Contrafort
Fondat in octombrie 1994
Contrafort : 10-11 (108-109), octombrie-noiembrie : Toamna prozei basarabene : Iurie Bodrug : Talismanul

Toamna prozei basarabene

Iurie Bodrug

Talismanul

Deşi nu credea că va săvârşi ceva remarcabil sau extraordinar, prima decepţie veni îndată: miza, o presupusă miză, care ar fi trebuit să existe, era cu totul şi cu totul nesemnificativă, infimă. Trecea imperturbabil de la o tarabă la alta în căutarea a nu ştiu ce, lăsându-se în voia supoziţiilor, - o infinitate de virtualităţi, dintre care el o va întrezări pe cea optimă. Fixa cu o detaşare suspicioasă tot ce vedea, ghidat parcă de apetitul unor descoperiri subtile, păstrând un aer destul de jovial şi, totodată, preocupat. Ar fi putut să ia în mână vreun obiect oarecare, o râşniţă de cafea sau un ventilator acolo, îl descurajaseră preţurile modice, doar câteva lucruri ceva mai scumpe, în rest, nişte piese într-un fel utile, dar nu indispensabile, cel puţin pentru dânsul; modele de serie, fără valoare, nu merită nici pe departe să‑ţi pui pielea la bătaie, întreba din când în când cât costă respectivul articol, nu variau de la o masă la alta nici preţurile, nici lucrurile, şi în curând se plictisi, şi se gândi chiar să abandoneze, pariul cu sine însuşi se dovedi o speculaţie dubioasă fără prea mari şanse, era suspicios, obsesia aventurii revine nechemată, te ia şi te poartă şi te duce, nu mai ai răgaz să-ţi dai seama încotro şi cum te vei descurca într-un târziu, spera însă să excludă neprevăzutul, nu umbla în căutarea unei peripeţii, i-ar fi convenit o întreprindere pusă la punct, sondajul prealabil de rigoare, fără imprudenţe, dacă în general aşa ceva este cu putinţă, căci imboldurile provocatoare aveau să-i dea de furcă. 

Aşadar îşi întocmi un plan detaliat, nu ar fi admis în nici un caz arbitrarul, şi îşi luă măsurile cuvenite de precauţie, însă nu e chiar atât de uşor să intri în acea atmosferă abrutizată, cu mirosuri pătrunzătoare, cu ambiguităţi şi aranjamente de tot soiul. Primul tur îl făcu fără a comunica efectiv cu cineva: ce doriţi?, vă interesează?, vă propunem, el zâmbea strâmb ori se strâmba zâmbind, oarecum neutru, deocamdată nu a stabilit ce l-ar interesa în mod aparte, iar oferta lor e la vedere, nu vă deranjaţi, mai trec pe aici, fireşte. Afişa uneori, la intervale calculate, acel surâs tâmp, bine dozat, care te punea şi mai mult în încurcătură, pentru a-şi camufla intenţiile, mutra vicleană nu ar fi dezvăluit nimic din ceea ce urzea cu bună ştiinţă, şi deplasându-se de la un capăt la altul printre rânduri, se comportă mai afabil, privirea lui mobilă sărea de la un obiect la altul, era o chestie de ţinută, un domn plin de prestanţă, cum a nimerit acolo şi ce iscodeşte, pironindu-şi ochii asupra vreunui vânzător, la întâmplare, realmente nu-l vedea, timorându-l, astfel încât cei de dincolo de tejghea se închideau brusc, nu-şi mai lăudau papagaliceşte marfa, ci îşi fereau privirile, apelând la vecinul din dreapta sau din stânga, asigurându-şi o eventuală susţinere. Şi tot aşa din una în alta, se pomeni deodată pus în imposibilitatea de a selecta: nu se putea decide în favoarea nici unui eşantion, nu avea o preferinţă clară, în pofida opulenţei mărfurilor, cu precădere, de import, şi tactica lui laborioasă va suporta modificări, nu va merge direct la "obiectul dorinţelor sale", ci va defini mai întâi drept ţintă un careva vânzător, şi abia după asta îşi va alege nimicul râvnit.

