Contrafort
Fondat in octombrie 1994
Contrafort : 9-10 (131-132), septembrie-octombrie : Poezie : Diana Iepure : Debut poetic la “Contrafort”

Poezie

Diana Iepure

Debut poetic la “Contrafort”

gaudeamus 2004

 

eu îl aştept pe tzone

răsfoiesc cărţile înşirate pe tarabă

şi mă apucă un fel de ciudă

 

ce ştiu mucoşii ăştia despre cum

învăţam la şcoală din opera poetului-

            academician andrei lupan

„fete mari aduc frunzari

da moşneagul duce steagul”

citeam într-un manual din clasa a şasea

şi mă gândeam atunci

uite dacă ne-au eliberat ruşii aşa târziu

ce naivă e

poezia contemporană moldovenească

şi eu aş putea scrie aşa

chiar mai bine decât

academicianul lupan erou al muncii socialiste 

laureat al nu mai ţin minte câtor premii

 

se tot apropie dan sociu

n-a venit tzone cu fratele păduche?

nu - îi răspund

continuând să-mi toc nervii

să fac din ei chiftele

şi să-i arunc

sub masă

semifabricate pentru eventualele

deliruri poetice

 

toate magazinele din satul meu aveau

                                    nume ruseşti

dar sătenii le ziceau cum vroiau ei

la frăsâna, la artina, la fineta şi la vasâle

numai magazinul de cărţi se chema

                                    oficial luminiţa

de pe pragul lui

urmăream camionul

ce ducea oamenii la muncă la cariera de           

            piatră şi granit din cosăuţi

pe caroserie avea scris cu litere ruseşti de

                        jumătate de metru

LIUDI

da noi copiii nu înţelegeam nimic

încurcam cu liubovi

şi râdeam ca proştii

de maşina aia

credeam că e ceva legat de dragoste şi că

                                                oamenii

se pupă non-stop

până ajung la carieră

 

într-un sfârşit apare tzone

fără păduche

trist

şi ras în cap

 

morţii mei

 

morţii mei se pregătesc de sărbători

ca viii

ba chiar mai cu sârg dau din oase

şi cântă la ele cum ar cânta la xilofon

mulţi ani trăiască

naşa gaşiţa

îşi potriveşte perna

umplută cu păr de-al ei proaspăt lăut

mărgelele roşii de coral

pe care i le-a pierdut vară-mea

                        la carnavalul şcolii

îi cad acum frumos pe clavicule

lui scridon i-au crescut stânjenei şi pelin

din piept

ce carte de piatră a deschis gheorghe

sunt mândră de morţii mei

crucile sculptate

au la loc de cinste în cimitir

ca altădată casele lor cu prispa înaltă

de-un metru

aproape de biserică

şi clopote bat

canafurile în vânt

pe socluri

 

alimcom

 

întâi timid
apoi mai violent
cu unghiile
am răscolit pământul
şi mi le-am îngropat
cât de adânc am putut
mi-a spus cineva
nu arunca niciodată unghiile tăiate că
le-or folosi la vrăji
cine?
am râs eu
şi nu de aia le-am pus să-şi

                                    sape mormântul
ci pentru că
mă încurcau
loveau prea tare clapele pianului
când îmi venea uneori pofta să cânt

                                    ceva la presto
la presto cântam
şi ziceam
le îndur pe toate doamne
mănânc şi jăratec uns pe pâine de-un deget
darămite muştar rusesc cu hrean

                                    alimcom s.astea
sunt senzaţiile tari
nu marchizul de sade citit în

                                    clasa a zecea
un ochi sub bancă
altul la tablă
atunci nu-mi închipuiam că
mie oraşul acela îmi va face
atâta rău
încât o să-l urăsc
şi o să fug din
el
nu vroia să mă lase
îşi răsturna în stradă gunoaiele
se lovea cu capul de blocuri
nu pleca
mă tai! mă tai!
urla cu disperare
cădeau sticlele lui peste mine
ascuţite
decojindu-mă
rămâneam numai muşchi
vânjos exemplar de studiu la

                        anatomia patologică
nu învăţaţi pe voi
ca nătângii
învăţaţi pe mine
se vede mai bine şi
nu doare

 

ca lenin şi krupskaia

 

treceam graniţa

duceam în spate

gardul consulatului de pe vlaicu pârcălab

înroşit

ca o stea cu cinci colţuri

iat-o şi pe zoia kosmodemianskaia

                                    a zilelor noastre

s-au dumirit vameşii

haideţi să-i testăm reflexele

să mâncăm în faţa ei o portocală

a zis unul

s-o lovim cu ciocănelul la genunchi

a zis altul

să vedem dacă tresare

s-o ungem cu ulei de floarea-soarelui

nerafinat

şi să-i spintecăm

perna asta

din pene de gâscă

deasupra capului

lăsaţi perna în pace

i-am rugat

e de la mama

n-o spintecaţi vă rog n-o spintecaţi

ţi-am zis să nu luăm nimic cu noi

îmi reproşai

doar gardul

gardul ne vor permite să-l trecem

în spate

aşa ne trebuie

dacă ne-am iubit

doi ani

ilegal

ca lenin şi krupskaia

în coliba de la razliv

 

fetiţa mea n-a văzut
niciodată marea

 

