în trupul acesta al meu
deocamdată de 93 de kile
încape
la sigur
un bărbat tăcut
cu toate gândurile lui
profunde
 
lacrimile şi votca
deopotrivă
 
fumul şi mirosul de piele curată
 
ca într-un pahar umplut
pe un mormânt jilav
 
ca într-un buzunar
cusut cu aţă albă de mătase
 
există probabil în fiecare
ceva mai îngrijit decât mâinile lui
 
 
antropologie
 
oamenii de bine pe care-i cunosc
preferă comparaţiile antice
 
viaţa pe care o duc
e o datorie la berar
de care nu le este ruşine 
defel
 
doar ei pot să iubească succesiv
femei blânde ca siropul de portocale
 
şi dacă nu ne vedem o săptămână
ni se face dor 
precum fumătorilor morți
de o ţigară aprinsă
 
 
vedere din gară
 
în fiecare dintre oamenii aceştia
treziţi la 4:20 dimineaţa
locuiesc mai multe vieţi 
neştiute de ceilalţi
 
dacă nu s-ar fi sinucis
bărbaţii pe care i-a înşelat
doamna în alb de la terasă
ar fi purtat doliu
 
cerşetorii de aici
spun cele mai neverosimile istorii
 
oameni generoși 
bucură cu mărunţişul lor
fetiţa abandonată care striveşte
cu tălpile goale
furnicile ieşite de sub bordură
votca de la peron
e întotdeauna mai scumpă
 
vânzătorii de ziare îţi propun
trei ciocolate la zece lei
 
de aici fiecare pleacă 
să salveze
ce-a mai rămas
 
 
chișinăul de seară 
 
înainte să plece acasă
domnişoara cu adidași albi
a zis: 
 
pieptul acesta are cei mai frumoși sâni.
înăuntru n-a rămas mai nimic.
 
gândiți-vă la tot ce v-a durut 
cu adevărat,
ca să pricepeți:
suferința nu purifică! 
 
veți trăi o împăcare plină,
întocmai cum falangele degerate
nu simt focul.
 
și atunci 
nimeni n-o să vă mai trezească în zori.
 
 
vizionarism
 
de data asta ne vom iubi
înainte să devenim prieteni
pe facebook
 
oamenii din rețea
întotdeauna vor să cunoască
slăbiciunile celuilalt
 
precum minutarul unui ceas cu baterii
alerg 
de dimineață
după tine
 
și dacă te-aș prinde în secunda asta
probabil
ți-aș povesti
neîntrebat
tot trecutul meu
 
liberi
ca două chibrituri made in Belarus
într-o cutie boțită
 
eu voi fi cel ars
 
 
love story 
 
la 3 mai
tu mi-ai dăruit un tricou roșu
ca amurgul la ruși
 
îl îmbrac 
obișnuit
când ies în oraș 
să-mi plimb singurătatea 
 
sunt o picătură de sânge
când te bărbierești în grabă
 
 
poem metafizic
 
de la colțul patului
până la terasa barului vegas
lumea e numai pericole
 
diminețile ar fi deosebite
fără muște
și datorii la stat
 
(să zicem merci
că alte nevoi
mai percutante
n-au fost încă 
puse în circulație)
 
chiar acum
în căminul nostru de familiști
răsună bocetele celor rămași
 
îți pui căștile
și privești un film horror
cu monștri domestici
 
 
violet
 
mă întind de-a curmezișul patului
cu mâinile sub burtă
 
țin minte bine
aseară 
chelnerița blondă mi-a zis:
cu persoana dragă
nu se vorbește așa!
 
 
paisprezece plin
 
somnul bun e o pregătire pentru moarte
ziua se stinge şi nu iei cu tine nimic în 
aşternut
sub pleoapele grele nu mai e loc
pentru câinii flămânzi
 
orice beţie nocturnă e un vis frumos
cu disperare ne căutăm prin întuneric
trupurile goale
când pruncii îşi iau oboseala în serios
 
noaptea mâinile au o libertate a lor
şi umerii şi tălpile goale
plămânii şi intestinele
 
toate au un rost pur
ca un vis cu necuratul
prin care ne este îngăduit să privim 
lumea de dincolo
 
 
epitaph
 
un poem simplu ca un mesaj
lăsat de o bunică sinucigaşă
 
în care e firesc să regreţi
aşternutul spurcat cu alta
pisicile spânzurate
în fragedă copilărie
borşul umplut
care nu se acreşte
 
să laşi un bileţel
lângă paharul cu amprente –
 
sufletul fiecăruia se ascunde în ficat...
_______
Poeme din volumul Schimbare de altitudine, în curs de apariție la Editura Casa de pariuri literare.