Urma deci să se facă familiar, dar să nu dea de bănuit: ochise o paţachină grasă şi guralivă, nici nu s-a apropiat bine de tarabă că şi începu să-şi demonstreze tot "sortimentul", un fel de presiune agresivă, obligându-te să cumperi ceva, şi o lăsă să tălălăiască în continuare fără a schimba cât de cât timbrul vocii răguşite, o să-i astupe el meliţa sau o să-i dea încă un prilej de a-şi revărsa surplusul de emotivitate belicoasă, însă în altă zi o văzu plângând în pumni, ştergându-şi lacrimile cu băsmăluţa şi mai că nu reacţiona la apariţia potenţialilor cumpărători; nişte copii din cei care mişună prin piaţă fără nici o ocupaţie i-o luaseră înainte, şi ar fi fost prea de tot.                      

Apoi reveni la "valori", la preţuri, adică. Bărbatul cu nasul borcănat vindea ceasuri, era cu ochii în patru şi mai şi stătea într‑o fundătură, nu vei face nici doi paşi şi te vor înşfăca; nu le găsi grozave, comparându-le cu cel de pe mâna lui. Duduia cu parfum şi cosmetică şi cu ţigara între vârful degetelor i se păru distrată, în schimb el ar fi confundat flacoanele şi denumirile, nu le-ar fi memorizat, şi s-ar fi expus pentru un preparat mediocru. Iar cea de la jucării, îmbrăcată ţipător şi cam veştezită, îl întâmpină cu un surâs mefient, când se opri, scrutând superblindata înzestrată cu o  sumedenie de accesorii şi culori aprinse, care nu îndepărtau însă nicidecum gândul terifiant că te afli în faţa unui prototip real şi a unei ameninţări inevitabile, excesul de inventivitate al fabricanţilor de jucării, şi preţurile erau cam pipărate, e tocmai ceea ce căuta, dar femeia zâmbi larg, chiar vreţi să o cumpăraţi?, sigur, la ce i-ar trebui, şi de data aceasta îi veni rândul lui să zâmbească.

Faptul că îi lipseşte un obiectiv concret, că nu l-a descoperit încă, începea să-l agaseze, însă dacă te laşi antrenat într-o treabă ca asta, nu mai e chip să dai înapoi. Mai schimbă-ţi umoarea, aşa, mai fă şi tu nişte gesturi degajate, voit degajate, mai leagă capăt de vorbă cu cineva, femeia cu înfăţişarea puţin cam aferată nu dă semne de suspiciune în privinţa lui, e deja ceva!, printre atâtea fizionomii rigide şi înăcrite, o faţă mai deschisă e un avantaj nesperat, în dreptul ei îşi încetini paşii, cuprinzând tejgheaua cu o privire fugitivă şi rătăcită, impresia pe care vroia să o lase, de cumpărător grăbit şi nedecis, căci avea să o spioneze dintr-o parte, dimineaţa când scotea buclucurile din cutii şi le aranja pe masă, aproape întotdeauna aceleaşi, în câteva zile ar fi ghicit fără a da greş locul unui chiţibuş sau altul, iar când apărea vreun nou calapod, femeia alegea soluţia cea mai ingenioasă sub aspect promoţional, stabilise şi priorităţile, conform altei rânduieli, când spre sfârşitul zilei îşi împacheta catrafusele, şi degrabă ajunsese să cunoască în amănunt tot calabalâcul oferit spre vânzare, şi cu toate acestea, predilecţia lui rămânea incertă. Oricum, nu se va implica într-o afacere sucită cu ochii închişi, extravagantele lui ruminaţii arătau perfect şi convingător până la un anumit punct, deloc fanteziste şi irealizabile nici chiar în momentul în care vor fi aplicate, deşi exista o marjă de imprecizie, şi era absolut necesar să-şi gândească fapta, pentru a nu cădea în cursă, un spectacol de mare clasă îţi reuşeşte în măsura în care este elaborat şi chibzuit, iar plăcerea, în caz de succes, sporeşte în proporţie directă cu efortul depus, şi pentru a nu se lăsa înşelat de provocările imprevizibile şi diabolice, el parcursese în repetate rânduri traseul plin de bănuieli şi temeri, supraveghindu-şi fiece mişcare, îşi verifica tenacitatea, se apropia de femeia cu pricina şi peste câteva clipe se îndepărta având convingerea că obiectul e în posesia lui, - exerciţii de iniţiere, să nu-l dea de sminteală spontaneitatea rebelă, căci vocaţia aventurii nu includea noţiunea  de siguranţă.  

