Contrafort
Fondat in octombrie 1994
Contrafort : 10-11 (108-109), octombrie-noiembrie : Toamna prozei basarabene : Nicolae Rusu : Fericit şi fără vise

Toamna prozei basarabene

Nicolae Rusu

Fericit şi fără vise

Cu un sfert de oră înainte de tragerea la sorţi, Fănel are impresia că stă pe jăratic - palmele-i transpiră şi-l găsesc nişte emoţii atât de puternice, încât abia reuşeşte să deschidă sticla de rachiu, pusă la îndemână, şi să-şi toarne un păhăruţ, să se calmeze. Dorinţa care-l găseşte după o noapte  zbuciumată, de chin şi de nesomn, îi eclipsează toate intenţiile pe care şi le croise în clipa când cumpărase biletul de loterie. În cele din urmă emisiunea începe şi, timp cât crainicul citeşte numerele câştigătoare, Fănel încremeneşte înaintea ecranului... Această neaşteptată aventură pornise, ca să vezi!, de la un simplu vis. Iniţial, nu-i dăduse nici o atenţie, dar se pomenise, deodată, sâcâit de gândul că tălmăcirea visului are un singur şi incitant final - banii. Chiar şi atunci când ieşise din casă, grăbindu-se la serviciu, el mai continua să savureze virtuala posibilitate de a se căpătui, nitam-nisam, cu nişte leuţi, sau chiar cu vreo câţiva dolari sau euro, măcar de două-trei halbe de bere bună, adică cehă sau, în cel mai rău caz, bavareză. Mai visase cândva aşa ceva şi ştia că de fiecare dată, a doua sau a treia zi, se alegea de undeva cu vreun câştig. Îi pica vreo primă sau îi mergea la poker, îi restituia cineva vreo datorie pe care pusese cruce ori găsea pe drum o bancnotă pierdută de vreun gură-cască... Mai ales, că şi horoscopul de ieri al revistei "Adevărul" îi prezisese pentru ziua de azi un "important prinos bănesc".

Abia ieşit din casă, el o întâlni pe vecina de palier care urca, tăbârcind un coş încărcat cu zarzavaturi. "Încă un semn bun!", îl bucură femeia cu plinul şi, cu toate că, alteori nici n-o prea saluta, ştiind-o bârfitoare şi cam cârcotaşă, acum Fănel se opri şi schimbă cu ea două-trei vorbe. Bine dispus, îi făcu şi un compliment cam siropos, urmat şi de nişte aluzii destul de transparente care o lăsară pe precupeaţă fără replică şi total zăpăcită.

În staţie aşteptă troleibuzul destul de mult şi, ca să mai omoare din timp, urmări curios maşinile care goneau pe alături. Începea o nouă zi de lucru şi circulaţia era deosebit de intensă. Prima limuzină avea numărul 472, următoarea - 127, apoi alta - 710, iar un "Peugeot" îl făcu să tresalte de bucurie - avea un număr din trei de "şapte", cifră care îi aduce întotdeauna noroc. După ce se înghesui în salonul troleibuzului arhiplin, el plăti taxatoarei pentru tichet şi, nerăbdător, făcu obişnuita aritmetică - adună primele trei cifre ale numărului de pe tichet, apoi repetă aceeaşi operaţie cu ultimele trei cifre. Şi brusc, simţi învăluindu-l boarea caldă a presentimentului victoriei: obţinuse două sume identice - 12 şi 12. Indiscutabil, nu putea fi nici un fel de îndoială, îl aştepta vreo surpriză... bănoasă. Încercă să presupună eventuala sursă de câştig, dar, până la urmă,  resemnat, renunţă - poker nu jucase de un secol din lipsă de bani, fireşte, căci  abia de reuşise să ţigănească de la soţie pentru o bericică,  până la salariu mai avea de aşteptat două săptămâni şi vreo primă nu avea de unde lua, cu rude la Ierusalim sau cu vreun unchi în America nu-l fericise Cel de Sus...

