Contrafort
Fondat in octombrie 1994
Contrafort : 7-8, (165-166), iulie-august : Literatura germană contemporană : Răzvan Mihai Năstase : Odisee germană (despre cartea lui Bernhard Schlink „Întoarcerea acasă”)

Literatura germană contemporană

Răzvan Mihai Năstase

Odisee germană (despre cartea lui Bernhard Schlink „Întoarcerea acasă”)

Editorii recunosc şi sunt oarecum resemnaţi. Autorii germani contemporani se vând foarte greu. Nu prind la publicul român, cărţile lor zac pe rafturi cu lunile, e o adevărată aventură să-i publici, un pariu aproape de la început pierdut. Poate că preferinţele de lectură ale marelui public merg mai degrabă înspre stilul-povestaş al latino-americanilor (şi al altora care îmbină poveşti sub umbrela realismului magic, indieni sau japonezi, bunăoară), sau către scriitura frustă, neprelucrată, sinceră a americanilor, într-o mai mare măsură, urmaţi îndeaproape de englezi. Germanii însă au stilul lor inconfundabil, grav, rigid, în pas cadenţat, nici prea moale, nici iute. Fac arareori glume şi par să fie bântuiţi de stafiile trecutului recent. În romanele lor povestea se topeşte în eseu, în meditaţie asupra lucrurilor adânci care macină firea omului şi care, dacă nu sunt spuse pe şleau, riscă să revină periodic cu şi mai mare intensitate. Cu toate acestea, în peisajul unei astfel de literaturi, austere şi grave, apar bijuterii de o frumuseţe nemaipomenită pe care ar fi păcat ca cititorul să le treacă cu vederea. Un astfel de exemplu fericit este cel mai recent roman al lui Bernhard Schlink, Întoarcerea acasă.

Schlink nu e un scriitor de profesie, fiind profesor de drept. Debutează târziu, în 1987, la aproape 40 de ani, cu un roman poliţist, Dreptatea lui Selb. Personajul central povestitor, Selb (posibil joc de cuvinte, „self” însemnând în engleză şi germană el însuşi) migrează ulterior în alte două romane, închegând astfel în jurul său o trilogie. În 1995 se publică romanul care l-a făcut cunoscut pe Schlink întregii lumi, Cititorul, o poveste tristă care începe cu o dragoste imposibilă (între un adolescent, Michael, şi o doamnă, Hanna, cu mai bine de 20 de ani mai în vârstă decât el) şi care continuă apoi cu un proces al crimelor celui de-al doilea război mondial. În 2006, publică un roman înrudit tematic şi stilistic cu Cititorul, mai complex şi mai ambiţios, Întoarcerea acasă.

Peter Debauer este naratorul personaj care, în copilărie, descoperă, în casa bunicilor, un manuscris neterminat care îl fascinează. Este vorba de povestea unui soldat german, care, după cel de-al doilea război mondial, se întoarce acasă. Tânărul Debauer se îmbibă de substanţa acestei poveşti în care vede o rescriere a epopeii lui Homer, Odiseea. Ca într-un joc de puzzle, se conturează, rând pe rând, legături ascunse între ficţiunea cărţii şi clarobscurul unei istorii personale din care figura tatălui lipseşte în mod misterios. Deşi încearcă din răsputeri să aibă o viaţă ordonată, liniştită în mediocritatea ei călduţă, Peter se loveşte periodic de fantoma tatălui, de misterul romanului din copilărie şi al finalului necunoscut. Banalul vieţii de zi cu zi e dublat de o anchetă asiduă, care îl poartă pe Debauer prin vecini, cunoscuţi, chiriaşi, persoane care depozitează pe un raft lăturalnic al memoriei lor frânturi de amintiri ce ar putea fi de folos recompunerii pieselor lipsă. La polul opus faţă de acest Peter, avid de cunoaştere, care nu-şi poate trăi prezentul fără a-şi înţelege şi accepta rădăcinile, stă mama lui, un personaj asupra căruia istoria a lăsat răni adânci, o fiinţă de hârtie în care singura frântură de viaţă rămasă e un soi de obidă, de moft orgolios şi resemnare. Mama lui Peter este tipul de personaj care nu doar că nu dezgroapă morţii, dar se şi ascunde în mormânt alături de ei.

Viaţa personajului principal continuă să se scurgă molcom până ce o cunoaşte pe Barbara, alături de care începe o poveste de dragoste. Cu multe suişuri şi coborâşuri, cu despărţiri ciudate şi regăsiri emoţionante. Relaţia cu Barbara funcţionează ca un fel de catalizator pentru ritmul vieţii lui Peter, devenit brusc mai alert, mai aprins, mai orgolios, uneori isteric. Debauer simte că nu-şi mai poate continua viaţa fără să afle finalul poveştii din copilărie şi îşi află tatăl. În finalul cărţii, întâlnirea aşteptată se produce, departe de Europa natală, la New York.