Pentru a afla însă dacă eşti sau nu în stare de o performanţă, nu poţi decât hotărându-te în cele din urmă să acţionezi: instantaneu, deveni întreprinzător, ultimul impediment se dezlegase, mostrele aveau o altă valoare pentru femeia care le comercializa, dar să nu anticipăm.

Îşi puse costumul nou, de stofă fină, avea morga unui reprezentant de la primărie sau de la fisc, autorizaţia, vă rog, aşa e mai comod, nu-l vor mai tachina propunându-i să negocieze, un atu sigur în favoarea sa, dacă asta le-ar adormi vigilenţa, curiozitatea îl împinge înainte, câteva secunde de trac, normal, muşchii ochilor i se zbat intens, nervii, totuşi, ceva asemănător cu un vertij, starea de anxietate se încadra şi ea, pentru început, în schema pe care o cunoştea la perfecţie, se pregătise doar, se delectase nu o singură dată aflându-se imaginar în faţa unui impas ori a unei primejdii, şi frica trebuie să-l atragă, să-l absoarbă, nu-l mai stinghereau figurile scălâmbe, ăştia încă nu ştiau ce plăsmuia el în minte, se uita la ei cu o voalată premeditare, simulacrul îi intrase în sânge, orice mască i se potrivea pe chip, să nu te uiţi la ei posomorât, că-i pui în gardă, puţină ironie mai merge, tonul liniştit, protocolar, o strategie bună pentru ţicniţi, perseverase mult pentru a rezista celor mai dificile şi neordinare situaţii posibile, intrigii nu-i pasă de coerenţă, înaintează neabătut printre oameni şi tarabe, dezordinea îl întărâtă şi-i picură curaj, mirat că ajunsese prea repede, e uşor blocat, nedumerirea însă nu transpare, două tinere cochete examinează un uscător de păr, nu frige?, imită procesul, îl bagă în plete, îl pun pe cap, se hlizesc, vânzătoarea le încredinţează că e foarte binevenit pentru o domnişoară modernă, aşa a zis, se tocmesc îndelung, îl acoperă, îi ţin de paravan, cât mai lăsaţi?, acum e clipa, nu tărăgăna, aparatul de fotografiat, calculatorul şi fierbătorul mare din Taiwan fuseseră plasate mai spre capătul drept al mesei, nu e dispusă să cedeze atât cât ar dori fetele, deliciile negustoriei, aproape că nici el nu a simţit cum l-a sustras, uimit de agilitatea degetelor şi de gestul lui temerar şi în acelaşi timp firesc, îl ascunse în buzunar, un talisman ce te protejează de ghinion, vânzătoarea dădea garanţii, trucul de maestru în păcăleli trecu neobservat, şi nu fu reperat nici la doi paşi, nici la patru, nici la zece.

