dragul meu nu ţi-am zis niciodată ceaikovski

aceasta nu este o reţetă

poate că ministerul sănătăţii ar vrea să îmi recomande ceva
dar eu nu fumez niciun fel de iarbă
nu beau nicio licoare de întors minţile pe dos
nu miros prafuri nu caut alte căi de refericire
eu îmi fixez ochii pe nodul care strânge lumina de gât
şi stau aşa până când ameţesc
iar aceasta nu e defel o aşteptare stimată audienţă
nici mărturie
eu nu ştiu să leg nici măcar un nod la cravată
poate că ochii mei au învăţat aşa să facă ştreanguri
poate că am dublă personalitate
mă identific uneori cu liliacul
zburând
emoţionat
prin grotele
propriului
său
sânge

ziua de ieri

ziua de ieri a fost una în care am cheltuit bani mulţi

                                                            şi aiurea
pe obiecte care nu îmi pot folosi la nimic
nici mie nici altcuiva
oricine ar fi avut ieri şanse cu mine
în comerţul cu lucruri absurde e necesar să înţelegi
mă simţeam cumva de parcă ar fi trebuit să plătesc vămi
de parcă mă vedeam pe mine însămi în mai multe chipuri
întrebându-mă
pe mine însămi
vrei nasturi chinezeşti vrei flori de stearină vrei
un ochi de extraterestru
cât dai

afară era o ploaie aşa defel deranjantă
mi-ar fi plăcut să ies prin parc să mă plimb cu

                                                            cineva concret
să mergem la teatru
să mă simt bine în trupul meu

seara am invitat-o pe mama la cină i-am zis
dacă nu te-ai îndrăgostit la prima vedere de tatăl meu
dacă tatăl meu a scris caiete siropoase de proză

                                                            pentru altcineva
de până la tine

spre poarta consulatului ro

m-am trezit mai devreme cântam în gând oare ce

                                                            mă aşteaptă
în poarta consulatului ro
acolo în gând eu cânt pur şi simplu admirabil
sunt primadonă
e ora cinci
iulie douăzeci şi trei
două mii opt
ce bine că internetul nu are hotare
dragostea mea scrie-mi o poezie de aia un coşciug exclusiv
dragostea mea dimineţile încă îmi amintesc de tine cel
greu_de_adormit
plouă cu schimonoseli apocaliptice plouă cu grindina

                                                            cât nuca
tună şi parcă o văd pe bunica pios adunată
sub icoana lui sfântu’ ilie
poate că stă în dreapta lui acum eu cred că a meritat
poate că se roagă acum şi pentru mine
să
dar nu vorbesc despre asta
fug

bună seara bucureşti

bună seara bucureşti peste câteva ore îmi vine trenul
am în ochi nişte lacrimi rebele mă enervează
am o inimă de aceea cu accent moldovenesc tu cum

                                                            ai crezut
iată florile mele bleu frumos mirositoare parcă le zice frezii
de fapt zambile
primăvara e doar o ambasadă cu pretenţii ce să fac
mă legitimez
uite în ce termeni am început să vorbesc bucureşti
asta de când tu cu europa şi cu
iar eu doar cu viza
hotelul nostru se cheamă perfect armonia
pe noptieră nu mai sunt şi alte flori
doar ceasul
timpul
sunt ameţită
nu mai ştiu cum se numeşte parfumul meu
nu mai ştiu în ce an m-am născut
nu mai ştiu de e luni sau e marţi sau duminică
prietenul meu iubitul meu fantoma genghis khan

                                                            cotropitorul
nu a mai lăsat nimic din mine
valiza mea e cea mai tristă valiză gata singură de plecare
aud prutul
îmi vuieşte în tâmple prutul
marea
oceanul
vine trenul să mă ia
ce mult mă iubeşte pe mine trenul acesta

jurnal cu liliac alb şi de tot felul

eu locuiesc mai sus de valea morilor e plin de liliac alb

                                                            şi de care vrei
în oraşul ăsta au fost mori şi eu nu am văzut nicio poză

                                                            cu ele
spun despre asta fără niciun subtext
de altfel aveam să spun că nu mi-am făcut nicio poză

                                                            cu morile
am şi un spital pe aici poţi să iei liniştea cu lopata să o

                                                            pui pe tine
după ce prietenii îţi aruncă primii câte un pumn de

                                                            tăcere deasupra
dacă nu prea ai rude sau pe cineva care să ţină la tine

                                                            mai mult
azi m-am plimbat pe acolo mă uitam pe jos
de parcă aş fi căutat vreo groapă mai cu prestanţă
lângă care un suflet să pozeze lângă un trup lângă care
un suflet să pozeze lângă
un trup

azi m-am întors acasă cu braţele mirosind a liliac
mi-am sunat la uşă
mi-am deschis şi mi-am băgat sub duş să nu mă aud

                                                            cum plâng

dacă aş avea un ziar cred că aş scrie în prima pagină

                                                            că florile
sunt pentru femeile iubite şi nu pentru decor
nu pentru plăcerea de secundă a ochiului plin de tristeţe
nu doar pentru noptierele din spitale
nu doar pentru morminte

mesaj de la tine

mă uit la cuvintele tale şi nu înţeleg
sau îmi e frică să mă bucur
mă uit aşa de parcă le-ai fi desenat
cu migală
mă uit până când se fac albe şi îmi intră în ochi
zâmbesc
dragul meu nu ţi-am zis niciodată ceaikovski
am ochii plini de
lebede

mesaj de la fata mea

te-am visat rău rău
mama
se făcea că ai mers la un giuvaiergiu
şi i-ai dat un argint o monedă să îţi facă ceva din ea
şi ţi-a făcut un kitsch
ştii… care se vând prin bâlciuri de ziua îndrăgostiţilor
o inimă roşie care nu era din argint
nu ştiu din ce era
eu m-am revoltat
am sfărâmat-o între degete
mama
vino în spania
aici lumea nu se grăbeşte să îmbătrânească
aici este încă mult până la crăciun
văd că tu ţi-ai pus deja brad în fereastră şi taci
şi taci
ca o copilărie
abandonată
mama
cât poţi să mai scrii de stafii

de rău despre mine

ieri când şedeam pe canapeaua mamei şi mă uitam la
cablul prin care se scurge lumina în becuri
şi îmi ziceam că de morţi nu se vorbeşte nimic de rău

afară ca şi cum voia să plouă şi nu mai ploua
pinii de partea cealaltă a străzii semănau cu nişte
ostaşi obosiţi
care dorm în picioare

un şoarece curios în gheara pisicii exact aşa arată uneori
mobilul meu

am aşteptat să iasă mama din cameră
mi-am fixat cu privirea o unghie roz a piciorului stâng
şi mi-am sunat cea mai bună prietenă spune-mi
tot ce crezi
ce ştii
de rău
despre mine

şi totuşi respiră