Contrafort
Fondat in octombrie 1994
Contrafort : 9-10 (95-96), septembrie-octombrie : Studia : Andrei Cuşco : Basarabia văzută de celălalt sau eterna dilemă a identităţii

Studia

Andrei Cuşco

Basarabia văzută de celălalt sau eterna dilemă a identităţii

Astăzi, când problema identităţii colective a comunităţilor etnice este o preocupare importantă atât a istoricilor, cât şi a opiniei publice mondiale, pot fi identificate, totuşi, unele regiuni pentru care această chestiune are, dincolo de importanţa pur ştiinţifică, şi o dimensiune existenţală bine conturată. Afirmaţia e valabilă, în special, în cazul regiunilor situate la intersecţia multiplelor interese şi influenţe culturale şi geopolitice, în care chiar definirea identităţii locuitorilor este transformată într-un element al jocului politic. Basarabia este, fără îndoială, un exemplu clasic al unei astfel de situaţii. Conştientizarea unei crize acute de identitate a românilor basarabeni este, cred, primul pas necesar pentru o analiză lucidă şi echidistantă a "fenomenului basarabean" în contextul actual. Din fericire, acest pas a fost deja făcut. Mai mult, dacă în etapele iniţiale ale discutării problemelor identitare ale autohtonilor "criza de identitate" era prezentată ca inevitabilă şi era impregnată cu viziuni apocaliptice, dându-se reţete destul de simpliste de rezolvare a ei, acum există o bază realistă de evaluare a problemei. În primul rând, s-a văzut că realitatea este, până la urmă, mai nuanţată decât cele mai negre pronosticuri. În al doilea rând, este evident că adevărata natură a acestei "crize" este mult mai complicată decât se aprecia la început şi nu poate fi pusă pe seama unui set de factori bine definiţi. În consecinţă, se impune revizuirea criteriilor de definire a crizei şi, poate şi mai pregnant, luarea în calcul a unei noi dimensiuni a problemei date, şi anume a dimensiunii istorice.

Nu vreau să fiu înţeles greşit: perspectiva istorică nu lipseşte completamente  din numeroasele luări de atitudine şi opinii exprimate în ultimul timp pe această temă. Dimpotrivă, componenţa istorică are un rol primordial în discursul legitimator al identităţii româneşti a basarabenilor. Problema este, se pare, de altă natură: ambele "tabere" uzează de argumente esenţial similare în interminabila dispută care se autoperpetuează şi riscă să degenereze într-o controversă de tip scolastic. Un alt factor deosebit de nociv, în special pentru discursul pro-românesc, este căderea în anacronism, adică extrapolarea, proiectarea realităţilor de astăzi asupra trecutului. Pe lângă faptul că nu contribuie la ridicarea nivelului intelectual al discuţiei, acest anacronism le este convenabil, în primul rând, celor care  doresc să facă din identitatea basarabenilor un "bun negociabil" pentru a o manipula în propriul interes. O altă trăsătură care determină specificul "controversei identitare" este concentrarea unilaterală a atenţiei asupra unor momente sau aspecte ale istoriei Basarabiei în detrimentul altora, proces vizibil în ultimii zece ani. Astfel, de exemplu, se subliniază fie importanţa perioadei sovietice, fie a celor 22 de ani interbelici, fie, dimpotrivă, se încearcă folosirea surselor medievale pentru a demonstra aserţiuni care nu pot fi nici dovedite, nici refutate pe baza acestora (de ex., etnonimul basarabenilor etc.). După părerea mea, perioada care a determinat şi continuă să determine în mod fundamental evoluţia românilor basarabeni este epoca stăpânirii ţariste. Şi aceasta din mai multe considerente pe care voi încerca să le detaliez mai jos.

Ar trebui să pornim, cred, de la întrebarea crucială: când a apărut posibilitatea unei direcţii de evoluţie deosebite a românilor basarabeni faţă de cei din Principate? Pentru ca o astfel de situaţie să se creeze, sunt necesare câteva premise, printre care: lipsa comunicării directe a basarabenilor cu Principatele; existenţa unui regim care să frâneze conştient aceste contacte; desfăşurarea unor transformări radicale cel puţin într-unul din cele două spaţii (Principatele sau Basarabia), cu condiţia non-participării unuia dintre ele la acestea; lipsa elementelor de identificare conştientă a comunităţii etnice dintr-un spaţiu cu aceeaşi comunitate etnică din celălalt spaţiu etc. Oricât am căuta să găsim îmbinarea elementelor pe care le-am amintit atât înainte, cât şi la începutul şi către mijlocul secolului XIX, este evident că anume în această perioadă sunt prezente condiţiile necesare pentru crearea unei "desincronizări" identitare între Basarabia şi Principate.