Scoase fetişul din buzunar, atâtea scamatorii pentru un flecuşteţ ca vai de dânsul, sistemul lor antifurt - suspiciunea şi adversitatea - se dovedi de data aceasta inoperant, i-au subestimat perspicacitatea, netrebnicii, dorinţa lui maniacală de a-şi vedea realizat proiectul acoperea orice urmă de vinovăţie, ha-ha-ha, se uită pe furiş la amuletă, o cântăreşte în palmă, va străbate acelaşi drum, numai că în sens invers, scopul acţiunii lui, stop!, un frison ascuţit îl străfulgeră, asta-i mai lipsea, să i-o smulgă cineva din mâini, braţele rătăcite se agaţă, se încâlcesc în baierele, aoleu!, doamna tresare, gentuţa e deschisă, cealaltă hoaţă, niţel mai răsărită, o va împinge în spate, exact, o ciocnire involuntară gen ca la piaţă, ultima încercare de a scoate ceva din poşetă, dar femeia o ţine strâns, fa, nu vezi pe unde calci, incidental, prezenţa lui a speriat-o pe fetişcană, nu sta în picioarele oamenilor, asta înseamnă - ştergem putina, şi ambele o iau rapid în direcţii opuse, cea agresată rămâne fără replică, fârnâind ceva sub nas, caută în jur, nu e compătimită, negustorii de la tarabe şi-au însuşit de mult regula, - nu văd şi nu aud nimic, o ambianţă crepusculară, fără discuţii, iar vicleşugul exaltă, incită, iată sentimentul pe care ţi-l dă o escrocherie tolerată în mod legal, el însă găsise punctul slab, nu se gândise cât de dureroasă va fi lovitura, o pornire căreia nu i se mai putea opune, şi reveni la victima sa, jocul perfid îţi cere să trişezi şi să te porţi cu impertinenţă, stătea cu amuleta în palma-i desfăcută şi cu un surâs schimonosit în colţul gurii, îi întindea momeala să o guste şi să se prindă de ea, vânzătoarea sesiză în sfârşit lipsa de pe masă şi el îi întoarse spatele când o auzi  proferând, hoţule, ţipă mai tare, neghioabo!, nu se va lăsa surprins, ce mai, hoţul!, îi răsună în urechi ca un semnal de alarmă, acum e altă gâscă, să ne jucăm de-a urmărirea, să se afle gloata în treabă, şovăiala e un fel de sfidare, să ne luăm deci la întrecere, să ne dezmorţim articulaţiile, cine e mai tare pe piaţă acela câştigă, şi autocontrolul, e obligatoriu, bineînţeles, dar se precipită, îşi pierde treptat busola, convingerea că prevăzuse totul fusese exagerată, un handralău tuns chilug ieşit de nu se ştie unde îi aţinea calea din stânga, zbierături stridente se auzeau în spate, privi peste umăr, nu apucă să vadă decât o mutră de brută febrilă, abia dacă mai avu timp să ocolească un cărucior încărcat cu pachete şi cutii de toate mărimile, - produse alimentare, deasupra instalaseră ambalajele pentru ouă, urmăritorul său intră în coliziune, să te bag, mocofanule, explicaţiile nu mai au nici un haz, dansul printre ouă e o chestie destul de haioasă, dacă e să o admiri dintr-o parte, sări sprinten peste sacii cu hârtie igienică şi trecu pe un alt coridor, mai puţin aglomerat.                                                                        

