Contrafort
Fondat in octombrie 1994
Contrafort : 10-11 (108-109), octombrie-noiembrie : Supliment Contrafort - Modelul Coşeriu : Dr. Francisco Javier Juez y Galvez (Spania) : Munca de traducător şi antologator a lui Eugeniu Coşeriu la Roma, 1942

Supliment Contrafort - Modelul Coşeriu

Dr. Francisco Javier Juez y Galvez (Spania)

Munca de traducător şi antologator a lui Eugeniu Coşeriu la Roma, 1942

"Ich war also vor allem Slawist"

 

Pe profesorul Eugeniu Coşeriu l-am cunoscut personal în mai 1996: eu sosisem în Bulgaria pentru un congres şi aflasem prin iniţiatorul meu în bulgaristică şi slavistică, prof. Ivan V. Kancev, că maestrul său, despre care el scrisese şi o întreagă monografie, va primi în acele zile titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii "Sfântul Climent de la Ohrid" din Sofia, invitându-mă să asist la ceremonia organizată în aula magna a Universităţii.

În discursul său de mulţumire, prof. Coşeriu îşi alesese ca temă "Literatura bulgărească văzută de un tânăr român - adică de el însuşi - în 1942".

Şi în interviurile cu Nicolae Saramandu şi în cele cu J. Kabatek şi A. Murguia, maestrul Coşeriu a povestit cum începuseră contactele sale cu literatura şi cultura bulgară, deja pe parcursul ultimilor ani la Liceul din Bălţi şi în primul an la Universitatea din Iaşi. După cum a menţionat şi în alocuţiunea sa de la Sofia, el vroia să cunoască cultura popoarelor vecine României pentru a o aduce la cunoştinţa altor români, în opoziţie cu ceea ce i se părea a fi trăsătura predominantă a culturii româneşti, şi anume izolarea în propriul cadru geografic şi istoric, completa orientare spre Franţa şi în parte spre Germania, ignoranţa faţă de cultura naţiunilor din proximitatea graniţelor României.

Visul lui Eugeniu Coşeriu s-a realizat în 1940, când a primit o bursă de studii în Italia, la Universitatea de la Roma.

A sosit la Roma în ianuarie 1941. În dialogurile purtate cu prof. Saramandu, Coşeriu menţionează că Italia a însemnat pentru el foarte mult: a schimbat perspectiva lui românească într-o perspectivă universală, nu numai datorită caracterului universal al tradiţiei culturale italiene, ci pentru că şi-a dat seama de multitudinea orizonturilor teoretice posibile. În al doilea rând, Italia i-a deschis ochii asupra vecinilor României. Universitatea de la Roma oferea posibilităţi nelimitate pentru aprofundarea a tot felul de limbi de literaturi: astfel, el a studiat romanistica şi slavistica, dar şi maghiara, albaneza, turca... În felul acesta tânărul Coşeriu şi-a dat seama de raportul ţării sale cu aceste culturi, pe care a ajuns să le preţuiască.

Universitatea de la Roma avea circa 70 materii optative/facultative: de exemplu, la slavistică, în afară de filologia slavă, se găseau limbile şi literaturile rusă, polonă, slovenă, bulgară, cehă şi lectoratele limbilor sârbocroată, slovacă, ucraineană; în romanistică, în afara filologiei italiene şi latine, mai erau limba şi literatura franceză, spaniolă, portugheză; limbile semitice, africane, estice...

 

Coşeriu a avut cu bulgara o şansă specială, pentru că făcuse mai devreme bulgara veche la Iaşi şi cunoştea un pic de rusă, de aceea putea înţelege texte bulgare elementare fără prea multă sforţare. A găsit sprijin de la bun început la lectorul de bulgară, Ivan Petkanov, maestrul romaniştilor bulgari, şi la titularul catedrei de limba şi literatura bulgară, Enrico Damiani (1892-1953), el însuşi un ilustru croatist.

