Contrafort
Fondat in octombrie 1994
Contrafort : 10-11 (120-121), octombrie-noiembrie : Versuri : Ştefan Bolea : Poezie şi egophobie

Versuri

Ştefan Bolea

Poezie şi egophobie

Ştefan Bolea s-a născut la 13 octombrie 1980. A absolvit Facultatea de Relaţii Internaţionale şi Studii Europene în cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca. În prezent este student în anul III la Facultatea de Istorie şi Filosofie a aceleiaşi universităţi şi este redactor-şef la Revista on-line EGOPHOBIA dedicată poeziei şi filozofiei. (www.egophobia.tk). A publicat versuri în revistele Apostrof, Euphorion, Respiro...

Au Lecteur

 

aş vrea să-ţi downloadez pe creier zilnic de trei mii de ori opera lui Lautreamont

la frecvenţa de 3000 de Giga, în fiecare secundă o strofă să-ţi brodeze cortexul,

să devii un zombie fără să ştii, să te apuce ura de om, să nu mai poţi să le suporţi mirosul

să te plimbi pe stradă ca într-un labirint, să-ţi uiţi numele,

să te priveşti în oglindă ore în şir, să nu-ţi mai recunoşti trăsăturile,

ca un somnambul vei fi surghiunit în acest oraş străin,

în acest suflet de monstru

 

şi când vei muri, să fii teleportat la nivelul următor, în cazanul cu iele, care este opera mea

 

dar până atunci vreau să trăieşti Infernul Lui,

el şi-a scuipat revelaţiile într-o Biblie,

şi-a ejaculat monştrii pe hârtie,

demoni cu ochii rânjiţi, ce aşteaptă să te cunoască

 

mă primeşti în casa ta? îmi pot face cuibul în cotloanele tale?

auzi o bătaie în geam? un scârţâit la uşă?

Poe va fi fost norocos, tu vei înghiţi stoluri de corbi, tigva ta va fi sfâşiată de milioane de golemi

 

şi din toate oglinzile pe care le vei alege să-ţi răspundă privirii

doar oglinda spartă care sunt eu îţi va mai suporta imaginea,

eu voi fi singura ta mângâiere, singurul tău alint,

te voi îmbrăţişa ca un leagăn făcut din cuţite

 

te plimbi prin Infern? este ultima noapte a vieţii tale de om

îţi vei aminti cu nesaţ de neprihănirea şi de visele tale

citeşte, asumă-ţi moartea, şi, poate, vei învăţa să exişti

 

un monstru nu ucide niciodată,

instinctul său de perpetuare îi şopteşte să posede

 

Requiem pentru sinucigaşi

                                                Pentru M.I.

sinucigaşii, merită, ei singurii, requiem

când ţi-ai luat singură destinul în mâini, în noaptea cu lună în eclipsă

când ţi-ai retezat firul vieţii cu siguranţa celui care a privit îndelung în abis

când te-ai rupt, tu singură de lume, de viaţă, de tine

când ai desferecat acel cordon ombilical sinistru, pe care ţi l-a strâns iadul în jurul gâtului ca pe-o podoabă, ca pe un colier, ca pe-o zgardă de preţ

 

te-ai despărţit de sufletul tău mort, te-ai despărţit de moartea din tine, tu singură, te-ai mântuit

 

unii se sinucid în crâşme, alţii se sinucid pe cruce, unii se sinucid prin slujbe, alţii se sinucid ca să rămână fantome în inima cuiva

unii se sinucid ca să-şi dovedească existenţa, alţii se sinucid dintr-o ură perfectă faţă de tot ce simbolizează ei

 

lumea va spune că te-ai spânzurat, este restul vizibil pe care îl lasă faţa ta sculptată de diavoli cu pumnalul,

frica lor atotputernică va recunoaşte doar imaginea fricii pe faciesul tău contorsionat

 

faţa ta de înger mort, spălată cu lacrimi de fericire, reprezintă pentru mine mai mult

vezi, mie nu-mi e frică de tine, nu mă ruşinez cu falsa ta nimicnicie,

nu mă înspăimântă nebunia ta

 

cadavrul tău este stema mea; tu sfârşindu-te, ai mărturisit şi pentru mine,

te-ai aruncat în neant cu prospeţimea unei bombe detonate pe creierul lui Dumnezeu,

i-ai vorbit despre iad pe singura frecvenţă pe care o asculta

ai confesat cu însuşi trupul şi sufletul tău

i-ai tulburat asietatea pentru o singură secundă

este secunda care a contat

 

ai fi putut vorbi cu oamenii, dar oamenii sunt altfel – îşi dăruiesc zeci de mii de secunde construirii unei măşti

le e teamă de ceea ce zace îndărătul măştii schimonosite de rânjete de circumstanţă,

le e teamă de promisiunea unei eternităţi a chinului pe care o regăsesc în tine

 

tu mi-eşti oglindă doar mie, şi-n rugile aruncate unei divinităţi a nimănui

am să te pomenesc doar pe tine

 

nu există iad pentru tine, casa fricii ai lăsat-o pentru tot timpul în urmă,

ştiu doar atât: dacă Dumnezeu te condamnă, eu îl condamn pe Dumnezeu

1

Inapoi la cuprinsul numarului

Copyright Contrafort S.R.L.
contrafort@moldnet.md (protected by spam filter and blog promotion by blogupp)
Site apărut cu sprijinul Fundaţiei Soros Moldova