Categorii

Parteneri

Raft „Contrafort” de Ana Druță

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Raft „Contrafort” de Ana Druță

Dan Alexe, Pantere parfumate (roman). Colecția Ego Proză. Editura Polirom, 2017
După cele două volume de proză, Miros de roșcată amară (Humanitas, 2014) și În punctul lui rebbe G. (Polirom, 2016), cunoscutul scriitor, cineast, lingvist, jurnalist român Dan Alexe, rezident la Bruxelles, dă o nouă lovitură cu un roman de călătorie și de aventuri prin munții Caucazului și prin imaginarul halucinant al neamurilor care-l populează. 
* * *
Pantere parfumate este un road-novel baroc prin Rusia și Caucaz, pe un fundal geopolitic mustind a sex, moarte și sumedenie de detalii culturale, istorice și etnografice. Romanul ne duce în Kalmîkia mongolilor budiști, ne face să simțim duhoarea de petrol a Mării Caspice și ne aruncă fără menajamente în atrocele război al guvernului pro-moscovit din Groznîi împotriva islamiștilor ceceni de la munte. Delicata țesătură a cuplului nu rezistă însă rigorilor călătoriei, degradării relației afective și nici fluviilor de alcool pe care cei doi trebuie să le ingurgiteze împreună cu protectorii lor din mafia cecenă.
 
Val Butnaru. Trilogia basarabeană. Roman în trei cărți. Editura Cartier. Colecția CARTIER Popular, 2018, 556 p.
Val Butnaru și-a adunat într-un volum romanele scrise de-a lungul a șapte ani: Cartea nomazilor din B., Negru și Roșu și Misterioasa dispariție a lui Teo Neamțu, consacrate tribulațiilor Basarabiei. Un ținut, o colectivitate, o realitate psihică plasate în spotul a trei registre narative: istoric, mitologic și fantastic. 
* * *
„Romanul Cartea nomazilor din B. este construit pe o canava realist comică, cu inserții fantastice... O carte scrisă inteligent, cu vervă și umor, dar străbătută și de tragism.” (Vasile Spiridon)
 „Ambiționându-se să lege un cod narativ de o seducătoare teorie științifică, Val Butnaru înfățișează povestea unei vrajbe seculare între bărbații a două familii: Negru și Roșu. Putem vorbi de o  filiație și mai adâncă a conflictului, coborând până la biblicii Cain și Abel. Aici avem o tipică istorie basarabeană.” (Vitalie Ciobanu)
 „Citită ca o parabolă, povestea (a lui Teo Neamțu – n. red.) are aceeași, veche, morală despre singurătatea noastră: printre vecini avem un singur aliat, Marea Neagră.” (Mircea V. Ciobanu)
 
Alberto Basciani, Dificila Unire. Basarabia și România Mare 1918-1940. Prefață de Keith Hitchins. Traducere din italiană de George Doru Ivan și Maria Voicu. Editura Cartier, 2018
 
Centenarul Marii Uniri ne prilejuiește apariția mai multor studii și lucrări de specialitate, care reconstituie evenimentele epocii, explică, decelează, stabilesc o relație între felul în care a decurs procesul de integrare a Basarabiei în România reîntregită și evoluțiile din alte regiuni europene scăpate din prinsoarea unor imperii muribunde. În acest proces de analiză și reconsiderare, privirea exterioară ne-a fost mereu utilă, chiar dacă a scos la suprafață și aspecte mai puțin convenabile discursului istoriografic vernacular. Este și cazul cărții profesorului Alberto Basciani, care-și așteaptă cronicarul exigent și nuanțat.
 
* * *
„Istoria Basarabiei, de-a lungul deceniilor decisive cuprinse între Congresul de la Berlin din 1878 și destrămarea României Mari din 1940, îi oferă lui Alberto Basciani posibilitatea să se confrunte cu probleme fundamentale ale epocii contemporane: imperialismul și naționalismul, rivalitatea dintre state, subordonarea bunăstării regionale în favoarea intereselor naționale, omogenizarea culturii și supraviețuirea altor etnii. Pentru a da mai multă forță argumentelor sale, Alberto Basciani a cercetat cu mare atenție materialele publicate încă disponibile și a analizat reconstituirile și opiniile istoricilor scrise în diverse limbi.” (Keith Hitchins)
 
 
Mircea V. Ciobanu, Căderile în realitate ale criticului (eseuri, cronici literare). Editura Junimea, 2018
 
Mircea V. Ciobanu ne propune un nou volum de eseuri și cronici de carte, care-i pune în valoare „senzorii” de cititor exigent și subtil cunoscător de tehnici literare, disponibilitatea pentru sinteze critice, spiritul polemic, inapetența pentru convenții și aranjamente în numele unei pretinse armonii dintre autor și critic, făcută să menajeze orgolii și să sacrifice judecata de valoare. Așadar, „căderea în realitate”, dezvrăjirea actului critic, despărțirea de iluzii a unui scriitor care citește cărțile altora doar pentru a și le scrie pe ale sale mai bine. 
 
* * *
„MVC își execută zâmbind victimele. O face cu o grație de torero, cu un ochi ațintit spre public, fiindcă așa cer uzanțele. Dar în fond îi e cam în cot de ce crede acesta – criticul își va sfârși spectacolul după propriile pravile. Sigur, toți aplaudă frenetic scena, sângele literar provoacă extazul tuturor. Când însă vine momentul ca cineva să urce el însuși, cu gulerul tăiat, sus, cheful îi piere fulgerător și exegetul nu i se mai pare chiar atât de minunat.” (Eugen Lungu)
 
 
Cosmin Ciotloș, Elementar, dragul meu Rache. Detalii mateine sub lupă, Editura Humanitas, 2017 
 
Un debut în exegeza literară, consacrat anatomiei operei  unui autor canonic dar și oarecum exotic, nu este tocmai un fenomen frecvent în literatura română. Cosmin Ciotloș adaugă curajului de cercetător pasiunea cititorului de urme, plăcerea combinării reperelor, pe seama cărora „tricotează” interpretări inedite.
 
