Contrafort
Fondat in octombrie 1994
Contrafort : 9-10 (131-132), septembrie-octombrie : Corespondenţă din Japonia : Teodor Ajder : Koizumi învingătorul

Corespondenţă din Japonia

Teodor Ajder

Koizumi învingătorul

În alegerile din 11 septembrie 2005, Partidul Liberal Democrat de guvernământ din Japonia (LDP) a înregistrat o victorie covârşitoare, mult peste cele mai optimiste pronosticuri. Este cea mai impresionantă victorie a sa de la 1960 încoace. De data aceasta, 67,5% din electorat s-au pronunţat în favoarea LDP. Asta însemnând că, fie şi în cazul în care un proiect de lege nu ar întruni votul Camerei Superioare a Parlamentului, Camera Inferioară o va putea aproba cu o majoritate de 2/3 plus unu, iar Camera Superioară, aparent, îşi va pierde puterea.

Miercuri, 21 septembrie, noul parlament l-a reales Prim-ministru pe Jyunichiro Koizumi.

Acest triumf este similar oarecum victoriei lui Margaret Thatcher din ‘80, consideră unul dintre foştii miniştri englezi, David Howell, actualmente membru al Camerei Lorzilor din parlamentul englez. Koizumi are ocazia să facă în Japonia ce făcuse şi „doamna de fier” acum 20 de ani. Şi ea a trebuit să lupte împotriva rezistenţei la schimbare, şi nu a fost o luptă deloc uşoară, însă datorită reformelor Thatcher economia Marii Britanii a avut  enorm de câştigat - beneficii culese şi de generaţiile actuale.

Cum a reuşit Koizumi să-şi joace atât de iscusit piesele?, se întreabă unii analişti.

O parte din strategia lui Koizumi a constat în denunţarea inamicilor săi din rândurile LDP-ului, cu intenţia declarată de a-i discredita fără milă, ignorând acuzaţiile ce i-au fost aduse în nenumărate rânduri că s-ar fi trans­format în „dictator”.

Koizumi şi-a demonstrat intransigenţa, atunci când şi-a promovat mult îndrăgita odraslă: „proiectul de privatizare a poştei”. Proiectul nu a fost acceptat de Camera Superioară în şedinţa sa din 8 august şi Prim-ministrul hotărăşte dizolvarea Camerei Inferioare şi anunţarea alegerilor anticipate, rugând electoratul să-şi „dea verdictul”. Lipsiţi, înainte de alegeri, de suportul fracţiunii Koizumi a LDP-ului, opozanţii propunerii de privatizare a poştei au fost forţaţi să candideze ca independenţi sau să formeze partide ad-hoc. Mulţi dintre aceşti adversari au aderat ulterior la doctrina reformatoare a premierului.

Principala formaţiune de opoziţie, Partidul Democrat Japonez (DPJ), nu a fost în stare să introducă o contrapropunere şi pentru faptul că mulţi dintre deputaţi reprezentau interesele uniunii lucrătorilor poştali. Această inabilitate a DPJ a fost calificată de către liderii LDP drept un eşec politic.

Astfel, campania electorală a fost una concentrată în jurul stilului „Koizumi”. Pos­tere uriaşe la tot colţul, înfăţişându-l pe charismaticul reformator, creatorul stilului Cool Biz, stil preluat şi de alţi colegi de partid - omul de afaceri învingător, plin de viaţă, cu părul alb (semnificând înţelepciunea), dar vâlvoi (forţa tinereţii), care îşi scotea haina din stofă de culoare deschisă uneori în plin năduful verii japoneze, cuvântând la mitingurile electorale doar în cămaşă. Fără cravata cu nodul strâns, descheiat la gât etc. îl remarcai imediat pe Koizumi printre gărzile de corp în costume negre la patru ace.

Deşi criticat sever, Primul ministru le-a şters nasul la toţi rivalii, căci până la urmă, popularitatea contează! Alegerile din 11 septembrie au arătat încă o dată ce spectacol este statul în epoca postmodernă.

Totuşi...

Să fie doar teatru?

Yoşio Nakamura, directorul general al Federaţiei Japoneze a Oamenilor de Afa­ceri, crede altcumva. Privatizarea poştei, deşi un pas important, nu este decât începutul schimbărilor şi nici pe departe singura problemă stringentă cu care se confruntă actualmente Japonia. „Oamenii au preferat să audă un mesaj preelectoral clar formulat, în sensul că, o dată demarată privatizarea poştei, se va merge mai departe, pas cu pas, dincolo de obişnuitele generalizări şi promisiuni vagi”, zice el.

Bursa de valori a favorizat şi ea alegerea administraţiei Koizumi: se pare că această opţiune oferă un echilibru mai avantajos pe piaţă. Din 8 august şi până-n 12 septembrie, indexul Topix al Bursei din Tokyo a crescut cu nu mai puţin de 10 la sută. În special, investitorii străini au fost cei ce au cumpărat masiv prin reţea (tranzacţii de circa 2,1 trilioane yeni).

