Contrafort
Fondat in octombrie 1994
Contrafort : 12 (122), decembrie : Poezie : : Vasile Romanciuc

Poezie

Vasile Romanciuc

Primăvara vine
o dată cu primul cuvânt

Foaie albă neîncepută,

foaie înzăpezită –

dinspre ea se aude

scrâşnet de frig sticlos

 

aici, primăvara vine

o dată cu primul cuvânt

 

ca să fixezi un cuvânt

pe foaia albă neîncepută

trebuie să te baţi în el

pe tine însuţi

ca pe un cui

 

cuvintele în care nu eşti

nu se văd

nu se aud.

 

Se-aude venind primăvara

nu dispera  

se-aude venind primăvara

veşnică nici o iarnă nu este

 

se vor topi tristeţile

zăpezile negre-ale inimii

lumina vine mereu la timp

 

adânc este rostu-aşteptărilor

pentru orice insulă nelocuită

undeva se naşte un Robinson

 

În noaptea adâncă, o inimă

aceşti oameni care se rup în bucăţi

îşi zic fraţi…

aici, frumuseţea se măsoară-n erori

aici, bunăoară, bodyguarzii sunt confundaţi

cu îngerii păzitori…

 

plouă… crengi grele, ude…

singurătăţi tăcând într-un glas…

în noaptea adâncă, o inimă se aude

ca o bombă cu ceas…

 

Umbre

ţară roditoare de secetă…

gânduri de lumină uitate…

aer vâscos

de idei şi sentimente reciclate…

 

umbre subţiri, umbre subţiri

ale viselor de altădată…

timpul, fabrică de amintiri

cu performante amnezii utilată…

 

Temă (teamă) basarabeană (IV)

Ajuns la Prut, acum, în mileniul trei,

Heraclit ar fi zis

cu autoironie amară: "Iată,

se-adevereşte că sunt

şi înţelepţi neştiutori:

nu credeam că există pe lume

şi râuri în care –

fără să intri măcar o dată –

te poţi îneca de o infinitate de ori…"

 

Hoteluri

Credeam, în copilărie:

cerul e Hotelul Îngerilor.

 

Nu ştiu de ce

mi-am amintit de aceasta azi,

când un domn, împăunându-se,

mi-a spus că locuieşte

într-un hotel de cinci stele

şi se simte în al nouălea cer.

 

Oglinda

                 În memoria părinţilor mei,

                      Olga şi Alexei

 

De dor, de aducere-aminte, ochii mei

au slobozit rădăcini în Cer.

 

Neuitaţii mei, unde

v-aş mai putea căuta?

 

Cerul este singura oglindă care păstrează

Toate chipurile ce s-au uitat vreodată în ea.

 

Nu ştii ce s-a-ntâmplat

un vânt supărat ţi-a spulberat

darul de-a te bucura

 

brusc, soarele a-nceput

să producă-ntuneric

 

nu ştii ce s-a-ntâmplat

şi nu te poţi preface

că eşti înţelept

 

invidia, cu dinţi de oţel,

te roade ca pe un os

 

Sensurile

sensurile – nestatornici chiriaşi

ai cuvintelor

 

din vreme în vreme, îşi lasă

cuiburile nelocuite

 

călătoresc prin lume,

se înţelepţesc

 

sensurile schimbă lumea,

lumea schimbă sensurile

 

apoi se întorc,

intră din nou în cuvinte

 

acum, vine Ionesco şi zice:

"Cuvinte, însemnaţi ce vreţi!"

 

sensurile – nestatornici  chiriaşi

ai cuvintelor

 

Pâinea noastră cea din toate filele

                         Din toată inima, Bibliotecii Naţionale

                          pentru Copii "Ion Creangă"

 

tu, suflete mereu înfometat,

simţi? – pâinea ta s-a copt:

miroase-a carte nouă,

miroase-a carte proaspătă…

 

tu, vrednică furnică, poţi fi mulţumită –

litera trebăluind în file îţi este soră dreaptă:

miroase-a carte nouă,

miroase-a carte proaspătă…

 

tu, soare înţelept, mai generos mai rodnic

                                                        străluceşti-

lumina ochilor lui Borges s-a mutat în tine:

miroase-a carte nouă,

miroase-a carte proaspătă…

 

tu, dragul meu copil, să nu te îndoieşti -

ziua de mâine va găsi drumul spre casa noastră:

miroase-a carte nouă,

miroase-a carte proaspătă…

 

O lume falsă

o lume falsă

fără culoare, fără miros, fără gust

aşa este doar mierea

pe care albina din insectar

o adună din florile ierbarului

 

o lume falsă

fără sentimente, fără dureri, fără bucurii

aşa este doar cântecul

pe care privighetoarea-mpăiată

îl zice pentru omul de paie

 

Culoarea nopţii, sunetul tăcerii

acum

totul are culoarea nopţii

sunetul tăcerii

 

sunt singurul care ştie

că nu mai sunt

 

e o stare de sublim şi mister

care te obligă

să păstrezi discreţia

 

nici chiar Moartea nu ştie

că am murit

 

Soldăţei de plumb

Nu-mbătrâneşte Timpul,

nu-mbătrâneşte.

 

Zadarnic pictezi riduri

pe faţa lui nevăzută.

 

Timpul, copil năzuros,

Noi – soldăţeii lui de plumb.

1

Inapoi la cuprinsul numarului

Copyright Contrafort S.R.L.
contrafort@moldnet.md (protected by spam filter and blog promotion by blogupp)
Site apărut cu sprijinul Fundaţiei Soros Moldova