De ce insist asupra faptului că anume în perioada dominaţiei ţariste în regiune ar trebui căutate rădăcinile "crizei identitare" de astăzi? În primul rând, din cauza naturii societăţii basarabene din această perioadă. Basarabia secolului XIX era, prin excelenţă, o societate tradiţională, deci în mod covârşitor rurală şi patriarhală. Caracterul rural al societăţii basarabene a timpului este ceva ce nu cred că trebuie demonstrat cu lux de amănunte. Mult mai importante decât constatarea acestui fapt în sine sunt implicaţiile ce pot fi deduse din ruralitatea basarabenilor. Implicaţia de bază a existenţei unei societăţi agrare tradiţionale este localismul ei, adică lipsa unui punct de referinţă în autoidentificarea locuitorilor care ar depăşi cadrul local sau, eventual, regional. De aici, autopercepţia autohtonilor ca "moldoveni" care s-a cristalizat anume în perioada dată. Am folosit conştient în investigaţia mea sursele ruseşti ale epocii pentru a arăta cum era văzută Basarabia de cercurile ruseşti şi a corela viziunea acestora cu viziunea contemporană asupra problemei, ceea ce permite o apreciere multilaterală a naturii societăţii basarabene din epoca ţaristă. Aprecierile ruşilor cu privire la Basarabia sunt interesante mai ales din cauza că reprezintă ceva tipic pentru ideile europene din secolul XIX privind societăţile tradiţionale şi, totodată, sunt marcate de o puternică amprentă a intereselor Rusiei în regiune. Oricum, caracterul rural al societăţii basarabene era prea evident pentru a nu fi subliniat de autorii ruşi, deşi aceştia urmăreau, uneori, şi propriile scopuri şi interese politice. Concluzia principală care se degajă din analiza percepţiei ruseşti este deosebit de interesantă: ruralitatea Basarabiei presupune existenţa unei identităţi tradiţionale, locale, destul de bine definite. Această formă de identitate colectivă include trăsături sociale, religioase, etnice, culturale care determină specificul unei anumite comunităţi etnice pe plan local. Pe de altă parte, însă, identitatea tradiţională se bazează tocmai pe inexistenţa conştiinţei naţionale, fiind esenţial refractară fenomenului naţional. Astfel, caracterul rural al societăţii basarabene a condiţionat un nivel educaţional şi cultural inferior în sânul populaţiei majoritare. Din cauza inexistenţei unui "impuls intelectual" care ar fi sistematizat componentele identităţii tradiţionale pentru a forja conştiinţa naţională a basarabenilor, tradiţionalismul şi localismul societăţii basarabene au rămas intacte pe parcursul secolului XIX.

De rând cu ruralitatea Basarabiei, un alt factor care a contribuit la blocarea în rudimentar a conştiinţei naţionale printre autohtoni a fost neparticiparea  Basarabiei la transformările ce aveau loc în Principate în această perioadă. Basarabia a rămas oarecum "în afara" procesului de cristalizare a naţiunii române sub aspect politic şi, îndeosebi, intelectual, o "absenţă" ale cărei sechele nu au dispărut nici până azi. Includerea Basarabiei în componenţa Imperiului Rus a însemnat izolarea ei de influenţele intelectuale occidentale care au format, în mare parte, imaginea naţiunii române moderne. În afară de "comunicarea" cu Occidentul prin intermediul filierei ruse (sau, mai bine zis, a lipsei oricărei comunicări într-o periferie îndepărtată şi înapoiată a Imperiului, care era Basarabia), politica guvernului ţarist a contribuit şi ea la nedezvoltarea laturii "naţionale" a identităţii autohtonilor. Specificul procesului de rusificare este un factor de prim rang. Până prin anii 1870-’80 rusificarea avea forma unei "standardizări" administrative şi culturale a Imperiului, însă cu o mică doză de influenţe naţionaliste sau şovine velicoruse. În plus, identitatea religioasă cu naţiunea dominantă îi făcea pe basarabeni să fie "pasivi" în faţa presiunii ruseşti. Rusia era ea însăşi bazată, în mare parte, pe exploatarea identităţilor tradiţionale ale popoarelor neruse şi îşi sublinia în continuu rolul "pan-ortodox" în dauna celui "naţional". Lucrurile se schimbă începând din anii 1880, însă societatea basarabeană a reacţionat la naţionalismul rus tot prin prisma tradiţională, despre care vom vorbi ceva mai jos.

