Contrafort
Fondat in octombrie 1994
Contrafort : 3-6 (77-80), martie-iunie : Meridian : Rudolf Windisch : Eugen Coşeriu a aprins în noi flacăra cunoaşterii

Meridian

Rudolf Windisch

Eugen Coşeriu a aprins în noi flacăra cunoaşterii

Următoarea pagină

Dl Rudolf Windisch (n.1940), profesor la Universitatea din Rostock (Germania), face parte din prima generaţie a Şcolii lingvistice de la Tьbingen, întemeiată de Eugeniu Coşeriu. A studiat limbi romanice şi teologie la Universitatea din Bonn (1960-63), lingvistică romanică şi comparată la Universitatea din Tьbingen (1963-1967). În perioada 1967-72 este asistent la Seminarul de lingvistică romanică al Universităţii din Tьbingen, condus de Coşeriu, unde va susţine şi teza de doctorat. Între 1972-74 este lector DAAD la Facultatea de Litere a Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj. Din 1975 şi pînă în 1985, cînd îşi trece al doilea doctorat, este colaborator la Seminarul de Romanistică al Universităţii din Freiburg. R.W. a predat filologie romanică, istoria limbii franceze, lingvistica textului la mai multe universităţi din Germania. În prezent este profesor de Lingvistică romanică la Universitatea din Rostock.

Problematica studiilor publicate de dl Windisch cuprinde istoria lingvisticii, filologia romanicã, gramatica comparatã, romanistica balcanicã şi limba românã. Cãrþile sale reprezentative sînt: Genusprobleme im Romanischen. Das Neutrum im Rumдnischen (1973), Einfьhrung in die Romanische Sprachwissenschaft (1981), Zum Sprachwandel - von Junggrammatikern zu Labov (1988).

- Stimate domnule Rudolf Windisch, v-aş propune să începem discuţia noastră cu anul 1963, cînd v-aţi transferat de la Bonn la Tьbingen ca să puteţi studia cu prof. Coşeriu. Ce v-a determinat să luaţi această decizie?

- În 1963 eu eram student la Universitatea din Bonn, la secţia de Limbi Romanice, şi se zvonise printre colegi că prof. Harri Meier, şeful Seminarului de Romanistică, invitase un profesor străin care era o somitate în materie. Îmi amintesc că stăteam chiar în primul rînd în amfiteatru, deoarece eram curios să-l văd şi să-l ascult pe acel profesor. Nu ştiu de ce, mi-a trecut prin cap că acea somitate s-ar putea să aibă tangenţe cu limba română. Ca să verific acest lucru am pus pe masă o carte a lui Coşbuc - un volum de poezii pe care îl aveam la mine - şi cînd profesorul străin a intrat în sala de curs şi a citit titlul, m-a întrebat: "Cum, domnule, ştiţi româneşte?". Eu am răspuns că ştiu puţin, iar apoi am aflat că acel domn într-adevăr era român şi că era marele Coşeriu.

Deci, în semestrul de vară 1963 Coşeriu venise la Universitatea noastră ca profesor invitat. Bineînþeles, eu am fost printre cei mai exemplari studenþi; am mers la toate cursurile pe care le-a þinut, iar la unul din seminarii am prezentat chiar ºi o lucrare despre limba românã... Cu toate că eram încă începător în domeniul lingvisticii romanice, mi-am dat seama imediat de nivelul teoretic înalt al cursurilor, de noutatea informaţiei şi de originalitatea interpretării faptelor lingvistice, într-un cuvînt, am realizat că acel domn era într-adevăr o capacitate. După ce am mai aflat că este român, că vine din sudul Americii Latine şi că ştie, în afară de spaniolă, franceză, italiană, o mulţime de alte limbi, pentru mine a fost clar că era profesorul de care aveam nevoie pentru a mă forma ca romanist.

La sfîrşitul semestrului am aflat însă că prof. Coşeriu nu va rămîne la Bonn, ci va pleca la Tьbingen. M-am gîndit ce să fac ca să nu ratez şansa de a studia în continuare cu el. Atunci am luat, cred, prima hotărîre semnificativă în viaţa mea, zicîndu-mi, dacă el se duce la Tьbingen, mă transfer şi eu la Universitatea din oraşul de pe Neckar. Habar nu aveam pe unde vine Tьbingen, ştiam doar că se află undeva în sud, în Ţara Şvabilor. Cu toate acestea, la începutul anului universitar 1963-64 m-am dus la Tьbingen şi am îndrăznit să mă prezint Profesorului.

- Ce colegi aţi avut la Universitatea din Tьbingen?

- În jurul lui Coşeriu s-au adunat de la bun început cei care într-adevăr erau interesaţi de lingvistică şi, în special, de lingvistica romanică. Adică la Tьbingen erau deja Horst Geckeler, Wolf Dietrich, Brigitte Schlieben-Lange, Reinhard Meisterfeld, Gunter Narr, Uwe Petersen, Winfried Busse, Christian Rohrer, Peter Linder. De altfel, eu nu fusesem singurul care se transferase acolo pentru a studia cu Profesorul. Şi Jurgen Trabant venise de la Universitatea din Frankfurt (unde Coşeriu ţinuse cursuri ca profesor invitat în 1962), iar Nelson Cartagena îl urmase tocmai din America Latină. Prin urmare, foarte repede s-a format un grup mai mult sau mai puţin omogen; eram vreo doisprezece colegi, cred. Prin faptul că oraşul era mic, ne vedeam aproape zilnic. Astfel, am avut ocazia să discutăm pe îndelete despre tot ce era nou în lingvistică, despre structuralism şi depăşirea crizei structuraliste, despre gramatica generativă şi despre teoria actelor de vorbire, inclusiv despre metodele de muncă ştiinţifică şi despre faptul cum să facem faţă cerinţelor profesorului Coşeriu, care de la bun început a pretins de la noi un nivel ridicat de studiu.

- În concluzie, cei doisprezece studenţi adunaţi în jurul prof. Coşeriu - care aţi devenit ulterior aproape cu toţii profesori universitari la prestigioase universităţi germane - aveaţi să constituiţi prima generaţie de discipoli coşerieni şi astfel aveaţi să puneţi baza a ceea ce urma să devină Şcoala lingvistică de la Tьbingen.

1 2 3 4 5 6 Următoarea pagină

Inapoi la cuprinsul numarului

Copyright Contrafort S.R.L.
contrafort@moldnet.md (protected by spam filter and blog promotion by blogupp)
Site apărut cu sprijinul Fundaţiei Soros Moldova