Furat de gânduri, coborî la staţia sa şi, înainte de a o lua, câteva minute de mers pe jos, spre fabrica unde îşi câştigă mălaiul, făcu privirea roată, ca şi cum ar mai fi căutat şi alte semne prezicătoare. Deodată îl făcu să tresară o voce piţigăiată de femeie:

- Cumpăraţi bilete de loterie! E ultima zi! Mâine are loc tragerea! Emisie directă la televiziune, programul doi, ora 12! Cele mai mari câştiguri din Europa! Cumpăraţi bilete de loterie! Aveţi şansa să câştigaţi automobile, bărci cu motor, televizoare, mobilă... Câştigul super - un aeroplan sportiv! Bilete de loterie! Ultima zi! Emisie...

- Dar în loc de... aeroplan se p-p-poate ridica valoarea lui... în b-b-bani? o întrerupse Fănel, gângăvindu-se de emoţie.

- ... Emisie directă la televiziune... Câştigul super - un aeroplan sportiv! Câştigurile în obiecte pot fi ridicate şi în valoare bănească! Cumpăraţi bilete de loterie! Ultima zi!

Femeia apăruse la acest colţ al străzii de vreo trei zile, iar preţul biletelor de loterie era afişat pe un colţ al tonetei. Din simplul motiv că un bilet costa cât două sticle de bere ieftină, Fănel nu-i dăduse nici o atenţie, dar acum!... Se dumeri că visul şi semnele de adineaori au şansa să se realizeze în unul din biletele de loterie. Avea perfecta siguranţă că unul din ele este... norocul lui, visul său de aur, cel ce-i va schimba radical viaţa, bucuria şi fericirea familiei sale, şansa lui cea mare, adio plicticoasa şi  neplăcuta muncă de electrician, bun venit într-un mic magazin privat de aparate electrice de uz casnic...  Deşi la şcoală capul îi fusese ticsit cu idei despre ticăloşia capitaliştilor care se pricopsesc pe seama clasei muncitoare, acum ar accepta fără să mai stea la cumpănă lumea celor pe care-i detesta în adolescenţă.

Scotoci înfrigurat prin buzunare, dar mărunţişul adunat abia de întrecea jumătate din preţul unui bilet. Suspină necăjit şi prinse a căuta cu înfrigurare vreo soluţie - să cerşească un avans... nu, contabila e o scorpie, n-o să-l înţeleagă, să vândă ceva... ceasul, dar să-i spună soţiei că l-a pierdut... nu, are să-i facă zile fripte ca şi iarna trecută... să împrumute de la cineva... dar toţi ştiu că nu întoarce datoriile... da, nu are nici o şansă...

Ajuns la fabrică, se gândi că încercarea vină n-are şi îl chemă mai într-o parte pe colegul său, Dorel,  şoptindu-i grav, cu multă importanţă, ca şi cum ar fi fost vorba de organizarea unei lovituri de stat.

- Dorel, îmi eşti prieten sau nu?

- Păi... m-m-m... ai îndoieli? îl privi acela cu suspiciune.

- Mă stimezi sau nu? Sincer!

- Cât? se dumeri Dorel, căutând febril un motiv cât mai convingător ca să-i refuze.

- Doar pentru un bilet de loterie, se grăbi să-i răspundă, ştiind că la o sumă cât de cât mai însemnată nu are nici o şansă, o jigodie mai cărpănoasă ca Dorel nu există nici pe pământ, nici sub ape, nici deasupra norilor.

- Şi dacă nu câştigi, când îmi întorci banii? se interesă colegul său, priceput ca tot păţitul şi ştiind că Fănel e din categoria celor care îşi onorează datoriile doar la  Paştile cailor.

Entuziasmat, el îi mărturisi şi despre visul său şi despre multele semne prevestitoare a unui câştig sigur, poate chiar cel mai mare - aeroplanul! Intrigat de cele auzite, Dorel îşi băgă mâna în buzunar, scoase încet portmoneul şi, ezitând câteva clipe, îl ascunse iarăşi.