Adevărul este că multe s-au realizat pe durata mandatului precedent, mai spune Nakamura (cabinetul Koizumi este în fruntea ţării din 2001): au fost suprimate împrumuturile proaste din industria bancară, a fost redus sprijinul economiei în baza sectorului public şi a cheltuielilor guvernamentale, ceea ce a condus la reforme în structura sectorului corporativ. Performanţa companiilor japoneze s-a îmbunătăţit semnificativ, afirmă Nakamura, înregistrând în ultimul an un profit record de 45 trilioane până la taxare. Şomajul a scăzut de la 5,5 la 4 %, iar salariile au început să crească după o lungă perioadă de declin. A sporit şi produsul intern brut. Economia pare să fi revenit pe făgaşul unei creşteri normale. Dar se cer intervenţii urgente şi în alte domenii, de exemplu, în cel administrativ sau fiscal.

Nu lipsesc şi scepticii. Roger Pulvers de la Japan Times declară că dosarul de până acum al Prim-ministrului e cam talmeş-balmeş. Koizumi este mai bun la promisiuni de reforme decât la aplicarea lor propriu-zisă. Până şi varianta finală a reformei poştale a fost criticată pentru caracterul său „diluat”. Premierul promitea înainte de alegeri să-şi reformeze propriul partid, LDP-ul, sau cel puţin să-l mai „zguduie” profilactic, ca până la urmă doar să dea brânci opoziţiei reprezentate de DPJ.

„Deşi circumscripţiile electorale uni­nomi­nale au fost adoptate în 1994, cu scopul eliminării „politicii personalităţii” şi al forţării alegătorilor să se concentreze asupra adevăratelor lor necesităţi, nu pe „farmecul individual” al candidaţilor, ultimele alegeri nu au fost decât un concurs de desemnare a celui mai potrivit candidat pentru eticheta de „reformator”, scrie Pulvers, şi Koizumi tocmai pe asta a şi mizat. „Desigur, continuă analis­tul, optimiştii zic că legislaţia japoneză va deveni mai transparentă. Deocamdată, singura certitudine este că va trece ceva timp până să se ivească un nou mecanism de funcţionare a parlamentului. Că va fi datorită unei „camere din spate”, sau transparenţei mai ridicate - rămâne de văzut”.

E posibil, de asemenea, ca victoria lui Koizumi să producă mult controversatele revizuiri ale Constituţiei, dat fiind faptul că unul dintre cele mai mari ziare tokyote, Mainici Şinbun, descoperea că 84% dintre cei aleşi în noul parlament ar fi dispuşi să favorizeze scoaterea sancţiunilor impuse forţelor armate, doar socialiştii şi comuniştii declarându-se pentru păstrarea sancţiunilor în vigoare. Contrar acestor rezultate, înainte de alegeri Koizumi declara că în acest an nu va vizita templul Yasukuni, al foştilor combatanţi niponi, acuzaţi de crime de război.

Votul obţinut în scrutinul din 11 septembrie va permite premierului să insiste în continuare pe ideea ca Japonia să devină în sfârşit membru permanent al Consiliului de Securitate ONU, aspiraţie blocată până acum de ceilalţi membri stabili. Reamintesc că Japonia este al doilea contribuitor financiar al ONU, imediat după SUA, furnizând anul trecut 18,8% din bugetul organizaţiei, ceea ce constituie mai mult decât vărsămintele a 4 membri permanenţi: Marea Britanie, Franţa, China şi Rusia la un loc.

 

septembrie 2005, Tokyo

 

P.S. La 17 octombrie, a.c. Jyunichiro Koizumi a vizitat totuşi templul Yasukuni. De data aceasta însă, conform declaraţiilor sale, a făcut-o nu în calitate de Prim-ministru, ci ca cetăţean de rând. Oprindu-se în faţa încăperii centrale a templului, scrie Japan Times, el s-a rugat în linişte, pentru câteva minute, alăturându-şi palmele în dreptul pieptului, dar fără a bate din ele precum se cuvine după tradiţia Şintoistă. Stilul vizitei a fost vădit mai simplu decât cea precedentă, din 1 ianuarie 2004, când a intrat în camera centrală şi a semnat în cartea de oaspeţi cu “Prim-ministru Jyunichiro Koizumi”. De data aceasta, Prim-ministrul nu a intrat în sala centrală şi nici nu a semnat în cartea de oaspeţi.

Protestele oficiale ale guvernului Chinei şi Coreii de Sud nu au întârziat a fi petiţionate.

 

 

1

Inapoi la cuprinsul numarului

Copyright Contrafort S.R.L.
contrafort@moldnet.md (protected by spam filter and blog promotion by blogupp)
Site apărut cu sprijinul Fundaţiei Soros Moldova