Categorii

Parteneri

Raft „Contrafort” de Ana Druță

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Raft „Contrafort” de Ana Druță

Gabriel Chifu. Ploaia de trei sute de zile. Roman. Editura Cartea Românească, 2017, 416 pag.
Gabriel Chifu confirmă și prin acest nou roman al său, întâmpinat elogios de critica literară, că este un prozator de top al literaturii române contemporane. 
* * *
„Romanul lui Gabriel Chifu este o distopie. Autorul a scris cronica neagră a straniei morţi, prin înec, a unei ţări dominate de păcat, violenţă, nestatornicie şi deşertăciune morală. Postmodernă în structură, cartea străluceşte prin îmbinarea de naraţiune clasică şi poezie, meditaţie filozofică şi explorare a minţii umane, instinctualitate primară şi înalt intelectualism. Personajele transmit, prin vocile puternic individualizate, mesaje explicite. Ele vorbesc în numele unei realităţi deja condamnate, dar care se iluzionează că poate supravieţui prin duplicitarism, minciună, turpitudine şi violenţă – ori chiar printr-un sumbru vizionarism.
Admirabil scrisă şi structurată, Ploaia de trei sute de zile seduce prin subtilitatea ideilor şi uimeşte prin înălţimea tonului oracular, de inevitabilă şi asumată tragedie biblică.” (Mircea Mihăieş)
 
Eseu asupra poeziei moderne. Teoria și practica literaturii de Alexandru Mușina (Colecția Cartier popular). Legată, 400 pag. Cofinanțată de AFCN.
Alexandru Mușina, unul dintre cei mai importanți poeți ai Generației 80, a fost și un subtil critic literar și teoretician al literaturi. „Adevărurile” sale despre poezia modernă, despre care credea că a fost etichetată prea ușor, grăbit și la grămadă drept „poezie postmodernă”, și le-a apărat prin studii incisive, polemice. Cartea adună pagini importante din istoria literară românească de după 1989, în care vocea lui Al. Mușina s-a auzit foarte distinct.
* * *
„Eseul lui Alexandru Mușina constituie o pledoarie articulată pentru specificitatea liricii moderne, dar, și prin recuzarea postmodernismului românesc, rămâne, în al doilea rând, o piesă importantă în ansamblul creației lirice și estetice a unui spirit febril, polemic și care s-a manifestat de asemenea și publicistic în ideea de a limpezi apele destul de tulburi ale poeziei noastre contemporane. Scrisul său stenic și încordat precum un arc voltaic este o lucidă lecție  de poetică, dar și de etică a creației și a receptării.” (Mircea Muthu)
 
Toți oamenii Kremlinului. O scurtă istorie a Rusiei contem­porane de Mihail Zâgar. Traducere din rusă de Vsevolod Ciornei (Colecția Cartier istoric).  Legată, 416 pag. 
Mihail Zâgar e un ziarist rus, aflat în prezent în redacția televiziunii independente „Dojdi”, care a avut curajul și nebunia să scrie despre „oamenii de la Kremlin”, din anturajul lui Putin, o inițiativă nu tocmai lipsită de riscuri dacă ne gândim că cei care au scris până acum despre Putin și „culisele Kremlinului” (Elena Tregubova, Mașa Ghessen) au fost nevoiți în cele din urmă să emigreze pentru nu-și risca viața. 
O carte care revelează istoria unei dictaturi în Rusia contemporană, în care oamenii poliției politice (fostul KGB) au acaparat toată puterea.
* * *
„Această carte relatează despre istoria Rusiei în decursul aflării la conducerea ei a lui Vladimir Putin din 2000 până în 2015. La baza cărții au stat documente, surse deschise și zeci de interviuri personale unice, pe care autorul le-a luat de la persoane actuale din anturajul cel mai apropiat al lui Vladimir Putin. Puse împreună, faptele, evenimentele, intrigile și opiniile eroilor formează o imagine completă a vieții Kremlinului, din care în premieră devine clară logica metamorfozei lui Vladimir Putin: cum și de ce dintr-un președinte liberal și prooccidental de la începutul anilor 2000 s-a transformat într-un conducător autoritar și unul dintre cei mai înrăiți rivali ai Occidentului.” (Mihail Zâgar)
 
