Şcoli prea multe ţara are…
„Modernizarea” învăţământului moldovenesc nepereche continuă. Acum harnicii cinovnici de profil au găsit o soluţie ingenioasă pentru a europeniza şi eficientiza pentru totdeauna învăţământul interriveran. Cum? Simplu, stimaţi concetăţeni. Vor fi închise toate şcolile din sate care au mai puţin de 100 de elevi. Fantastică găselniţă! Statul, zice-se, va economisi câteva milioane de lei, iar învăţământul va face dintr-odată un mare salt chinezesc, anulând distanţa care-l despărţea de învăţământul european. Acum vom fi tari, iar elevii noştri vor uimi lumea cu vaste cunoştinţe. Păcat că nu am făcut această reformă mai înainte…
„Dar ce vor face profesorii concediaţi?” m-a întrebat, cu strângere de inimă, un amic. Păi, ce să facă? Să le mulţumească cinovnicilor ocrotitori şi să se ocupe de agricultură sau – de ce nu? – să îngroaşe rândurile gastarbeiter-ilor. Iar puţinii copii din şcolile închise să urce în autobuzele puse la dispoziţie de minister şi să plece să studieze în aşa-numitele şcoli de circumscripţie, adică în centrele raionale sau în alte sate. E adevărat că autobuzele acestea deocamdată nu prea există, dar la rigoare copiii pot găsi un maxi-taxi în care să stea înghesuiţi până ajung în centrul raional. În schimb, avantajul e enorm: în şcolile de circumscripţie învăţământul a atins demult nivelul european. Ce baftă pe copiii din sate! Vor fi smulşi, în sfârşit, din întunecime. „Dar unii dintre ei sunt foarte săraci şi nu au bani să-şi plătească zilnic călătoria!”, mi-a spus amicul cu strângere de inimă. Nu e o problemă! La rigoare, să meargă pe jos. Vor fi mai sănătoşi! Mişcarea e viaţă!
Da, demult trebuiau închise aceste şcoli rurale de mucava. Câţi bani a pierdut cu ele bietul stat! Acum nu ne mai permitem să aruncăm banii în vânt! Acum vom fi economi ca europenii! Căci, în fapt, banii alocaţi pentru şcolile săteşti mici erau singurii folosiţi fără chibzuinţă. Restul banilor din bugetul statului sunt folosiţi cu multă cumpătare, pentru lucruri absolut necesare existenţei noastre, nu-i aşa?
Ce mai face cooperarea moldo-mongolă? Zilele astea mi-am amintit că aproape un an în urmă preşedintele Vladimir Voronin a trimis nişte mesaje de felicitare preşedintelui Cubei şi preşedintelui Mongoliei, în care îşi exprima convingerea că tradiţionalele relaţii de prietenie şi cooperare dintre Moldova, pe de o parte, şi Cuba şi Mongolia, pe de altă parte, se vor aprofunda în cele mai diverse domenii, spre binele ţărilor şi popoarelor noastre. Ţin minte că m-au bucurat acele mesaje care mi-au provocat o revelaţie: vasăzică, colaborăm fructuos nu numai cu UE, SUA şi CSI, ci şi cu multe alte state, în speţă cu Mongolia şi Cuba, vasăzică interesele Moldovei se extind foarte departe… Ei bine, la aproape un an după lectura mesajelor de felicitare cu pricina, mă întreb: păi, care sunt domeniile în care cooperarea moldo-mongolă, bunăoară, se aprofundează? Întrebarea e mai mult decât întemeiată, pentru că, în timp ce despre relaţiile Moldovei cu UE, SUA şi CSI ziariştii şi guvernanţii ne vorbesc zilnic, cooperarea Moldovei cu Mongolia şi Cuba rămâne într-un con de umbră. Să fiu înţeles corect: nu sunt împotriva colaborării cu aceste două state, dar dacă ea există şi dacă, pe deasupra, se mai şi aprofundează pe mică de ceas, de ce nu ni se vorbeşte mai clar despre ea? Eu chiar sunt curios să ştiu ce proiecte grandioase realizează Moldova împreună cu Mongolia şi Cuba. Sau poate gastarbeiter-ii moldoveni muncesc nu numai în Italia şi Rusia, ci şi în Mongolia? De ce demnitarii nu ne informează? Mă gândesc că ar trebui s-o facă, de vreme ce relaţia cu orice stat e importantă, iar interesele Moldovei nu au frontiere. Şi ar fi bine să ne informeze cât mai repede, înainte să treacă anul şi şeful statului să trimită noi mesaje de felicitare în Cuba şi Mongolia. Asta ca să nu simţim gustul amar al unor şanse ratate…
|