Oamenii se agitau din motiv că nu cunoşteau de cine anume să se ferească: îl îmbrânci pe un tontălău care-i barase drumul, stătea ca înfipt şi habar n-avea de ce trebuie să se mişte, puşlamaua, îi săriră din mâini şi ziarele şi tot şiragul, nu, nu de mărgăritare, - bibelouri, agrafe, broşete, nasturi, ace şi alte mărunţişuri atârnate de gât, înjurături, răcnete cu patimă, păşi peste dânsul, pardon, o compoziţie comică nu intra în socotelile lui, busculada anunţa un pericol iminent, îi sfârâiau călcâiele, frică, învolburare, palpitaţie nervoasă, o başoaldă îndesată, cu un şorţ unsuros şi o strachină de răsărită se clatină ca un balansoar, las-o dracu’, mai lin, fără zvâcniri intempestive, şi coti pe aleea ce ducea spre pavilionul de zarzavaturi, unde densitatea pe metru pătrat atinge cote inimaginabile, aici e de mine, un segment insalubru şi onctuos, legumele şi verdeţurile sunt înşirate pe pământ, îngrădind trecerea, se va pierde în mulţime, să-şi recroiască planul, ajustările se impun, are de făcut piaţa, excelent, să ia o mimică de circumstanţă, să întrebe cât costă ceapa, de exemplu, să caute unde nu e prea scump, deşi toţi indică acelaşi preţ, să se târguiască, te milogeşti pentru câţiva bănuţi, îl înţeapă o baborniţă mai clănţoasă, măsurându-l din cap până-n picioare, apreciindu-i pesemne costumul bine croit, altă dată nu ar fi avut atâtea pretenţii, că roşiile-s pătate, castraveţii zbârciţi iar mărarul ofilit, puse imediat cuvânt şi vecinul babei, un bâlbâit cu faţa lungită, vezi ma...ta creş...te dol...dol...ar...ul, şi noi, ăş...tia cu păătrunjeelu’, nu put...put...em ră...mâne în urma cur...cur...sss...ului of...of...ici...al, cu alte cuvinte, mai ieftin nu vei găsi nicăieri, aşa că nu ne mai zădărî, du-te de aici cu puterea ta de cumpărare, vine rândul invectivelor la adresa calicilor avuţi, taclalele însă nu ţin de saţ, cineva arată spre dânsul, fără îndoială, l-au depistat, distanţa dintre ei scade, copoii par mai operativi, tentativă ineficientă de camuflaj, să reluăm deci manevrele, atenţia lui sporeşte, nu-i scapă nici un profil aburit, o haimana ţâşneşte de la spatele lui, se îndreaptă însă spre o altă ţintă, nu bănuia că farsa comportă atâtea riscuri, un talmeş-balmeş cu hăitaşi şi borfaşi, şi cine-l paşte nemijlocit pe dânsul, un val de stupoare, chipuri derutate, nimic mai grav decât atunci când pierzi ritmul, starea de alertă continuă, climatul ostil provoacă panică, i se taie respiraţia, un fel de diaree imaginativă vâjâia în capul lui îmbuibat de spaimă, nu mai era de glumit, iese din amorţire, reia iniţiativa, loveşte înadins piramida de varză ridicată chiar în una din treceri, desface braţele neputincios, se mai întâmplă, în răspuns la ocările şi indignarea ce n-au întârziat, are câştig de cauză cel care se preface cu mai multă insolenţă, intenţiile vădite de răzbunare ale celui cu varza, să accelerăm niţel, să salvăm aparenţele, nu mă sperie nici viclenia, nici vehemenţa voastră, starea de tensiune creşte imperceptibil în jurul său ca un semn rău prevestitor, evită cu mare dexteritate orice obstacol mişcător, faţa i se înăspreşte, conştiinţa ingerinţei, ptiu! o uneltire idioată şi amestec de truculenţă, şi nimănui nu-i trece prin cap că traseul schizoid nu e decât o distracţie stupidă.