Principalele linii directoare ale cărţii sunt memoria, responsabilitatea istorică şi socială a individului faţă de el însuşi şi a individului faţă de sistem şi societate. Frustrările pe care orice despărţire (a se înţelege abandon) le presupune. Abandonul tatălui personajului central, abandonul germanilor din vest care au lăsat să cadă cortina de fier peste conaţionalii lor răsăriteni. Întoarcerea acasă se dovedeşte a fi mai grea şi mai dureroasă decât pare la prima vedere. Dorinţa de a reface legături, de a crea punţi şi de a începe să construieşti o istorie comună se loveşte de diferenţele de tot soiul acumulate în timp. Schlink sugerează că, atunci când aceste diferenţe copleşesc elementele liant, întoarcerea acasă nu mai este posibilă (în fapt, nu mai există un „acasă” veritabil la care să te întorci). Elocventă în acest sens este relaţia protagonistului cu tatăl său. Constatarea dureroasă a lui Peter Debauer este că cel după care fugise o viaţă întreagă este un străin. Inclusiv atributele fiziologice, genetice, nu mai par să corespundă: „A doua zi se afla în faţa mea, nicidecum o fantomă, ci un bărbat purtând o cămaşă albastră cu guler răsfrânt şi un costum de pânză uşor şifonat, de nuanţă deschisă; înalt, zvelt, cu părul alb, ochi albaştri, nas mare, gură largă şi cu o expresie a feţei încăpăţânată, generoasă, relaxată. […] Nu vedeam nici o asemănare. Nici cu băieţelul cu coif de hârtie şi cal de lemn, nici cu adolescentul pe bicicletă sau cu tânărul în costum sport, cu pantaloni de golf. Nici cu mine – ochii mei nu sunt albaştri, ci bat în maro-verde-gri, nasul şi gura nu‑mi ies în evidenţă, şi nu sunt încăpăţânat, deşi mi-ar plăcea să fiu. Mama şi-a dorit să recunoască ochii lui oblici într-ai mei, dar ochii lui nu mi se păreau deosebit de oblici” (p. 300). Descrierea curge la Schlink adeseori ca o consemnare filtrată de o subiectivitate puternică. Enumeraţia trăsăturilor pare să fie detaşată, rece, obiectivă, un simulacru de realism în spatele căruia se ascunde mai totdeauna o perspectivă extrem de personală, ochiul cuiva, privirea sfredelitoare a unui ins care nu se mulţumeşte să constate, ci trebuie mai mereu să emită judecăţi (ipoteză: nu e de mirare o astfel de conştiinţă de magistrat a personajului-narator, având în vedere biografia „juridică” a lui Schlink).

Finalul cărţii este extrem de pozitiv şi încurajator. După lungul şir de despărţiri şi derapaje, Peter se întoarce la Barbara care îl primeşte firesc, în linişte, ca şi cum viaţa, în sfârşit, după nenumărate meandre, reintră pe un făgaş normal. „Am auzit cum, la uşă, s-a scos lanţul din zăvor; l-am auzit căzând. Uşa s-a deschis. În pragul ei stătea Barbara, în halatul ei matinal; avea părul prins la spate, ca la prima noastră întâlnire, şi ochelarii pe nas. Şi-a scos ochelarii, m-a recunoscut şi i s-a luminat faţa. S-a sprijinit de tocul uşii, şi-a strâns braţele la piept şi m-a urmărit din priviri cum urcam ultimele trepte, cu geamantanele în mâini. A zâmbit, cu zâmbetul ei întrebător, obraznic, plin de căldură. Uite c-ai venit!” (p. 388).

Succesul unei cărţi precum Întoarcerea acasă stă în faptul că ţinteşte sus şi nu pierde niciunul din pariurile pe care şi le impune. Se doreşte a fi şi chiar este o carte caldă într‑o literatură dominată de o rigiditate anostă. Schlink are în paralel în vedere punerea literaturii (şi implicit a forţei sale formidabile de sugestie) în slujba unui proces intentat, fie şi destul de târziu comunismului. Mai puneţi la socoteală faptul că romanul e o combinaţie de intrigă poliţistă, poveste de dragoste şi amintiri dintr-o copilărie petrecută în Alpi şi veţi găsi tot atâtea indicii sigure că ne aflăm în faţa unei bijuterii ce nu trebuie cu niciun chip trecută cu vederea.

_______________

Bernhard Schlink, Întoarcerea acasă. Traducere din limba germană şi note de Herta Spuhn, Editura Polirom, 2007, 395 p.

1

Inapoi la cuprinsul numarului

Copyright Contrafort S.R.L.
contrafort@moldnet.md (protected by spam filter and blog promotion by blogupp)
Site apărut cu sprijinul Fundaţiei Soros Moldova