Amintiri de pe planeta M. de Doru Ciocanu (Colecția Rotonda). Broșată, 180 pag. 
Doru Ciocanu e un scriitor special, inconfundabil în peisajul nostru literar, pe care critica literară mai urmează să-l descopere la adevărata lui valoare și originalitate. A scris cărți în care a combinat, în istorii scurte, dar savuroase, Science Fiction-ul cu realitatea (cele trei volume de Dicționar Auafed). Amintiri de pe planeta M. este o carte în care transpare nostalgia pentru o țară rămasă departe, Moldova.
* * *
„Igor Guzun mi-a amintit zilele acestea că am vorbit despre Doru Ciocanu ca despre un stalker al Planetei Moldova.
De fapt, pe când nu era nici Planeta Moldova, nici Pavel Stratan, nici Ghiță a Cleopatrei Stratan, nici Eroina lui Carla”s Dreams, era doar Doru Ciocanu. Metallica și Nirvana.
Unora le plăcea Metallica. Altora le plăcea Nirvana. Dar tuturor le plăcea Doru Ciocanu. Zuckerberg n-avea încă certificat de naștere. Facebookul nu era. Doru Ciocanu era cunoscut la Școala nr. 11, la Facultatea de Jurnalism și în alte case de stat din URSS.
„A avut o copilărie în general fericită, alături de părinți, bunici și, ulterior, sora-sa mai mică și frumușică, Aura. (...) Școala a decurs tot într-o veselie, materiile fixe reușindu-i cu dificultate sau deloc, iar cele umaniste, un pic mai ușor. (...) Armata la ruși i-a mai temperat pofta de viață − în doi ani Doru a citit două cărți și a tras un milion de gloanțe. (...) A studiat la Facultatea de Jurnalism a USM materii inutile. (....) Până a emigra în Canada, a colaborat cu mass-media...”
A mai scris până acum trei cărți. Dicționar Auafed 1. Dicționar Auafed 2. Dicționar Auafed 3.
Dar abia în Amintiri de pe planeta M. ne explică cu înțelepciune și mult talent de ce în lume cerul e albastru și iarba e verde.” (Gheorghe Erizanu)
* * *
Attila Bartis. Sfîrşitul. Editura Polirom. Traducere din limba maghiară de Marius Tabacu, 2017, 496 pag.
Ajuns la vârsta de cincizeci şi doi de ani şi suspectat de o boală mortală, faimosul fotograf András Szabad se hotărăşte să-şi rememoreze viaţa, pentru a o înţelege mai bine el însuşi. Maturizat în Ungaria comunistă a lui János Kádár, cu o mamă pe care o adoră, dar care moare devreme, şi un tată fost deţinut politic, András se arată refractar la lumea din jur. Renunţă la şcoală, are o relaţie tensionată cu tatăl său, cu care locuieşte într-un apartament din Budapesta, şi îşi găseşte refugiul în arta fotografică. Face fotografii artistice, mai întâi pe cont propriu, iar apoi ca ucenic al unui fotograf bătrân, care are un atelier pentru poze de legitimaţii. Inevitabil, pasiunea lui ajunge să se împletească, chiar foarte strâns, cu viaţa erotică. Până şi viitoarea sa carieră internaţională îşi are originea – într-un mod subtil şi imprevizibil – în fotografia făcută într-o seară, pe furiş, unui cuplu ce face dragoste într-un parc public. Relatând povestea vieţii lui András Szabad, Bartis oferă în acelaşi timp o panoramă a vieţii din perioada comunistă, adesea cenuşie şi sordidă, dar şi stranie, absurdă, disperată. Privirea fotografică a protagonistului, detaşată până la limita autismului, reuşeşte să emoţioneze şi să tulbure, iar construcţia impecabilă a naraţiunii dovedeşte încă o dată calităţile de mare prozator european ale lui Attila Bartis.
* * *
Mihaela Perciun. Cenuşă rece. Editura Polirom. Colecție: EGO. PROZĂ, 2017, 208 pag.
 
O adolescentă din Republica Moldova, fără tată şi cu mama plecată de mult peste hotare, are un singur sprijin pe lume – pe bunica ei. Aceasta moare însă şi fata, fără să mai aibă pe nimeni alături, se vede nevoită să organizeze înmormântarea după toate datinile şi rigorile satului. Singurele ajutoare vin de la vecini, dar în curând se dovedeşte că aceştia nu sunt atât de binevoitori pe cât par. De aici porneşte istoria a trei generaţii de femei, marcată de trădări şi obstacole neaşteptate, totul pe fondul vremurilor mereu ostile şi instabile ce trec peste ţara dintre Prut şi Nistru. Bunica, mama şi fiica sunt legate cu un fir invizibil de un bărbat aparent străin, care se dovedeşte a fi înger şi demon pentru destinul lor. Emoţionant, cu mult umor negru, Cenuşă rece spune povestea unei familii destrămate ai cărei membri caută cu disperare regăsirea de sine.