Contrafort
Fondat in octombrie 1994
Contrafort : 7-8 (93-94), iulie-august : Poezie : Vasile Gârneţ : Poeme din volumul Câmpia Borges

Poezie

Vasile Gârneţ

Poeme din volumul Câmpia Borges

dublă lectură

seara dreptul meu la tristeţe

care nu e decât o formă de oboseală

mă simt ca un vehicul împotmolit

stau în lumina scăzută a camerei

privesc fără să făptuiesc şi

se lasă aşa o tăcere ca pe lama cuţitului

 

mai există şi Ioana cu marea ei pasiune

                             pentru violoncel

romanţioasă şi contrastantă până la limită

care cântă ceva despre nenorocul existenţei

                                                noastre

sau despre cum uneori aici plouă în decembrie

 

caietele lui Jung deschise pe masă

fac şi mai apăsător sentimentul provinciei

stampă VI

am văzut oameni pe maidan făcând politică

- una din acele imagini aşezate în peisaj cu furca -

şi am simţit o nevoie acută să mă spăl de istorie

să abandonez sentimentul acesta că parcă aş trăi

                                                           printre copii

(mă gândesc că ei nu ştiu ce poem frumos am scris eu astăzi

ei n-au cunoscut şi nu vor cunoaşte poate niciodată

singurătatea orgolioasă şi esenţială a unui poet

care se apără capitonându-şi existenţa cu lecturi

din Borges şi Proust)

însă aici întotdeauna e prea târziu

Basarabia mea pare astăzi un cimitir

care nu ne mai luminează deloc memoria

learning Russian...

precum rugăciunea sau meditaţia

care nu plictisesc niciodată

tot aşa priveam la nesfârşit filmele lui

Tarkovski în anii studenţiei mele sovietice

(pe atunci filmele lui erau o formă de rezistenţă prin cultură

pe care noi o îmbrăţişam orgolioşi şi voioşi la grămadă)

 

ţin minte ne adunam clandestin în localuri de la

                                              periferia oraşului

- spaţii obscure cu pereţii aspri şi groşi ca

nişte camere de tortură (cred că am auzit o

dată urletul unei fiinţe chinuite, dar n-am

mărturisit nimănui, zicându-mi că poate e

vreun reflex al imaginaţiei mele sau vreo

reminiscenţă de lectură - o, ce mult citeam pe atunci!) -

plăteam câteva ruble pentru un bilet de intrare

şi un fost profesor de ateism ştiinţific - Moghilnîi -

făcea întotdeauna o mică introducere la film

îndemnându-ne să vedem-să simţim-să înţelegem-să

                                                                   formulăm...

 

de-atunci păstrez câteva definiţii

care pun o măsură agitaţiilor mele formative

şi se constituie într-un conspect eliptic a ceea

ce găseam eu mai bun în spiritul rus:

"Andrei Rubliov" - teologia frumosului,

"Stalker" - necesitatea debarasării de prejudecăţi,

"Oglinda" - importanţa memoriei,

"Nostalgia" - descumpănirea intelectualului între

                                                   Occident şi Orient...

 

în josul paginii alte note fugare

- "să găsesc poezia lui Arseni..., să ascult

Bach, patimile, să privesc zăpezile lui Bruegel"...

precum şi acest rând ca un vers al unui poem

pe care nu l-am mai scris niciodată:

"o Siberie îngheţată prin care merg plângând..."

despre fericire

să fii copleşit de apele muzicii

să asculţi Vivaldi şi Mario Lanza

să plouă mult şi liniştit

şi tu să citeşti din Proust şi să priveşti

la copacul singuratic din grădină

să ai o lăcomie a simţurilor, o poftă

de expresie abia stăpânită

să te refugiezi în cuvinte rare

de pildă să foloseşti adjective manieriste

să fii percutat de ambiguităţi frumoase

să gândeşti negrăbit - ah, "ocolul răbdător

al cunoaşterii"! - şi

să împingi gândul până la starea de vis

să aluneci senin pe coridoarele memoriei

şi acolo să vezi arena de zinc în care

fericit te scăldai când erai copil

 

hamster pe roată

era toamnă aşteptam împlinirea promisiunilor

mă cuprinse aşa o nostalgie activă

priveam în urmă, vedeam doar secvenţe tăiate

toate aveau gustul veşted şi în zadar

încercam să descriu fiziologia acelei tristeţi

pe care o purtam în mine

 

"parcă ai fi un hamster pe roată"

m-a rezumat Clarisa care

se exprima întotdeauna direct, cu răceala

unui expert ce lucrează la un tratat

despre omul din est

... sau omul de la frontieră

cum îmi place chiar mie să spun

tatăl meu meşterind în tăcere
la o corabie

mi-l amintesc cum stătea la fereastra

cu vedere spre râu

nu ştiu, privea viitorul sau poate trecutul?...

răspândea aşa o măreţie tăcută

era înalt, frumos şi sfios ca un ţăran

ajuns într-o sală de spectacole

abia trecuse de patruzeci de ani

şi moartea muşcase din carnea lui

- îşi îngropase primul copil

 

sâmbăta meşterea în tăcere la o corabie

o tăcere pe care aş fi putut s-o umplu

cu atâtea întrebări

scrisoare de la prietenul meu monegasc Domenico Moratti

"dragă prietene...

prea puţină lumină în poemele tale

(vezi, nu mai scriu cuvântul "bucurie")

şi nici o speranţă în deznădejdea asta

bântuită de frică

citesc şi ca într-o stare de contagiune

frica îmi urcă fiinţa

(o "frică plurală" cum spui tu)

şi parcă nici nu o poţi evita

ţi-ai făcut din angoasă şi durere

un cifru de existenţă ("nenoroc de existenţă"

cum subliniezi cu aldine)

iar singurătatea ta orgolioasă e ca

un deşert unde nu creşte nimic ("mâzgă politică

şi socială, materii degradate, animale îmbrăcate,

cifoze, tipi verucoşi" - am citat din

ultima ta misivă ajunsă aici)...