- Vasăzică, medită el cu voce tare, eu îţi împrumut bani, tu cumperi biletul, câştigi... să zicem, un milion, îmi întorci costul biletului... nişte leuţi... şi... Nu-ţi pare că... nu e chiar cinstit din partea ta?

- Îţi pun eu un aldămaş, n-ai nici o grijă, îl asigură Fănel,

Dar chiţibuşarul de Dorel nu vru să cedeze un pai. Până la urmă, bătură palma, convenind că din banii unuia şi norocul altuia vor face parte dreaptă, iar dacă se va întâmpla să le fie norocul chior, Fănel nu-i va fi dator cu nimic.

El se întoarse alergând la femeia care continua să facă reclamă mărfii, trase un bilet şi, după ce-l cercetă, reveni în secţie, arătându-i-l partenerului său de afacere.

- Alte semne în favoarea noastră, Dorel dragă, se grăbi el cu tălmăcitul. Mai întâi de toate, numărul biletului 014, dacă îl împarţi la doi, iar noi suntem doi, dă şapte, cifra mea, după horoscop. Iar numărul seriei 11041960 este, în genere, fantastic - e vorba de ziua, luna şi anul meu de naştere. Incredibil, imposibil, o poveste, dar el... este! Priveşte-l, miroase-l, pipăie-l, pune-l pe limbă, dar nu-l înghiţi, te rog...

De data aceasta chiar şi Dorel rămase impresionat. Acesta îşi notă numărul şi seria biletului pe un petic de hârtie, apoi încercă să-l mai potolească pe Fănel, comentând în felul său, un pic ironic, cifrele:

- Primul număr, adică 014, mai poate fi înţelese ca prima zi a lunii a patra, ziua păcălelilor, iar al doilea - numărul seriei - poate avea şi altă semnificaţie, de exemplu, întâi octombrie ’41 e ziua de naştere a soacrei mele... apoi, o babă i-a citit în zodie şi i-a prezis că va trăi 96 de ani, iar zero de la urmă poate fi borta de la covrigul pe care-l vei câştiga.

 "Îl arde invidia şi s-ar spânzura ca să mă ocolească norocul", tălmăci el replica lui. Oricum, înaripat de mari şi  luminoase speranţe, bine dispus, Fănel fredonă până la sfârşitul zilei de lucru una şi aceeaşi frază: "Imposibil, incredibil, o poveste, dar el este!",  schimbând zeci de melodii, textul şi refrenul, însă, rămânând aceleaşi.

Ca să fie la ora tragerii în faţa televizorului, obţinu de la maistru, din contul concediului, învoire pentru o zi. Ai casei nu înţeleseră ce dase peste el şi ce o fi însemnând mormăitul său obsedant: "Imposibil, incredibil, o poveste, dar el este!". Fănel însă hotărâse să nu le spună nimic, nici un cuvânt. Superstiţios, era convins că de va trâmbiţa la dreapta şi la stânga despre evenimentul ce urmează să se producă a doua zi, la amiază, are toate şansele să rămână cu buzele umflate.