Urmăritorii lui se înmulţiseră, dar pentru a nu se teme de dânşii el învăţase să se apere, să ia bariera, o apucă spre ieşirea din pavilion, pentru a scăpa de înscenarea aceasta prost regizată, un gâfâit adânc erupe din pieptul lui, e deja în plină desfăşurare, a trecut fără să-şi dea seama la pas alergător, este constrâns să se conformeze unui scenariu aproximativ şi insinuant, să ghicească ce se petrece în urma lui, îi deosebeşte după glasurile lor răstite, iritate, îi recunoaşte după tropăitul sacadat şi înrăit, strânge în palmă talismanul salvator, - înlăturăm repercusiunile nedorite, recurge la un întreg sistem de subterfugii, contează doar iscusinţa de a se strecura nevătămat printre tot soiul de obstacole împrăştiate pe unde se nimereşte, când ajungea pe muchie şi nu mai avea nici o speranţă, dădea frâu liber imaginaţiei, îşi mobiliza aptitudinile şi îndemânarea, să mai schimbăm decorul, pentru a epata, şi fuga aceasta sincopată, cu mii de ocolişuri, dă din mâini, sare dintr-un loc în altul, să nu-l mai împiedice nimeni, e ca şi cum ai intra în delir, se lasă călăuzit de instinct, emergenţa unei reacţii nestăpânite, visează cu ochii deschişi, bagă de seamă - dedublarea tiparului!, a încurcat-o rău de tot mergând cu închipuirile lui până la limita verosimilului, şi porte-bonheur-ul, în definitiv, la ce i-ar servi, opţiunea fusese insuficient motivată, tentaţia supravieţuitorului de cursă lungă, ar fi putut alege, la urma urmei, un buzdugan, nu era scump, cu ornamente în stil oriental, asta îl opri, absenţa elementului autohton, iar cu un lucru străin nu realizezi mare ispravă, n-are a face, i-ar fi fost de folos, mai ales dacă ar fi avut norocul să-i pice unul fermecat, mai mare dragul, îl arunci în ţeasta celui mai îndrăcit dintre trepăduşii himerici, iar buzduganul se întoarce la tine, îi măcelăreşti pe toţi fanfaronii, până nu mai rămâne nici unul, mai zic şi eu randament, şi povestea se limpezeşte pe dată, e tocmai ipostaza voinicului neînfricat şi biruitor în toate, dacă te duce capul să-ţi alegi uneltele, dar nu e prea obişnuit cu fapte eroice, asta-i buba, şi atunci poate că ar fi fost mai indicat să ia capcana pentru şobolani, sau pentru şoareci, sau pentru alte lighioane, o minunăţie de reclamă, cutia cu lănţişor şi un desen sugestiv, să o instaleze la gura târgului, la poartă, adică, ademenind una câte una pocitaniile ce vor să pună laba pe el, asemănarea sărea în ochi, vânzătoarea-şobolan, s-o întrebe cum funcţionează acel mecanism rudimentar, şi ea ar fi intuit că e ceva la mijloc, contrastul era evident, în costumul lui de ultimă modă, s-ar fi compromis înainte chiar de-a fi apucat să-şi dea cărţile pe faţă, o deviere inadmisibilă în contextul a ceea ce urma să înfăptuiască, şi acum, oricât s-ar zbate, răscolind imaginaţia, nu-i mai rămânea decât îndârjirea de a escalada, e de-ajuns să închizi ochii şi să ai impresia că eşti invizibil, halucinaţii edulcorante, schimbări de poziţie, ba nu, i se joacă o festă, în dreapta umărului lui răsare un cap de cal cu coama răsfirată, degeaba n-ai vrut să mă iei, nici nu te-ai uitat la mine, urcă, până nu te-au înhăţat, o înfăţişare premonitorie?, cum să nu-ţi pierzi simţul orientării, un presentiment ciudat, gâtul i se îndoaie din greabăn, te voi purta cu grijă, bine că n-a zis ca vântul, fără judecăţi estetice, ar fi ridicol să se agaţe de creasta lui, te-ai rătăcit cumva, prietene, nu mai e acea vreme când zburai ca gândul, ehe-he-he, dacă-ţi închipui că-i atât de simplu ai s-o pui de mămăligă cu toată năzdrăvănia ta, îi străluceşte fruntea de transpiraţie, fruntea lui, nu a calului, şi nici măcar nu intri în standard, nu te supăra, drăguţule, o scot la capăt fără ajutorul tău, bidiviul nechează disperat, acuşi se va face nevăzut, rămâne puţin în urmă, calculează distanţa din fugă, în câmpul său vizual apare însă o siluetă cabalină, îi suflă în ceafă, i-i frică, nu-l mai ţin nervii, un final catastrofal, alunecă brusc, se sprijină în mâini, aproape că se târăşte din inerţie în patru labe, şi-a zdrelit genunchii, dar nu mai are nici o importanţă, se ridică energic, o creatură desfigurată care se cabrează, şi arată cu degetul undeva înainte, prindeţi-l, trupul lui e ca un mânz nărăvaş, nu se lasă călărit, se raliază şirului de oameni ce se mişca în aceeaşi direcţie, un ţopârlan trecu fulger pe lângă dânsul, în consecinţă, cam aşa se iese dintr-un joc ce nu te mai atrage, fără să-ţi pară rău, şi nici zare de agent de pază, neisprăviţii ăia cu ochii avizi şi goi, să-i răsucească braţele la spate, să-l imobilizeze, să-l supună unui interogatoriu, nu se gândise ce le va spune dacă-l vor prinde, atât de sigur era că va izbuti, de fapt, actul în sine nu presupune neapărat o explicaţie plauzibilă şi raţională, să-i toarne proces-verbal pentru comportare instigatoare, să-l bage la dubă, îl vor crede bun de legat, ce?!, de cine mă iei tu, bă?, acuşi îţi lipesc vreo două, poc, trosc, îţi dau eu ţie "confiscarea stereotipurilor", cu ăştia nu te joci, nu-ţi mai vine a improvizaţii, dar nu le voi mai face eu şi plăcerea asta, ar fi prea din cale-afară!