* * *
„Fiecare are un Mateiu Caragiale al său. Al lui Cosmin Ciotloş e format din detalii puse sub lupă. Mărite astfel, fraze, nume, întâmplări mărunte, trecute îndeobște cu vederea, își dezvăluie sensuri și implicații neașteptate. De alt­minteri, titlul, Elementar, dragul meu Rache, trimite la celebra formulă pe care Sherlock Holmes i-o spune doctorului Watson. Cartea este așezată sub figura tutelară a detectivului matein din Sub pecetea tainei, Conu Rache, dar și adresată ludic acestui personaj, cu care autorul pare că vrea să se ia la întrecere. 
Proaspete și în același timp sprijinite de o cultură literară solidă, teoriile critice ale lui Cosmin Ciotloș (maniacal atent, la fel ca autorul de care se ocupă și de la care se contaminează) sunt ca paginile de sfârșit ale unui roman polițist: detectivul reia lucrurile știute de toată lumea și le luminează în așa fel încât să reiasă mai mult și altceva din ele. Desigur, sub acest joc se vădește o pasiune nedisimulată a criticului pentru literatura de vârf, din care face parte și opera mateină. 
Un debut care, nu mă îndoiesc, va fi urmat de alte cărți la fel de pline de surprize.” (Ioana Pârvulescu)
 
Aliona Grati, Nina Corcinschi. Dicționar de teorie literară. Concepte operaționale și instrumente de analiză a textului literar. Editura ARC, 2017.
 
Dicționarul conține peste 950 de definiții ale conceptelor operaționale și instrumentelor viabile și necesare la momentul actual atât pentru studiul literaturii, cât și pentru analiza nuanțată a textului literar. Există, bineînțeles, o complicitate între text și conceptele operaționale, instrumentele de analiză care i se aplică, textul fiind cel care determină un anumit mod de abordare. Obiectul literar nu este un dat preexistent, ci trebuie construit, actualizat prin grile diferite de lectură; un text poate fi interpretat de fiecare dată diferit, iar dicționarul oferă armătura teoretică și limbajul critic adecvat pentru a da expresie analizei și a atinge astfel succesul în studiul literaturii. Volumul este adresat elevilor, studenților, masteranzilor, profesorilor, cercetătorilor, bibliotecarilor, scriitorilor, intelectualilor de diferită formație.
 
 
Noi apariții la Institutul Polonez din București
 
Czesław Miłosz, Istoria literaturii polone. Traducere și note de Constantin Geambașu. Traducerea versurilor de Passionaria Stoicescu. Editura Ratio et Revelatio, Oradea, 2017
Istoria Poloniei și a literaturii ei mi se pare nesăbuită și plină de paradoxuri:  un popor slav ai cărui scriitori s-au folosit pînă la Renaștere exclusiv de latină; un mare stat care timp de secole s-a opus germanilor, turcilor și Moscovei, dar care, în urma folosirii abuzive a sistemului parlamentar, s-a dezmembrat la propriu, iar vecinii săi, cîndva slabi, l-au împărțit și șters de pe harta Europei pentru o perioadă de peste o sută douăzeci de ani; un popor uimitor de vital care alunecă într-o letargie tîmpă, manifestîndu-și virtuțile doar în împrejurări care ar strivi și distruge orice altă comunitate umană; un gust rafinat care a creat o poezie comparabilă cu poezia Angliei elisabetane, combinat cu ironie și agerime, dar amenințat permanent de amorțeala beției și de bîiguiala preoților; deprinderea toleranței religioase și politice, dobîndită în Republica multiconfesională și multinațională, condusă de un rege electiv, care apoi, în urma necazurilor colective, a cedat locul naționalismului infirm, bolnăvicios; o țară pentru a cărei loialitate s-au confruntat în a doua jumătate a secolului al XX-lea două puteri concurențiale, Partidul Comunist și Biserica Romano-Catolică. Acest haos al unor elemente aparent atît de incongruente, dar legate între ele printr-o logică proprie, poate conține o anumită lecție de importanță universală. (Czesław Miłosz)
* * *
Lidia Ostałowska, Acuarele. Traducere și note de Cristina Godun. Editura Ratio et Revelatio, Oradea, 2017
Lidia Ostałowska, jurnalistă și scriitoare poloneză, absolventă a Universității din Varșovia. Este cunoscută în Polonia pentru reportajele sale inspirate de probleme sociale spinoase și incomode din viața minorităților naționale și etnice sau a tinerilor din zonele marginalizate ale societății, publicate în reviste poloneze de prestigiu. Acuarele este al doilea volum de reportaje care apare în limba română după Țiganul tot țigan (Editura ARC).
Acuarelele demonstrează cum se salvau deținuții de la moarte. Dina Babbit nu le picta ca să supraviețuiască, ci să trăiască. Și nu o făcea dintr-un calcul rece: „Dacă pictez, n-o să mă omoare”. Oricum o puteau ucide. Îi portretiza pe țigani pentru că asta i se cerea să facă. Cum ar fi putut fi altfel?! Când Mengele îi spunea: „Pictează-mi asta”, putea ea să-i răspundă: „Ba nu pictez. Ești SS-man”.