Contrafort
Fondat in octombrie 1994
Contrafort : 6, (164), iunie : Actualitatea : Iulian Ciocan : Realitatea cu amănuntul

Actualitatea

Iulian Ciocan

Realitatea cu amănuntul

Făurirea societăţii civile

Intrăm, se pare, într-o nouă eră, o eră a făuririi societăţii civile. La conferinţa europeană a preşedinţilor de parlament din statele Consiliului Europei, „solul” Moldovei, Marian Lupu, a declarat răspicat că RM e un stat tînăr, care trebuie să compenseze lipsa unor vechi tradiţii democratice prin dezvoltarea unei societăţi civile puternice. Marian Lupu a accentuat că „parlamentul moldovean şi reprezentanţii ong-urilor au elaborat în 2005 Concepţia privind cooperarea dintre legislativ şi societatea civilă. Documentul presupune implicarea directă a exponenţilor societăţii civile în perfecţionarea cadrului legislativ.” Marian Lupu a mai remarcat potenţialul enorm de care dispun organizaţiile neguvernamentale.

Mărturisesc că m-a emoţionat preocuparea şefului Legislativului pentru întărirea societăţii civile moldoveneşti. Nu am mai auzit vreun demnitar autohton să vorbească cu atîta convingere despre importanţa colaborării cu socie­tatea civilă. Frumoase şi lăudabile sunt, prin urmare, cuvintele lui Marian Lupu. Să vedem acum dacă ele vor putea să schimbe realitatea tristă. Căci aici, în Moldova, punerea în practică e marea problemă. Eu, bunăoară, aş vrea să ştiu cum se vor putea implica direct exponenţii societăţii civile în perfecţionarea cadrului legislativ. Să înţeleg că orice uniune şi asociaţie poate trimite Parlamentului propuneri pe marginea proiectelor de legi? Şi dacă toate aceste propuneri vor fi respinse, fiind considerate inadecvate? Că demnitarii nu sînt foarte receptivi la iniţiativele „din exterior” se poate deduce şi din „colaborarea recentă” dintre aceştia şi deţinătorii de patente reuniţi în Asociaţia micului business. Şi atunci cînd un ziarist, care e un exponent al societăţii civile, îl imploră săptămîni în şir pe un cinovnic să-i acorde un interviu - tot de dezvoltarea unei societăţi civile puternice este vorba? Sau de-acum încolo va fi altfel? Să înţelegem că ziariştii nu vor mai avea probleme cu obţinerea informaţiei care ne priveşte pe noi toţi? Îmi amintesc cum acelaşi Marian Lupu, cam nemulţumit, i-a probozit pe cetăţenii majoritari care nu au participat, în mod deliberat, la alegerile locale din Chişinău, de-acum doi ani. Marian Lupu zicea atunci că nu se poate să depindem de alegătorii fără responsabilitate. Cum însă mulţi dintre cei care au dat peste cap alegerile în acel an sînt, cu siguranţă, membri ai societăţii civile, mă întreb cum vor colabora ei cu Legislativul şi cu şeful acestuia?

Şi mai e ceva. Preocupată de făurirea socie­tăţii civile ar trebui să fie  în primul rînd societatea civilă însăşi, care, deocamdată, e cam anemică şi se remarcă, vorba lui Marian Lupu, doar prin potenţialul ei enorm. O pură virtualitate, am adăuga.

Dacă ne năşteam altundeva…

Am citit zilele astea un interviu cu o moldoveancă stabilită în Germania. Doamna, trecută prin ciur şi dîrmon, cum se zice, şi scăpată în sfîrşit de sufocantul cotidian basarabean, are o revelaţie: „Dacă ne năşteam nemţi, poate că am fi avut o altă soartă”. Nu e o idee insolită. Am întîlnit în ultimii ani o sumedenie de oameni care, decepţionaţi de realitatea interriverană, au descoperit uluiţi mirificele tărîmuri ale  Occidentului. Mulţi au şi părăsit pentru totdeauna Moldova pentru a scăpa de sărăcie şi de absurd. Am un prieten care a plecat în Canada şi care-mi trimite acum mesaje electronice optimiste. Omul se simte mai liber, copiii lui au nişte posibilităţi la care nu puteau nici măcar visa în Moldova. Prietenul meu îmi scrie că în Canada nu există cozi la ghişeele instituţiilor statului, funcţionarii sunt mai amabili şi mai receptivi. E altă viaţă.

În legătură cu această stare de spirit omniprezentă, care poate fi redusă la formula: „dacă ne năşteam altundeva…”, vreau să spun următoarele: bovarismul basarabenilor este, fireşte, justificat în mare măsură, viaţa în Moldova te poate obliga să-ţi iei lumea în cap, unde mai pui că demnitarii moldoveni nu par prea întristaţi de exodul populaţiei, iar la capătul tunelului luminiţa abia pîlpîie. Dar cei care regretă că nu s-au născut nemţi, olandezi sau francezi ar trebui să ştie că drame există şi în ţările în care ei jinduiesc să se stabilească, chiar şi sărăcie există uneori acolo, cînd nu se munceşte. În al doilea rînd, cei care ne explică azi de la mare depărtare cît de bine e să fii spaniol au făcut oare tot ce le-a stat în putinţă pentru a schimba starea de lucruri din Moldova? Şi o ultimă observaţie. Pe noi, cei care am rămas în Moldova şi care nu vrem să plecăm de aici, ne ajută lamentaţiile celor stabiliţi în străinătate? Ce-ar vrea doamna sus-pomenită să fac? Să regret zi şi noapte că nu sînt neamţ sau italian? Sau să-mi iau şi eu lumea în cap? Nu zic că n‑ar fi o soluţie, dar deocamdată o să mai încerc marea cu degetul, pe-aici, prin zonă. Cu riscul de a părea ridicol, o să spun că nu-mi regret identitatea şi că vreau să aduc Europa în Moldova, nu să fug eu în Europa.

1

Inapoi la cuprinsul numarului

Copyright Contrafort S.R.L.
contrafort@moldnet.md (protected by spam filter and blog promotion by blogupp)
Site apărut cu sprijinul Fundaţiei Soros Moldova