Fotografia basarabeană - o artă în tranziţie

Cuvîntul tranziţie a intrat de cîtva timp în vocabularul maselor, fiind utilizat pentru definirea diverselor fenomene şi stări de lucruri, de aceea mă voi servi de acest substantiv, pentru a descrie situaţia în care se află fotografia din Republica Moldova. Cînd spun “fotografie”, nu mă refer la imaginile-produse, care ne invadează zilnic retina, adică publicitate, mass-media, PR ş.a., ci la arta fotografică basarabeană.

Sigur, vă veţi întreba de ce am ales pentru discuţie un subiect, care nu interesează prea mult? Am făcut-o tocmai din acest motiv - dezinteresul pentru arta fotografică.

Deşi fotografia este prezentă în cotidian şi fiecare dintre noi e asaltat, fără voia lui, de enormul număr de imagini, puţini au meditat asupra fotografiei şi, încă mai puţini, au încercat să o privească din perspectiva artistică. Propun, prin urmare, o incursiune scurtă în estetica fotografiei şi în evoluţia contemporană a artei fotografice în Republica Moldova.

Ţin să remarc faptul că fotografia este una dintre artele care cunoaşte, în secolul XXI, o înflorire fără precedent, şi, de ce nu, chiar o rescriere a istoriei şi a etapelor sale de evoluţie, proces lansat o dată cu democratizarea Estului Europei.

În Occident, ca şi în restul lumii civilizate, au fost reeditate, în ultimii ani, texte capitale asupra evoluţiei istorice a fotografiei. În 2005, se împlinesc o sută şaizeci şi şase de ani de la invenţia tehnică a fotografiei, iar paradoxul face ca, pînă în prezent, în Republica Moldova să nu fie publicată nici o monografie dedicată istoriei fotografiei din spaţiul basarabean. Poate situaţia este cauzată şi de faptul că în Basarabia nu există nici un savant specializat în studiul artei fotografice, ca să nu mai vorbim şi de alte aspecte, precum ar fi critica de artă fotografică. Iată de ce, evoluţia tehnicii şi curentelor fotografice basarabene este absentă din studiile occidentale dedicate fotografiei. Cu excepţia cîtorva referiri foarte sumare ale savanţilor români, nici o lucrare dedicată istoriei artei fotografice, publicată în străinătate, nu menţionează existenţa şi dezvoltarea fotografiei în spaţiul basarabean.

Lăsînd la o parte lacunele sistemului academic moldovenesc, remarcăm, totuşi, că imaginea fotografică a înregistrat în ultimii ani o evoluţie pozitivă şi la noi. Frecvenţa prin care fotografia se face observată şi „citită” ne permite să afirmăm că se formează deja un public educat şi pregătit să o analizeze. Cu toate astea, fotografia de artă e încă la o etapă incipientă faţă de cea occidentală.

Multe dintre lucrările expuse în cadrul diverselor evenimente publice au o calitate care lasă de dorit. Nu mă refer la calitatea developării fotografiei, aspect ce nu depinde întotdeauna de fotograf, ci la calitatea artistică a imaginii. Se observă o predispoziţie pentru cantitatea şi nu pentru calitatea fotografiilor expuse. Dacă analizăm, cu grijă, exponatele unui vernisaj artistic, putem să extragem din numărul total de imagini prezentate două-trei, care ar merita interesul unui critic avizat.

Elementele înşiruite mai sus sînt o consecinţă evidentă a amatorismului înfloritor în fotografia basarabeană. Şi nu este de criticat numai fotograful, ci întreaga societate, care nu face nici o diferenţă între un surogat şi o lucrare de valoare. Lipsa de educaţie estetică este una dintre lacunele sistemului nostru de educaţie academică şi familială.

În Republica Moldova nu există nici o universitate de arte în care tinerii să-şi poată dezvolta aptitudinile în domeniul fotografiei.

Totuşi, avem şi fotografi de talent în Republica Moldova. Printre aceştia o să-i enumer doar pe cîţiva, care s-au remarcat pe plan naţional şi internaţional. O să încep cu Valerie Volontir, Vlad Gaidaş şi Constantin Grozdiev, care sînt membri ai Federaţiei Internaţionale de Artă Fotografică (FIAP). Pentru cei care nu cunosc, FIAP ("La Fédération Internationale de l'Art Photographique") e forul fotografic mondial cel mai înalt. FIAP şi-a început activitatea încă în 1946, fiind înregistrată oficial în iunie 1950. Primele ţări care au aderat au fost Belgia, Ţările de Jos, Italia, Portugalia şi Elveţia. În septembrie 1947, au aderat Danemarca, Finlanda şi Ungaria. La primul Congres constitutiv al FIAP, din iunie 1950, care a avut loc la Berna (Elveţia), FIAP număra deja 17 naţiuni afiliate: Austria, Belgia, Brazilia, Cuba, Danemarca, Spania, Finlanda, Franţa, Ungaria, Irlanda, Italia, Luxembourg, Ţările de Jos, Portugalia, Suedia, Elveţia şi Iugoslavia.