fetiţa mea n-a văzut niciodată marea

ea care e un semn de apă şi care

se credea vărsător de aia

că îi venea rău legănată pe roţi

ca pe valuri

în transportul public

aşa că mă simt datoare

cu nişte nisip cu scoici cu o meduză

                                    transparentă

plutind la genunchiul broaştei

acolo unde sarea rămâne

pe firele de păr

ca un fixativ taft

pe-o amintire

mă simt datoare şi procentele cresc

zi de zi

mai lungi şi mai grele decât picioarele ei

când adoarme de-a curmezişul patului

şi căluţii de mare fetuşi zvăpăiaţi

îi zburdă pe sub pleoape

 

s-a încheiat sezonul
sânilor cu lapte

 

s-a încheiat sezonul sânilor cu lapte

gata

nu se mai poate

nu se mai poartă

îi simt grei ca pe-o blană de urs în arşiţa

                                                verii

cum plâng cu lacrimi albe de var şi smântână

pe burtă pe şolduri mi se-nşiră părerile

                                                de rău

îi scot acum să-i pun în şifonier

să-i presar cu levănţică şi să-i am din

                                                când în

când mi se face dor de tinereţe

să-i probez cu uşa încuiată şi

să mă privesc în oglindă

 

veninul

 

staţi în primul rând ca nişte pocnitori  
vă simt răsuflarea pulsul 
vă observ părul din nas şi dracii din ochi 
v-am aşezat eu aşa 
ca să vă pot ajunge 
pe sub celebra masă de stejar din care

                        ghinde coapte crăpate  
cad uneori pe parchetul lustruit cu

                        mastică poc poc şi iar  

linişte 
ştiu ce ascundeţi în buzunare  
discursuri lungi serpentine multicolore şi venin  
în sticle mici de sprite
pe care le duceţi din când în când la gură  
eu mă lepăd de pantofi într-o doară 
îmi întind picioarele  
vă ating încet  
gâdilând franjurile de mătase ale feţei de masă  
cânt apăsat cu degetele fierbinţi pe

            genunchii voştri ce vreau eu  
aşa până când vă las cu arsuri de gradul

                        unu doi trei şiiiiiiii  
nu mai răbdaţi  
scânciţi întâi duios ca nişte ţânci  
apoi urlaţi într-un glas ca lupii în haită 
uuuuuuuuuuuuuunde-aţi mai pomenit

                                    aşa ceva? 
uuuuuuuuun  
de vă sare ceara din urechi bârna din ochi  
veninul din sticlă  
lipicios şi verde necopt veninul vostru  
curge ca apa stătută dintr-un butoi

                                                puturos

 

A4

 

îşi inventa iubiţii cu atâta har încât

îmi venea s-o cred pe cuvânt

o ţineam de mână mai mult din milă iar

ea îmi povestea încântată

cu lux de amănunte “tot” şi încă

ce frumoasă era

transparentă cămaşa de mătase

                                    chinezească

abdomenul plat şi părul vâlvoi peste

                        sânii ei de fată mare

atmosfera

camera biblioteca păpuşa de porţelan

haosul din casă

tricoul cu eric clapton

muzica patul imens

parfumul lui franţuzesc

baldachinul

ca-n poveşti toată nebunia ce urma

un film de lung metraj cu bulină roşie

de fapt ştiam că

îl culca doar pe-un cearşaf imaculat A4

                        şi-acolo se întâmpla

neverosimilul

bold times new roman

fraze întrerupte consoane moi şi vocale

                                                lungite

îl inspira întâi ca pe-un drog cu nările

                                    tremurânde

îl simţea pătrunzându-i în sânge 

se întindea şi-l mângâia fără mâini

până îl făcea transparent ca pe-o foiţă

                                                de ţigară

se înfăşura în el

şi

îl fuma îl făcea numai ruj otravă

maybelline nr105 water shine diamonds

                                    cu sclipici

dă volum buzelor

gata ăsta e ultimul

îmi zicea

ţinând degetele încârligate la spate

de ce nu mă crezi?

jur

întorcea hotărâtă pagina

şi

se-apuca

să ticluiască o scrisoare de protest  

celei mai tari edituri din bucureşti

 

am prins un cititor
la colţ de stradă

 

am prins un cititor la colţ de stradă

l-am tras insistent

de mânecă

l-am privit în ochi şi

i-am zis printre dinţi

măi cititorule

fiară cu unghiile galbene de fum

curvă neruşinată

bestie nesătulă

devorator de maculatură

ochelarist ipohondru

şoarece drogat

inspiră-mă cu nările tale de latex

răstigneşte-mi cuvintele

strânge-mă în pumn

să-ţi intru ca sticla măruntă în carne

să-ţi curgă sângele peste poemul ăsta

- n care am investit

patru litere

p

o

e

şi

m

- am hazardat să-l îmbrac până la gât

să-i pun ciorapi groşi de bumbac şi

căluş la gură

să nu geamă să nu ţipe să nu te

sperie pe tine cititorul meu

iubitul meu amantul meu maşina mea de

                                    făcut poezii

 

1

Inapoi la cuprinsul numarului

Copyright Contrafort S.R.L.
contrafort@moldnet.md (protected by spam filter and blog promotion by blogupp)
Site apărut cu sprijinul Fundaţiei Soros Moldova