ştiu, fiecare aleargă în timpul şi în spaţiul său

dar tu deranjezi - ai ameninţat liniştea şi la Monaco

opreşte-te, treci pe portativul bucuriei sau al seducţiei

mută realul într-un cadru domestic

încearcă să te linişteşti

priveşte tablourile cu fructe din albumul

pe care ţi l-am trimis

descrie cromatica excepţională a coşului cu praline

ascultă preclasici sau farandole de vis

(îţi trimit în câteva zile muzica din "Pacientul englez")

salvează-te prin prieteni, citeşte Borges

priveşte la răsăritul soarelui

caută un gând ce te poate face fericit

măcar pentru un timp...

 

pe scurt: linişteşte-te şi linişteşte-ne

pentru că nimeni nu-ţi mai ia libertatea ta de acum

aceea de a nu mai aştepta nimic de la nimeni"

 

bez pokoia - bespokoiu? *
(telefonul de la miezul nopţii)

greu şi chinuitor traversează nopţile

bătrânul poet muncit de insomnii

uneori mă caută la telefon în dricul nopţii

"bespokoiu?" (te deranjez?) mă întreabă

glumeţ-politicos în rusă şi vorbeşte necontenit

râde nervos, tensionat, tuşeşte spasmodic (îl simt

că suferă şi monologul acesta e doar o încercare

de a se elibera de angoasă şi de teama că va muri...

a avut impulsul să mărturisească ceva - un amestec de

oroare şi dorinţă - dar a renunţat pe drum

şi acum umple timpul cu vorbe

e chiar supărat că a avut un moment de slăbiciune

şi iată-l cum trece la atac, bârfeşte cu poftă

face aluzii slinoase, mă laudă şi mă insultă

în acelaşi timp)

 

"eu sunt ca o bufniţă, ies numai noaptea - spune

mă lupt cu întunericul ca Iacob cu îngerul -

şi adaugă imediat - e drept că noaptea

lucrurile devin oarecum tainice şi

te îndeamnă la confesiune...

tu scrii noaptea?... îţi şlefuieşti cehovian prozele?...

eu nu mai pot nici ziua să mâzgălesc ceva

am ars tot "combustibilul"

adevărul e că nu rămâne nimic în urma noastră

spune sincer, tu chiar reciteşti vreo carte

scrisă de-un basarabean?

mai răsfoieşti mormanul acesta de maculatură?

am scris cu toţii pentru groapa comună a istoriei

am scris lozinci târâtoare şi-am avut uneori un succes otrăvit...

ce carte a vertebrat cultura noastră, spune-mi şi mie?

nici unul dintre noi n-a fost destul de mare

pentru o asemenea chemare - cred că aici l-am citat

pe Camus, dar rima îmi aparţine...

noi, basarabenii, suntem traducători-trădători

am tradus pentru ruşi şi i-am trădat pe români

dar mai ales am trădat românul din noi

am trădat tot, poate doar limba pe care

o vorbim acum n-am trădat-o

de altfel, trădarea e o meserie veche

uite un alt citat, cred că-i din Celine

"trădarea e aceeaşi, trădătorii diferă..."

sper că îmi apreciezi cultura franceză bine asimilată?...

 

nu te plictisesc?...

oricum nu vei recunoaşte, tu eşti politicos

"politeţea e religia omului modern", nu-i aşa?

a spus-o cred un postmodernist de-al vostru...

vorbe, vorbe aruncate mulţimii

după care fiecare îşi ascunde propriul infern

tu cum trăieşti în melting pot-ul basarabean?

sună bine, aproape codat, nu-i aşa?

mai bine ar fi să te întreb cum trăieşti

printre mâncătorii de seminţe?...

de ce oare sărăcia nu-i stimulează şi

                                                 pe-ai noştri?

spune, că tu mereu găseşti rezerve noi de semnificaţii

tu eşti fructul bibliotecii, iar eu al fricii

cât durează o noapte fără să poţi să dormi?

dar o săptămână, un an?...

de fapt nu mai contează

eu am urcat de mult în trenul care

mă duce pe tărâmul împăcării

nu cred că mai trăiesc până în iarnă

să mă salute din nou cu căldură cuşmele

sovietice în Chişinău...

 

dar destul, te-am obosit, din păcate n-a fost nici

de data aceasta un dialog al vârstelor

şi asta pentru că tu nu ai organ pentru glumă

pentru joc, pentru ridicol...

la tine totul e tristeţe şi suferinţă

eşti irespirabil

"în afara tragicului nu există literatură", parcă aşa spuneai

relaxează-te, tristeţea privilegiază reflecţia

şi în Basarabia cei care gândesc înnebunesc

noi trăim aici sub cerul gol, fără îngeri

poţi să scrii despre asta într-un poem

atât, te mai sun dacă nu mor

 

* (joc de cuvinte în rusă, aici în
traducere: fără linişte - te deranjez?)

1

Inapoi la cuprinsul numarului

Copyright Contrafort S.R.L.
contrafort@moldnet.md (protected by spam filter and blog promotion by blogupp)
Site apărut cu sprijinul Fundaţiei Soros Moldova