Deşi îl interesau mai ales poeţi ca Hristo Botev, Petko şi în mod special Penco Slavejkov, Peju Javorov, Dimco Debeljanov, şi mai puţin Nikolaj Liliev, Todor Trajanov, Ljudmil Stojanov, Emanuil Popdimitrov, tânărul Coşeriu a hotărât să prezinte cititorilor români o antologie de nuvele bulgare, care putea să ilustreze convingător dezvoltarea literaturii bulgare şi trăsăturile ei caracteristice. A renunţat la Ljuben Karavelov (ca.1834-1879) pentru a începe cu Ivan Vazov (1850-1921), şi s-a concentrat pe autori de povestiri sau nuvele, deşi unii dintre ei sunt şi romancieri. A terminat selecţia cu Ilija Volen (1905-1982), scriitor care avea pe atunci 37 de ani. Pentru a întocmi lista autorilor Coşeriu s-a inspirat din antologia lui Luigi Salvini Narratori bulgari (Roma, 1939), însă selecţia nuvelelor a făcut-o după propriile criterii, bineînţeles, nelăsând în afara atenţiei sale operele clasice, cum vom vedea în cazurile lui Ivan Vazov sau Aleko Konstantinov.

"De la Vazov la Volen": acesta ar fi titlul rezumat al antologiei alcătuite de Coşeriu, sau Nuvele bulgare. Coşeriu a ales 26 de prozatori bulgari, cei mai importanţi, în opinia sa, ordonându-i cronologic. (...) Numai cei mai mari prozatori bulgari sunt reprezentaţi cu mai mult de o nuvelă - Ivan Vazov, Elin Pelin, Jordan Jovkov (pe care Coşeriu îl descrie ca pe un "creator împreună cu Vazov şi Elin Pelin al limbii literare bulgare") şi Nikolaj Rajnov. Trei povestiri dintre cele selectate şi traduse de Coşeriu nu au menţionat autorul, iar şase autori sunt prezenţi fără povestiri traduse în română. De asemenea, între povestirile traduse în română se găsesc şi două bucăţi (ale lui Jordan Jovkov şi ale lui Fani Popova-Mutafova) traduse în italiană, care evident nu aparţin antologiei. (...)

Ca traducător de proză bulgară prof. Coşeriu încearcă să nu se îndepărteze de original în măsura posibilităţilor, dar fără a forţa textul român, izbutind o traducere foarte apropiată de original, corectă şi foarte fidelă, fără a-şi lua libertăţi cu privire la textul bulgar. Când textul original are un stil mai colocvial sau ironic, sau "ingenios", cum este cazul lui "Baj Ganju", prof. Coşeriu îşi adaptează traducerea originalului, uneori substituind expresiile folosite cu cele corespunzătoare din română, alteori amplificând sau parafrazând într-o anumită măsură pasaje prea concise sau sofisticate pentru o traducere mai literală.

 

În 1942, Eugeniu Coşeriu pregăteşte şi o altă lucrare de acest gen - "Antologia poeziei croate moderne", despre care posedăm ceva mai multe informaţii.

Perioada cronologică pe care o îmbrăţişează este aceeaşi ca şi pentru nuvelele bulgare. Titlul rezumat al antologiei este "De la A. G. Matos la V. Kos". În urma discuţiilor pe care le-am purtat cu J. Kabatek şi A. Murguia ştim că prof. Coşeriu a obţinut o bursă pentru a întocmi sus-pomenita antologie în Croaţia, în cadrul unui sejur de două luni la Zagreb, în toamna anului 1942. A fost o experienţă foarte interesantă pentru Coşeriu, care o evocă cu multă plăcere şi după aproape 60 de ani: îşi aminteşte cum primea, în loc de 1000 lire lunare la Roma, 12 000 de lire la Zagreb din partea Guvernului croat, bani cu care a putut cumpăra multe cărţi, şi în frumoase, bune ediţii. Tot aşa îşi aduce aminte cum a cunoscut la Zagreb pe cei mai mari poeţi croaţi ai momentului, cu care s-a şi împrietenit: Dragutin Tadijanovic (1905, încă în viaţă!), Olinko Delorko (1910-2000) şi, mai ales, Tin Ujevic (1891-1955), pe care îl aprecia mult. Drept dovadă servesc şi numeroasele cărţi de autori contemporani croaţi, cu dedicaţii emoţionante, aflate în biblioteca marelui lingvist.

