Contrafort
Fondat in octombrie 1994
Contrafort : 10, (168), octombrie : Versuri : Radu Andriescu : „Nisipul scos de sub orizontul domestic”

Versuri

Radu Andriescu

„Nisipul scos de sub orizontul domestic”

Apartenenţa politică

 

Plăcile tectonice de un roşu de Coloradu stins, stins

se deschid doar pentru a cădea mai adânc. Radu,

gândac cu pălărie pleoştită şi boruri suflecate

spre cer în chip de hatful daimon

sau hateful demon, pluteşte peste levitaţia albastră

a negrei Xiaoling. Ea împleteşte

o coroniţă din flori de câmp, culese

printre bolovanii roşietici ai muntelui

coloradian. Yoghinul-scriitor-alpinist liber – floare

de lotus între bolovanii unui Sisif

roşu-stins – împărtăşeşte marea taină

a defecării ecologice printre bolovanii opriţi

din rostogolirea către refugiile coloradiene

de secol 19. Daimonul supraponderal construieşte

un arc de cer peste inocenta Xiaoling, neagră

în aparenţă, elastică, purpurie

prin apartenenţă politică. În fiecare joi

se ţin şedinţele de partid ale unei ţări uriaşe cât

duminica ortodoxă, şabatul mozaic sau vinerea

Islamului. Daimonul supraponderal

gândeşte următoarea

falie spirituală. Miercuri, poate, sau

în altă zi. Cea de luni, depresiv-maniacală. Marţi

nu are culoare. Doar frică de marginea gelatinoasă

a calendarului. Xiaoling se ridică

de pe prosopul azuriu

şi intră în joc melodios cu Mike,

chinezul hi-tech. Dintre bolovanii stinşi

în cădere, trilurile de granit roşu ale oceanului

demografic. Sforăitul tectonic al lui Onye –

profesorul evanghelist, bolnav

de malarie – a fost exilat în iurta din spatele

cabanei. Noaptea, oricât de larg ar fi cortul

făcut din stinghii

luminoase şi lanterne ieftine cumpărate jos,

la magazin, Onye reuşeşte să ridice munţii

la înălţimea unui diapazon etnic. Iurta, construită

lângă toaletele şi duşurile cabanei, levitează

în cadenţă postcolonială. Ritmuri sfâşiate

de malarie, dar ţinute

în cumpănă creştinească.

 

Cu uşa deschisă

 

You’re trapped inside my vision, găsesc

printre firimituri adunate incestuos în fişierul

poetice.

Nu ştiu de unde.

Ştii tu?

So fragile!

Atât de fragilă, o puştoaică subţire, în catedrala

conservelor! Te-am prins pe retină, slender body,

mâini şi picioare subţiri, un pas oarecum

nesigur şi aura noastră peste cutiile cu banane

pistruiate. Atingeri stângace, la raftul

cu sucuri, la cel cu brânzeturi. Întoarcerea mea

bruscă după Cola. A ta, după un merlucius

congelat. Vitrina

şi cărucioarele dintre noi, bancomatul

şi încă trei zile goale. Trapped

in your vision, amândoi. Doar

eu, eliberat cu o mângâiere a ochilor.

 

Rădăcini luterane

 

Nisipul scos de sub orizontul domestic

al parchetului s-a aşternut

în toată casa. Îmi pot vedea amprentele

pe tastele negre. Gunoierii s-au certat zilele trecute

pe cearşafurile cu litere slave şi sticlele aproape goale

de parfum Anaïs. Tomberoanele

sunt din nou pline, cu nisip fin, prost. Mai mult

praf. Un coşmar greu cât jumate de viaţă,

pentru gunoieri. Lângă portiţă, am adus de la depozitul

de pe drumul Ciorbeştiului nisip bun,

măşcat. Noaptea vin ţiganii din Păcureţ

şi mai iau câte-o găleată. Pentru şapă

rămâne destul. Punem şi noi o şapă

la temelia casei. Meşterul pontează

în sufragerie. Face gorgane

de nisip. Întinde sfoara

de la un gorgan la altul. Le turteşte,

le ridică. Topografia betonului nu putea fi ghicită

sub parchet. Depresiunea adâncă din nord,

de sub colţar. Dealurile

de lângă bar. Şesul neted

de sub dulapul cu zestrea paharelor

de Boemia. Calcuta e foarte departe,

sub calorifer. O Palestină cu rădăcini luterane

apare sub geam. Teritoriu proaspăt închegat, interzis

câinilor şi pisicilor păcătoase. Palestina bucovineană

a mătuşii mele din Austria. După ’89

părinţii mei au ridicat o extindere

în grădină. Moştenirea învăţătoarei

de la o şcoală specială. Şiruri de beculeţe colorate

cu acuarelă, în grădina cu cireşe amare. Balul mascat

nupţial, mirele în costum de înger cu două perechi

de aripi şi mireasa arlechin, fosforescentă. Invitaţi serioşi

între straturile de căpşuni şi roşii, printre cireşe amare

şi beculeţe. Costumele împrumutate la Opera

din Iaşi. Cada plină cu busuioacă şi lăzile

de votcă rusească. Limacşii minusculi încrustaţi

în carnea căpşunii. Mătuşa luterană

din Sebastianplatz

avea o căţeluşă neagră. Fugea sub pat

când auzea pocnitorile, de anul nou.

Meşterul toarnă ciment

între gorgane. Face punţi perfecte cu rigla

din aluminiu între protestantism şi grădinile

nupţiale. Seara, luminoforii irizează şantierul.

 

Poliţia de proximitate

 

Coboram în Păcurari cu Miruna când am văzut

un cuplu frumos de poliţişti. Ca şi noi, păreau

doi îndrăgostiţi care se cunosc de multă vreme

şi se simt bine împreună. Unul era lung

şi subţire ca un şurub, cu tichia lui

turtită. Al doilea era mai plinuţ şi îşi potrivea mereu

chiloţii, ca şi cum l-ar fi strâns. Noi râdeam

şi respiram mirosul de ardei copţi de pe Şcoalei

şi ne sărutam ca doi poliţişti frumoşi de proximitate.

1

Inapoi la cuprinsul numarului

Copyright Contrafort S.R.L.
contrafort@moldnet.md (protected by spam filter and blog promotion by blogupp)
Site apărut cu sprijinul Fundaţiei Soros Moldova