru, Andrei Burac, Valeria Grosu, Val Butnaru, Vladimir Beşleagă, Nicolae Leahu, Iulian Ciocan, Nicolae Popa, Nicolae Rusu, Ion Hadârcă, Nicolae Dabija, Leonida Lari, Ioan Mânăscurtă, Vasile Tărâţeanu, Spiridon Vangheli, Vitalie Ciobanu – „încarnează” tot atâtea stiluri şi formule specifice de autoafirmare în literatură.
Sperăm ca Arhipelag să servească în contactele particulare ale scriitorilor noştri, să fie o „carte de vizită” atractivă a literaturii române din Moldova. Prefaţa pe care o citiţi este singurul text din almanahul nostru pe care îl reproducem şi în original. Am decis aşa, pentru a vă oferi posibilitatea să vă faceţi o idee despre cum sună limba maternă a scriitorilor din Moldova şi pentru a elimina orice dubiu privind identitatea lor reală, nu una inventată, alterată politic. Vorbind şi scriind într-una dintre cele 27 de limbi oficiale ale Uniunii Europene – limba română –, dorim să lansăm cu această ediţie un mesaj clar privind aspiraţiile noastre culturale şi geopolitice.
Arhipelag apare într-un tiraj de 500 exemplare şi este distribuit în mod gratuit Centrelor PEN din lumea întreagă, unor instituţii de cultură prestigioase, reprezentanţelor diplomatice din străinătate ale României şi Republicii Moldova. Am dori să edităm acest tip de antologii literare şi în viitor, eventual o dată la doi sau la trei ani, ilustrând un proces literar în tot dinamismul şi complexitatea lui.
Ajunşi în acest punct al lansării, exprimăm profunde mulţumiri principalului sponsor al almanahului, Fundaţia KulturKontakt Austria, în speţă doamnei Annemarie Türk, director al Departamentului Cultură şi Sponsorizare. Fundaţia KulturKontakt de la Viena a finanţat, generos, partea cea mai consistentă din bugetul proiectului.
Mulţumim Institutului Cultural Român, care s-a oferit să acopere de asemenea plata unei părţi din traduceri.
Mulţumim Editurii Cartier din Chişinău, care ne-a oferit susţinere logistică în ce priveşte editarea almanahului.
Mulţumim traducătorilor de bază: Alistair Ian Blyth (în engleză), Michael Astner şi Julia Richter (care au realizat majoritatea traducerilor în limba germană).
Fără excelenta colaborare cu aceste instituţii şi personalităţi, fără răbdarea şi înţelegea lor colegială, apariţia acestui volum nu ar fi fost posibilă.