În Basarabia nu a avut loc nici măcar "convertirea la modernitate" a nobililor, care a avut un rol atât de important în cazul Principatelor. Modernizatorii societăţii româneşti fiind, în marea lor majoritate, nobili, se părea că şi Basarabia ar fi putut fructifica potenţialul boierimii autohtone ca "generator" al conştiinţei naţionale. Însă nu s-a întâmplat aşa, din mai multe considerente. În primul rând, nobilimea basarabeană nu era omogenă sub aspect etnic şi nu era interesată, în cea mai mare parte, să schimbe statu-quo-ul dominaţiei ruseşti, fie şi sub aspect cultural (excepţiile tind doar să confirme regula). În plus, lipsa comunicării dintre boierime şi restul societăţii i-a împiedicat pe nobili să aibă un cuvânt de spus în ce priveşte soarta regiunii, mai ales în condiţiile societăţii patriarhale, boierii căutând să se delimiteze cât mai tranşant de păturile "inferioare" ale populaţiei, în primul rând de ţărănime. Alte motive ale "inerţiei" nobililor ar fi, pe de o parte, dinamica componenţei lor, în condiţiile înnobilărilor masive făcute de autorităţile ruseşti pentru a "dilua" şi mai mult caracterul românesc al tagmei boierilor şi, pe de altă parte, avantajele integrării în sistemul rangurilor nobiliare ruse, fie şi cu preţul rusificării. Perspectivele carierei îi interesau pe boieri mult mai mult decât o ipotetică sacrificare pentru nişte idei pe care, în majoritatea lor, nu le înţelegeau şi nu le acceptau.

Identitatea tradiţională, după cum am menţionat, deşi este refractară conştiinţei, şi, deci, identităţii naţionale, conţine majoritatea componentelor acesteia. Identitatea etnică este piesa de bază a acestei construcţii identitare şi îşi are locul şi printre componentele tradiţiei. Apare, atunci, întrebarea: de ce nu au reacţionat basarabenii cu mai multă vehemenţă la presiunile rusificării, devenite deosebit de puternice după 1880? Această întrebare pare fără răspuns mai ales dacă luăm în considerare percepţia ruşilor înşişi faţă de autohtoni. Autorii ruşi, aproape în unanimitate, acceptă fără rezerve caracterul etnic românesc (fără a mai vorbi de cel romanic) al basarabenilor. Fapt ce  nu-i împiedică, desigur, să susţină diferite construcţii teoretice despre primordialitatea locuirii slavilor în Basarabia sau despre rolul mesianic al Rusiei în regiune, însă aceste idiosincrasii nu sunt promovate pentru a nega românitatea basarabenilor, care e privită ca ceva natural, deşi, poate, "neplăcut" autorităţilor şi intelectualilor ruşi.

Cum, aşadar, se explică lipsa de reacţie a basarabenilor la rusificare şi lipsa oricărui stimul pentru apariţia conştiinţei naţionale până aproape de Primul Război Mondial? O explicaţie şi un răspuns, totuşi, există, putând fi dedus din ceea ce am încercat să arăt mai sus. Aici este binevenită introducerea noţiunii de "identitate reactivă", care exprimă poate cel mai bine relaţia basarabenilor cu celălalt şi evoluţia identităţii lor colective pe parcursul secolului XIX. "Identitatea reactivă" reflectă impactul pe care politica autorităţilor ruse l-a avut asupra autohtonilor în timpul dominaţiei ţariste. Basarabenii şi-au consolidat identitatea colectivă ca urmare a unor măsuri ale administraţiei ruse care au provocat o reacţie de răspuns cel puţin în primii ani după anexare (de exemplu, lichidarea autonomiei Basarabiei etc.). Însă - şi aici este miezul problemei - această identitate reactivă nu a depăşit faza tradiţională şi a rămas construită pe aceeaşi bază pre-modernă aproape pe parcursul întregii perioade ţariste. Pe de altă parte,  "reacţia identitară" a avut şi o consecinţă neprevăzută pentru autorităţile ruse: a împiedicat răspândirea efectivă a proiectului identitar rus în masa ţărănească a populaţiei autohtone. Astfel, starea identitară a basarabenilor către începutul secolului XX poate fi înţeleasă ca un mare paradox: ruralitatea, izolarea, caracterul periferic şi modul de funcţionare a "identităţii reactive" au făcut imposibilă implementarea în Basarabia atât a proiectului identitar rusesc, cât şi a celui românesc, pe parcursul secolului XIX. Ambele "câmpuri identitare" se confruntau cu dificultăţi insurmontabile: Rusia era împiedicată în eforturile de rusificare masivă de caracterul etnic românesc al Basarabiei şi de conservatorismul ţărănimii basarabene, iar România - de lipsa conştiinţei naţionale româneşti printre românii din Basarabia. Acest paradox a rămas o constantă a autoidentificării basarabenilor de atunci şi până astăzi, deşi în diferite forme.

