Contrafort
Fondat in octombrie 1994
Contrafort : 9-10 (131-132), septembrie-octombrie : Actualitatea : Traian Ungureanu : Discursurile promit, reforma decide

Actualitatea

Traian Ungureanu

Discursurile promit, reforma decide

Acum un an, Uniunea Europeană avea toate motivele să creadă că a găsit secretul succesului. 10 ţări, adunate în cel mai mare import paşnic de state şi instituţii din istorie, erau admise în Uniunea Europeană. După un an, în care nu a ştiut să prezinte îndeajuns acest succes, atmosfera s-a schimbat. Între timp, referendumurile din Franţa şi Olanda au zguduit încrederea şi au cenzurat aroganţa Uniunii. Însă marele succes al admiterii celor 10 a lăsat urme. Mai ales între ţările candidate sau aspirante la admitere.

Succesul de acum un an a fost posibil dintr-un motiv relativ simplu dar delicat pentru cei rămaşi, încă, afară: diferenţa de dezvoltare. Cehia, Ungaria, Polonia şi republicile Baltice erau coapte. Cu economii sănătoase şi fără probleme grave în mersul instituţiilor, aceste state au alunecat lin, în interiorul Uniunii. Însă această operaţie a transmis, în România, Bulgaria şi, mai ales, în Moldova impresia că procesul de apropiere şi admitere e, mai mult sau mai puţin, o formalitate. O modificare masivă de limbaj oficial plus runde numeroase de negocieri plus angajamente entuziaste duc, până la urmă, în Uniunea Europeană. Iluzia e puternică şi periculoasă. Din două motive.

Mai întâi, pentru că nivelul de dezvoltare al acestor state e o problemă încă nerezolvată. În al doilea rând, pentru că referendumurile francez şi olandez au răcit climatul European. Cazul României e plin de învăţăminte. În iarna lui 2004, totul era pregătit pentru o aderare fără mari exigenţe. Toate capitolele de negociere erau încheiate. Adrian Năstase primea sprijinul oficial al unor înalţi oficiali europeni. Lucrurile s-au schimbat radical. Presată de scepticismul publicului european, birocraţia de la Bruxelles a îndesit ochiurile filtrului. A apărut problema justiţiei, cu care România se bate, acum, din răsputeri. Lecţia e clară. Indicatorii economici sunt, prin definiţie, flexibili. Ajustarea lor nu e o operaţie imposibilă şi nu e dependentă de reforma instituţiilor politice şi juridice. În schimb, instituţiile sunt mult mai puţin mobile. Schimbarea lor e extrem de dificilă şi presupune un lanţ de corectări grele, în mentalitate, politica de cadre şi obişnuinţele clasei politice. Reforma instituţiilor e, până la urmă, testul principal de schimbare a unei societăţi.

Moldova e, din acest punct de vedere, într-o poziţie extrem de dezavantajoasă. Discursul oficial s-a schimbat la comandă dar instituţiile au rămas ceea ce erau. Justiţia nu e o prezenţă autonomă. Administraţia internă nu face faţă, într-o ţară cu probleme complicate de evidenţă, migraţie şi circulaţie la frontieră. E, de altfel, greu de spus ce instituţie are un statut minim de autonomie şi lucrează în serviciul cetăţeanului, nu al puterii executive. Apropierea de Europa e prezentă, aproape exclusiv, în discursurile liderilor politici, nu în viaţa efectivă a societăţii. La rândul ei, deschiderea unei Misiuni U.E., la Chişinău, nu poate ţine loc de reforma instituţiilor interne. Publicul larg ar putea înţelege uşor, ajutat de atmosfera creată de mediile oficiale şi de presă, că admiterea în Europa se apropie cu fiecare zi. Până una-alta, frontiera de stat a ţării devine din ce în ce mai rigidă. România va trebui să ducă la bun sfârşit contractul EADS, iar acest lucru va produce sigilarea încă mai clară a spaţiului moldovenesc. Doar reforma curajoasă a instituţiilor va putea trimite, din spatele noilor bariere, un semnal convingător spre Uniunea Europeană.

17 octombrie 2005, Londra

 

 

 

1

Inapoi la cuprinsul numarului

Copyright Contrafort S.R.L.
contrafort@moldnet.md (protected by spam filter and blog promotion by blogupp)
Site apărut cu sprijinul Fundaţiei Soros Moldova