Coşeriu a predat manuscrisul dactilografiat al antologiei croate ataşatului cultural de la Ambasada României la Zagreb pentru a fi publicată în ţară – lucrarea nu a văzut însă niciodată lumina tiparului, şi despre destinul manuscrisului nu se mai ştie nimic. În arhiva lui Coşeriu se păstrează numai manuscrisul original, necorectat, foarte greu de citit din cauza numeroaselor corecturi. (...)

E o antologie foarte vastă - include 120 de poezii de 41 poeţi croaţi, de la Antun Gustav Matos (1873-1914) până la Vinko Kos (1914-1945), cum am arătat mai sus. Trebuie să presupunem că şi această antologie a avut texte introductive pentru fiecare autor sau cel puţin o prefaţă pentru întregul volum.

Cu una-două excepţii, toate traducerile din poezia croată sunt într-o ciornă originală, care îngreunează mult citirea lor, dar în acelaşi timp ilustrează şi metoda de lucru a lui Coşeriu, şi perfecţionismul său: el schimba ordinea cuvintelor, le înlocuia cu sinonime, radia rânduri întregi pentru a le rescrie ulterior, corecta foarte des însuşi titlul poeziei etc.

Nici poeziile nu sunt ordonate, poeme ale aceluiaşi autor apărând în locuri diferite. Numai unele dintre ele sunt numerotate. Din această cauză a trebuit să le aranjăm după criteriul cronologic, pornind de la anul de naştere al fiecărui poet, care ne pare cel mai rezonabil, după modelul nuvelelor bulgare şi în acord cu adnotările lui Coşeriu însuşi, cum se văd în arhiva sa deja menţionată ("De la A. G. Matos la V. Kos"). Atunci când  mai mulţi poeţi sunt născuţi în acelaşi an, am preferat ordinea alfabetică a numelor de familie (acesta este procedeul şi în cazul nuvelelor bulgăreşti). Poeziile aceluiaşi autor le-am lăsat în succesiunea lor din manuscris. (...)

Nu ştim după ce izvoare s-a ghidat Coşeriu alegând între poeţii croaţi moderni, dar multe dintre poeziile selectate de el se află în antologii de poezie croată făcute în acei ani, dar şi în antologii contemporane nouă.

Coşeriu a ales câte una-două poezii din creaţia a circa o jumătate din poeţii antologaţi (22), câte 3-4 din mai mult de zece poeţi (13), autorii mai importanţi au câte cinci poeme (Vladimir Nazor, Antun Bonifacic, Nikola Sop); mai multe poeme au fost selectate doar din creaţia celui mai mare nume al literelor croate din secolul XX, Miralova Krleza (7 poezii), iar din Tin Ujevic - uriaş ca poet şi foarte stimat de Coşeriu - 8 poezii.

Şi ca traducător de poezie, Coşeriu se caracterizează prin grija de a fi cât mai fidel originalului. El lucrează enorm cu vocabularul, căutând să respecte nu numai nuanţa de sens, ci şi ritmul versului, fapt pentru care, uneori, şi din cauza spiritului limbii române, a trebuit să altereze ordinea cuvintelor faţă de original. De fapt, în unele cazuri a trebuit să renunţe la forma originală în beneficiul semnificatului. (...)

Intenţia lui Eugeniu Coşeriu de a prezenta compatrioţilor săi literatura popoarelor vecine prin antologii personale nu s-a putut realiza din lamentabile motive istorice - şi astăzi starea materialelor coşeriene împiedică realizarea acestui proiect. El, proiectul, poate fi comentat doar ca o reconstrucţie filologică, cu o prea mare doză de subiectivitate din partea eventualului curator al acestuia, dat fiind că, din păcate, nu ne mai putem bizui pe ajutorul maestrului Coşeriu.

 

Bibliografie:

Lingvistica integrală. Interviu cu Eugeniu Coşeriu realizat de Nicolae Saramandu. Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1996.

Johannes Kabatek / Adolfo Murguia, "Die Sachen sagen, wie sie sind...". Eugenio Coseriu im Gresprtach, Gunter Narr Verlag Tubingen, 1997.

Arhiva lui Eugeniu Coşeriu de la Kirchentellinsfurt, lângă Tubingen.

1

Inapoi la cuprinsul numarului

Copyright Contrafort S.R.L.
contrafort@moldnet.md (protected by spam filter and blog promotion by blogupp)
Site apărut cu sprijinul Fundaţiei Soros Moldova