Seara târziu, după ce se întinse în pat, Fănel fu însă încolţit de o haită rea de gânduri: "Bine, bine, domnule, se zvârcolea el în aşternut, dar de ce am acceptat, ca un prost, să-mi vând o parte din noroc?... De ce să-l fac bogat pe un puchios şi o secătură care nici omăt la mijlocul iernii nu-ţi dă pe bogdaproste? N-am să-i cedez nici un sfanţ! Am să-i spun că biletul n-a câştigat... Stop, dar parşivul şi-a notat numărul şi seria, deci, poate verifica... Cap la Fănel, minte la Dorel... Nu era cazul să-i arăt biletul... Am să-i spun că l-am pierdut... ori că mi l-au furat... când veneam acasă... în troleibuz... Aha, dă, Doamne, lui Fănel mintea de pe urmă... Trebuia să-l informez de cu seară, dacă-i spun acum, la miezul nopţii, va pricepe că-l îndop cu gogoaşe... Măi, măi, mă-ă-ăi, că mare năuc mai sunt! Cine m-a pus să-i lehăiesc atâtea? Puteam să-i spun că vreau să-mi cumpăr o pereche de ciorapi sau nişte leacuri, că m-a găsit o pântecărie şi am nevoie, de nişte tablete, sau... bine, dar există o mie şi una de explicaţii... Acum voi fi nevoit, ca un bleg, să împart câştigul cu el - dacă va fi avionul, o jumătate va trebui să i-o  cedez lui Dorel, sări-i-ar ochii, dacă va fi un "Mercedes"... of, inima... dacă va fi un prăpădit de televizor, dă-i şi lui o jumătate... burduhosul, borâtul, holbatul, năduhosul, buzatul, lăcomosul, matahala, brânză-n garafă, talpa iadului, mototolul... chiar şi câştigul de un leuţ va cere să-l împărţim în două... Doamne, cu cine fac prietenie?!"

Încercând să caute vreo soluţie de anulare a convenţiei cu amicul său, el nu închise un ochi până dimineaţă. Ostenit şi vlăguit de o secătuitoare noapte albă, aţipi totuşi pe câteva minute, sperând în sinea sa să revadă visul din noaptea trecută, dar când se ridică din pat, se dezmetici că nu ţine minte nimic, doar ceva, foarte vag, unde parcă se făcea că plânge. "Oricum, constată el rece, e şi acesta un semn bun - dacă visezi că plângi, te aşteaptă o bucurie... precis, e vorba de câştigul de la loterie..."

Soţia plecă la serviciu, copiii - la şcoală, iar el, minţindu-i că astăzi va lucra în schimbul doi, rămase acasă. Ca să fie pregătit pentru marele eveniment, coborî până la vecinul de la etajul doi, un pensionar cu care se cunoaşte de vreo douăzeci de ani, şi împrumută de o sticlă de rachiu... Oricare ar fi fost finalul, era dispus să respecte legea adălmaşului...

Iar de un sfert de oră, Fănel are impresia că stă pe jăratic - palmele-i transpiră şi-l găsesc nişte emoţii atât de puternice, încât abia reuşeşte să deschidă sticla de rachiu şi să-şi toarne de două ori câte un păhăruţ, să se calmeze. Abia când tipul de pe ecran îşi ia rămas bun şi, dumerindu-se că numerele biletului său n-au fost citite, înţelege că chinul s-a consumat. Zâmbeşte larg şi cu faţa luminată iese la balcon, de unde-i face semne lui nea Costache, pensionarul care îşi încălzeşte oasele la soare pe o bancă din curte, să vină la o sută de grame. Pufnind ca o locomotivă cu aburi şi bucuros de chilipir, peste câteva minute acesta apare în prag şi-l iscodeşte cu ochi aprinşi:

- Fane, dragă, nu cumva ai câştigat iroplanu?

- Nu, nea Costache, aldămaşul ista-i pentru altceva... pentru că am o deosebită bucurie... e prima dată când mi s-a împlinit o dorinţă ...o mare dorinţă... dar mare de tot... Şi dea Domnul de-acu înainte  să mi se împlinească şi altele...

Moşul deşartă păhăruţul în gura sa ştirbă, apoi îl ajută pe Fănel să golească întreaga sticlă. Apoi, mai târziu, uşor ameţit şi mult nedumerit de cele auzite, bătrânul revine la banca din curte. Iar Fănel, istovit de o noapte albă şi răzmuiat de băutură, rămâne-ntins pe pat şi, furat pe nesimţite de somn, adoarme adânc, fericit şi fără vise.

1

Inapoi la cuprinsul numarului

Copyright Contrafort S.R.L.
contrafort@moldnet.md (protected by spam filter and blog promotion by blogupp)
Site apărut cu sprijinul Fundaţiei Soros Moldova