Va intra într-un bar întunecos, câţiva muşterii trăgeau bulearcă puturoasă de cazi jos, ca mai toate băuturile din asemenea localuri obscure, va comanda un coniac şi-l va bea dintr-o înghiţitură, să nu-i simtă gustul, să reflecteze apoi la rece, unde băgase talismanul, să-l fi pierdut oare, nu, e în buzunarul lateral de la veston, îl puse alături de păhăruţ, această bagatelă ar fi trebuit să fie apoteoza divertismentului, combinaţia nu fusese decât o chichiţă insipidă, cum ar fi săvârşit ceva inutil, jongleri la un pas de crimă şi un fel de oscilare între manie şi capriciu, stârnind tărăboiul sordid pentru nişte motive destul de confuze, n-ar fi recunoscut nicicând că mobilul acestui experiment hazardat ar fi putut să-i scape, consum ilicit de imaginaţie, un surogat, fie vorba între noi, şi, îţi dai seama că această compilaţie este înşelătoare, e posibilă orice turnură, chiar dacă împrejurările par a-ţi fi prielnice, ocrotitoare, viziunea urma să se concretizeze, modificându-se inexorabil, căci n-o fi născocit el toată tevatura asta cu urmăritori, fir-ar să fie, se va întoarce pe acelaşi traseu, să spulbere bănuielile, iată locul unde s-a poticnit, prunele strivite de talpa lui, comercianţii îşi strâng deja troacele, asta încă nu demonstrează că a fost gonit cu adevărat, s-o fi luat vreun fluieră-vânt pe urmele lui, numai că degrabă o fi renunţat, există serviciul pază şi e de datoria lor să vâneze pungaşii, oricum, va reveni la femeia cu paguba şi-i va zice: fetişul mi-a prins bine, ai putea chiar să-i ridici preţul, merită, tipa însă lipsea, o fi plecat mai devreme, cea de alături, o hârcăită irascibilă cu privirea încrâncenată pomeni ceva despre un furt sau despre o pierdere, îmi pare rău, biata de ea, proiectase un deznodământ de toată frumuseţea şi când colo, spirit de prevedere, pe naiba, nu concordă, am vrut să i-l restitui, desface pumnul, luaţi-l, vă rog, îl pune pe tejghea, femeia e zăpăcită, îl consideră fără o doagă, se dezmeticeşte, coţcaru’!, dezaprobarea severă a castei, şi totul se derulează foarte repede, a sosit momentul!, şi, concomitent, foarte încet, în funcţie de unghiul din care este urmărită acţiunea, larmă crescândă, defilare haotică de chipuri, îi lipseşte dintr-o dată curajul unui gest ferm, un tremur de spaimă şi de nesiguranţă îi clocoteşte în vene, a fost prins în capcană, oprobriul unei haite de bişniţari, miroase a dezastru, loviturile cad cu nemiluita, vor să-l linşeze, e ca-ntr-un western de mâna a treia, dificultăţile mici le atrag pe cele mari, se zbate spasmodic, urâtă treabă, incredibil de reală, cotoroanţa scuipă a scârbă, aruncând furioasă amuleta, o auzi cum se rostogoleşte, i-au dat cu vârf şi îndesat şi l-au lăsat lat, tăvălit la pământ, afurisita asta de scandalagioaică făcea parte din altă partitură, nestudiată, neglijase acest detaliu, i-a fost aproape fatal, jocul marionetelor ce păreau a asculta numai de dânsul se dereglează, fantoşele se suprapun şi se transformă lent, privită cu ochii vineţi succesiunea distorsionată arată oribil, mirosul tare de urină stătută şi reziduuri o să-i întoarcă maţele pe dos, îl copleşeşte sentimentul frustrării, te-au aranjat bine, păcat de zis, au vrut să-l umilească, caraghioşii, afrontul lor ţine de balsam, văzut numai cu un ochi talismanul pare o uriaşă caricatură sinistră, îl întredeschide şi pe celălalt, holbează ochii, mămulică!, încurcase simbolurile, nu era semnul lui zodiacal, cai verzi pe pereţi, nici că se poate găsi un alibi mai credibil, de ce nu, zău, o greşeală capitală, dacă ar fi fost mai atent, dar ce e făcut, făcut rămâne, e timpul să descaleci, scoală-te, n-or să te-nconjoare mult, ţoc, ţoc, degrabă te vor călca, tocurile de la pantofii de damă, fără scuze, nu e tocmai locul potrivit, trop, trop, şi ce mai răsună în urechile lui, fals!, nu ăsta e ritmul pentru o alergare de cai, care cai, aiurea!, pe-aici ţi-e drumul, grăbiţi-vă, să sară scântei, imaginile se aglutinează, n-a fost destul de prudent, priveliştea devine vâscoasă, potcoavele lustruite râcâie asfaltul, nu mai ţine pasul, pune-ţi mâna pe el!, o lovitură de bici, ai scăpat uşor, ridică-te, îşi pipăie cu mâna pintenii, nu, am spus doar, pentru astăzi e de-ajuns, haide, mână mai iute, zboară ca vântul, să nu pierzi cadenţa, şi atunci mai vedem noi...

1

Inapoi la cuprinsul numarului

Copyright Contrafort S.R.L.
contrafort@moldnet.md (protected by spam filter and blog promotion by blogupp)
Site apărut cu sprijinul Fundaţiei Soros Moldova