Misiunea principală a federaţiei este de a valorifica şi promova arta fotografică. În mare, federaţia are un triplu obiectiv: de a ridica nivelul de cultură al cetăţenilor, de a contribui la dezvoltarea ştiinţifică, documentară şi artistică a naţiunilor şi, în măsura posibilităţilor, la perpetuarea păcii pe glob.

În prezent, federaţia însumează circa 85 de state de pe c­inci continente, reprezentate în cadrul federaţiei de asociaţiile naţionale membre ale instituţiei. FIAP organizează cu regularitate saloane internaţionale de artă fotografică, bienale FIAP, acordă distincţii în cadrul acestor manifestaţii.

Printre alte ţări din Sudul şi Estul Europei, care au aderat la FIAP se numără România, Bulgaria, Polonia, Slovacia, Ucraina, Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, E.R.I. Macedonia ş.a. În prezent, FIAP reprezintă interesele a aproape un milion de fotografi de pe întreg globul.

Începînd de prin 1979 în România, la Bucureşti, au fost organizate, cu regularitate, la fiecare doi ani pînă în 1991, Saloane Internaţionale de Artă Fotografică, sub egida FIAP. Printre oraşele din ţară, care au organizat astfel de saloane se numără Sibiul (din 1987 pînă în 2000), Braşovul (din 1988 pînă în 2002), Timişoara (din 1993 pînă în 1998) şi Oradea (din 1993 pînă în 2002).

Revenind la fotografia basarabeană, ţin să remarc faptul că mai mulţi fotografi din Republica Moldova au luat parte la cîteva evenimente organizate sub egida FIAP în România, Ucraina, Ungaria, Spania ş.a. Recent, Republica Moldova a fost reprezentată de Valerie Volontir (şi posibil de alţi fotografi), la a 27-ea Bienală de Artă Fotografică alb-negru organizată sub egida FIAP la Budapesta.

Pe lîngă fotografii afirmaţi, ca, de exemplu, Mihai Potîrniche, Pavel Balan, Serghei Lopatinschi, Nicolae Meniuc, Ghenadie Blazer, Arseni Mencovschi, Igor Zenin, Ion Dogaru, Petru Cazacu, Anatol Poiată, Iurie Foca, Iulian Sochircă ş.a, care au consacrat fotografia basarabeană la noi şi în afară, se remarcă ascensiunea unei generaţii de fotografi mai tineri. Printre aceştia i-aş evidenţia pe Anton Sesniţan, Anatol Leancă, Roman Rîbaleov, Igor Gania, Kristina Buceaţchi, Dumitru Doru ş.a., care s-au remarcat în cadrul diverselor concursuri, expoziţii, dar şi prin expunerea lucrărilor pe paginile de Internet autohtone şi străine, cel mai adesea ruseşti şi româneşti.

Pe lîngă fotografia de gen, practicată de numeroşi artişti-fotografi, un loc important în activitatea fotografică autohtonă este rezervat imaginii de presă. Fotografia de presă este aceea pe care se pune accent la noi.

La finele concursului "Anul 2002 în Fotografia de Presă", un fotograf profesionist din Chişinău (al cărui nume nu-l vom dezvălui pentru a evita crearea de tensiuni) remarca faptul că, totuşi, fotografia de presă de la noi este pe picior greşit. În opinia sa, puţini dintre fotoreporteri alcătuiesc o selecţie riguroasă a propriilor lucrări, intrate în competiţii. ”Oare, să nu ştie ei, că un Juriu Profesionist nu poate examina dintr-o mişcare mai mult de 5-6 lucrări? Privind tabloul general al punctajului acordat de juriu, constatăm cazuri în care două sau mai multe lucrări ale aceluiaşi autor "concurează" atît de strîns, încît victoria revine altui autor. Alteori, fotografiile au fost incluse în categorii neadecvate, fiind astfel trecute, pur şi simplu, cu vederea. Fotografiile pentru domeniile "Ştiri Generale", "Sport" şi "Reportaj" adesea nu au consistenţă, însă acestea sunt categorii de forţă în toate competiţiile de fotojurnalism. Cu peisaje şi demonstraţii de protest nu mai cucerim cine ştie ce teren. Nici la Chişinău, nici afară”, adăuga acelaşi domn.

Concluzia vine de la sine: fotografia din Republica Moldova este la o etapă la care nu poate concura fără rezerve cu cea de peste hotare. Cu toate că avem şi excepţii în rîndul fotografilor autohtoni, creaţia cărora se ridică la nivelul artistic mondial, trebuie să lucrăm cu răbdare asupra ridicării gradului de profesionalism în fotografia basarabeană.

Înfiinţarea unor instituţii de învăţămînt superior, care să pregătească tinerii fotografi, ar putea fi o soluţie. De asemenea, nu trebuie neglijate oportunităţile de participare la diverse seminare, şcolarizări şi tabere de creaţie în domeniul artei fotografice din ţară şi de peste hotare.

1