Aceste concluzii nu pretind nici pe departe la o validitate absolută, şi cred că ar trebui să fac unele precizări de rigoare. Situaţia a rămas, în mare, neschimbată până la Primul Război Mondial, care a fost prima mare perturbaţie ce a atins ţărănimea basarabeană aproape în întregul ei. Caracterul tradiţional şi închistat al societăţii basarabene a început să se schimbe treptat după 1914. Totuşi, caracterul eminamente rural al identităţii basarabene şi neintegrarea oraşelor şi a intelectualităţii urbane în procesul de consolidare a identităţii, un factor derivat din structura societăţii secolului XIX, nu a suferit schimbări substanţiale nici pe parcursul secolului XX. După Unirea din 1918 mutaţia principală care a survenit şi a lăsat urme durabile a fost crearea conştiinţei naţionale româneşti şi a unei intelectualităţi româneşti în Basarabia. Totuşi, dată fiind durata scurtă a administraţiei româneşti şi numeroasele obstacole cu care s-a confruntat ea, răspândirea acestei conştiinţe naţionale nu a fost atât de largă pe cât s-a dorit sau s-a putut. (Printre altele, nu s-a reuşit integrarea oraşelor în spaţiul românesc, iar cât priveşte satele, succese palpabile s-au atins mai cu seamă în educaţie). Nu e scopul meu să analizez perioada interbelică, despre care s-a scris deja destul de mult, însă consecinţele celor 22 de ani sunt fundamentale, fiindcă atunci, pentru prima dată, a apărut o auto-conştiinţă mai largă a apartenenţei la spaţiul românesc a basarabenilor înşişi. Fără amprenta anilor interbelici, nu este exclus că proiectele "naţiunii socialiste moldoveneşti" să fi reuşit pe deplin, după cum avem trista ocazie să observăm astăzi în Transnistria. Fără a sublinia că politica sovietică de "modernizare" şi-a avut şi ea propriile ambiguităţi, aş vrea doar să spun că "paradoxul" existent până în1918 s-a adâncit şi mai mult ca urmare a politicii sovietice, acum sub o altă înfăţişare. Proiectul naţional românesc a fost implementat incomplet în Basarabia, ceea ce a dus la o situaţie de nesiguranţă şi frustrare, care a declanşat criza de identitate cu o nouă forţă după prăbuşirea URSS.

Nu aş vrea să ofer "soluţii" pentru această criză, mai ales că în ultimul timp chiar în Contrafort au apărut câteva articole extrem de lucide, cărora ar trebui să li se dea mai multă atenţie decât li s-a acordat până acum. Am căutat doar, în aceste pagini, să schiţez un sumar al izvoarelor şi cauzelor profunde ale crizei în care ne zbatem încă. Totodată, am vrut să arăt că se poate depăşi perspectiva în "alb-negru" asupra evoluţiei basarabenilor, ca şi concepţia despre "unicitatea" sau "tragedia" destinului nostru istoric. În cele din urmă, ar trebui să înţelegem că Basarabia nu e decât un caz de "ţinut de graniţă" (Borderland, în engleză), cu o modernizare incompletă şi cu o miză geostrategică care ne va determina mereu soarta. Da, e un caz aparte, însă nu unic şi irepetabil. Ar trebui să fim întotdeauna cu ochii spre lumea în care trăim şi să nu ne "localizăm" în propriul "spaţiu". Poate şi experienţa altora ne va învăţa, în sfârşit, ceva. Oricum, secolul XXI semnifică intrarea în era globală, şi depinde, în mare parte, şi de noi, cum vom rezolva dilema identităţii şi unde ne vom încadra în noua structură a lumii.

1

Inapoi la cuprinsul numarului

Copyright Contrafort S.R.L.
contrafort@moldnet.md (protected by spam filter and blog promotion by blogupp)
Site apărut cu sprijinul Fundaţiei Soros Moldova