Contrafort
Fondat in octombrie 1994
Contrafort : 7-8 (81-82), iulie-august : Ancheta "Contrafort""Cultură şi civilizaţie în România la sfârşitul secolului XX" : : Ion Bogdan Lefter

Ancheta "Contrafort""Cultură şi civilizaţie în România la sfârşitul secolului XX"

Ion Bogdan Lefter

1. Cultura română a dat lumii în secolul XX creatori remarcabili, performanţe intelectuale şi artistice demne de tot respectul. Dar cât de importantă a fost funcţia educativă şi formativă a acestei culturi pentru românii înşişi? Cum vedeţi în acest moment raportul dintre nivelul elitelor culturale şi gradul de civilizaţie al ţării?

2. A purtat şi poartă cultura română, eliberată de constrângerile politice şi ideologice de dinainte de 1989, adevăratele valori ale democraţiei, europenităţii şi umanismului? Cum explicaţi clivajul dintre aceste valori -- în măsura în care ele au fost exprimate - şi stările de spirit ale multor români, care demonstrează o neîncredere îngrijorătoare faţă de instituţiile democratice (recte: parlament, preşedinţie, partide politice, presă, justiţie); care manifestă o combinaţie ciudată între ortodoxism şi lipsa unei trăiri religioase autentice; o suspiciune maladivă faţă de străini şi, pe cale de consecinţă, faţă de Europa în care, la modul declarativ, doresc să se integreze; o tentaţie pentru soluţiile autoritariste, de "mână forte" etc. - toate aceste hibe alcătuind o plajă mentală ce a ieşit în evidenţă şi cu ocazia alegerilor din toamna anului 2000?

Ion Bogdan Lefter,
scriitor, profesor universitar, director al săptăm`nalului "Observator cultural", Bucureşti

Să nu exagerăm!

Unul dintre clişeele cu cea mai largă circulaţie astăzi în mediile intelectuale româneşti şi în presă este acela al "prăpastiei" care se "cască" la noi între elite şi mase, cu adaosul imediat cum că ar fi ceva condamnabil. Temă complicată, prea amestecată pentru a conduce la concluzii coerente şi - finalmente - corecte.

Lucrurile trebuie despărţite energic.

În ce priveşte cultura de performanţă, artistică sau mai general-intelectuală, a domeniilor aşa-zis "umaniste" (ştiinţe socioumane etc.), ea nu trebuie cîtuşi de puţin să "educe" şi să "formeze" masele. Ideea, o utopie de tradiţie iluministă, a fost readusă pe tapet de regimurile comuniste, a căror doctrină în materie presupunea instrumentalizarea efectivă a culturii în sensul unei largi adresabilităţi, "către popor". Faptul că în postcomunism i se cere în continuare să-i "educe" şi să-i "formeze" pe cei mulţi e un simptom al perpetuării mentalităţilor paternaliste într-o lume liberă, adică în plină inadecvare. Dimpotrivă, democraţiile, care sînt - între altele - nişte meritocraţii, îşi încurajează elitele profesionale şi le creează condiţii pentru hiperspecializare. Cultura umanistă şi cea creativă nu fac excepţie. Dacă masele ar avea acces uşor la filozofia sofisticată ori la poezia de cea mai fină calitate, ar însemna că e vorba despre panseuri simpluţe şi despre versuri kitsch (vorbesc în principiu, fără să intru aici şi acum într-o discuţie despre variantele de simplitate complexă etc., etc.). Pe scurt, fără "prăpastie" nu există cultură "înaltă". Speculaţiile teoriilor postmoderne legate de permeabilizarea graniţei dintre elitar şi popular nu trebuie nici luate mot-ŕ-mot, nici absolutizate. Contaminaţiile reciproce şi mixajele de registre nu anulează distincţia. Cel puţin deocamdată (ce va fi peste o sută sau o mie de ani nu putem şti!), nu e normal ca un cetăţean oarecare, fără lecturi aprofundate, să înţeleagă subtilităţile simbolisticii Luceafărului sau rafinamentele de limbaj ale lui Sadoveanu (ca să dau doar exemple din literatura română clasică, despre care măcar află fiecare cîte ceva în şcoală). "Prăpastia" care desparte nivelul elitelor noastre intelectuale de cel al masei e normală şi pozitivă, ea certificînd că - da! - avem o cultură.

Implicarea aceloraşi elite intelectuale în construcţia democratică e altă poveste. Ea nu se face cu filozofii şi cu poezii, ci cu idei, cu criterii corecte, cu mentalităţi deschise către diversitate şi pluralism. La acest capitol - într-adevăr - o bună parte a intelighenţiei româneşti s-a prezentat prost de-a lungul anilor '90, de la neconvingător la dezagreabil. În planul declaraţiilor a fost bine: mai toată "lumea bună" s-a autoproclamat democrată şi pro-occidentală, însă faptele şi comportamentele au contrazis adeseori vorbele. Am văzut în postcomunismul românesc prea mult vedetism, prea multă tentaţie de a juca roluri de "guru" şi o prea largă atracţie faţă de atari personaje, o periculoasă opacitate faţă de substanţa complexă a democraţiilor postmoderne, faţă de mentalităţile pe care le exprimã concepte precum drepturile omului ºi drepturile minoritãþilor, discriminarea pozitivã, multiculturalismul, corectitudinea politicã º.a.m.d., esenþiale pentru societãþile avansate ale perioadei, alãturi de care am vrea ºi noi sã... avansăm. E încă de bon ton la noi, dacă eşti o femeie educată, să strîmbi din nas cînd vine vorba despre feminism sau, dacă discuţi despre America, să rîzi superior, invocînd exagerările ridicole ale corectitudinii politice, fără să te gîndeşti că abaterile nu justifică respingerea regulii. În rest, să nu exagerăm nici noi atunci cînd evaluăm situaţia: atît România de azi, cît şi Republica Moldova sînt democraţii funcţionale, imperfecte, parazitate de corupţie şi de grupurile de interese mafiote, dar democraţii. Dacă populaţia priveşte critic către instituţiile statului, nu înseamnă că ele nu sînt respectate. Vocaţia europeană, occidentală a românilor, "latinii Răsăritului", e indubitabilă. Iar dacă în noiembrie 2000 circa un sfert dintre alegătorii care s-au prezentat la urne au optat pentru un partid extremist şi pentru un lider autoritarist, lucrul e neplăcut, e îngrijorător, dar nu mai mult decît atît: celelalte trei sferturi au votat pentru democraţie. Va trebui să ne obişnuim să privim chiar şi victoria comuniştilor în Republica Moldova ca pe un lucru acceptabil într-o societate pluralistă. Vremea "partidului unic" şi a "proprietăţii comune a întregului popor" a trecut. Cum am spus cu alt prilej, comentînd rezultatele alegerilor, la Chişinău vom vedea la guvernare comuniºti fãrã comunism...

1

Inapoi la cuprinsul numarului

Copyright Contrafort S.R.L.
contrafort@moldnet.md (protected by spam filter and blog promotion by blogupp)
Site apărut cu sprijinul Fundaţiei Soros Moldova