Vasile Ernu, Intelighenția basarabeană azi. Interviuri, discuții, polemici despre Basarabia de ieri și de azi. Colecția Cartier Rotonda, 2016
 
După ce a scrutat intelighenția rusă (cam inabil, pentru că lipseau din sumar chiar intelectualii ruși autentici) într-o carte apărută tot la Cartier, Vasile Ernu îi aduce „în scenă” pe intelectualii din Basarabia. Un proiect necesar, util, care inventariază numele celor care dau tonul (ar trebui să-l dea!) în cel de-al doilea stat românesc. Selecția pe care o face Ernu este subiectivă, o subiectivitate asumată, uneori chiar scandaloasă. Apare, de exemplu, în sumarul cărții și eternul comunist și revoluționar (citește aventurier și diversionist) Mark Tkaciuk. Găsim în carte și destule nume de intelectuali adevărați – Vladimir Beșleagă, Vasile Botnaru, Vasile Gârneț, Vitalie Ciobanu, Em. Galaicu-Păun, Gheorghe Erizanu, Victor Ciobanu, Andrei Țurcanu, Igor Cașu, care spun „povestea lor” și „povestea tragică” a unei provincii.
 
 
Radu Vancu, Cantosuri domestice, poeme alese. Fotografii de Natalia Gârbu. Colecția Cartier nr. 1, 2016
 
Este al doilea titlu pe care poetul sibian îl publică la Editura Cartier, după „Monstrul fericit” (2009). E un respect și o simpatie reciprocă, autor și editură, din care are de câștigat cititorul. Radu Vancu e un excelent poet, între cei mai apreciați din generația postoptzecistă, dar și un subtil comentator și traducător de poezie (vezi studiul despre poezia lui Mircea Ivănescu și „aventura” sa, ca tălmăcitor, în universul lui Ezra Pound).
„Idilicul și grotescul, ironia disperată și burlescul, cruzimea și delicatețea, limbajul colocvial, cel parabiblic și cel intelectual-filosofic, imaginarul debordant și notația imediatului generează un univers pulsatoriu, a cărui pneuma e dorința (și posibilitatea?) de a fi fericit.
Radu Vancu se distanțează atât de poezia mizerabilistă; a desperados-ilor de cafenea, cât și de cea zisă neo-expresionistă, a (pseudo)ruralilor rătăciți prin crâșmele marilor orașe. Mai exact spus: se detașează din plutonul douămiist, impunându-se ca unul dintre cei mai importanți poeți români de azi.” (Alexandru Mușina)
 
 
Alexandru Mușina, Regele dimineții, poeme alese de Radu Vancu. Fotografii de Ana Popenco. Colecția Cartier nr. 2, 2016
 
Admirația lui Radu Vancu pentru poezia/scrisul lui Alexandru Mușina a fost mărturisită de multe ori. Poemele alese pentru această carte nu constituie doar o listă de preferințe a antologatorului, ci și o relectură exigentă.
„Iată, în rezumat, calitățile care-l fac pe Mușina unul dintre poeții cei mai puternici ai literaturii române contemporane: mai întâi, poezia lui completă (în sens poundian), sofisticată și arhisubtilă, e în același timp atât de directă și de prietenoasă; apoi, aerul lui de bad boy e mereu subminat de o sentimentalitate intensă și generoasă (ca și cum Joker ar avea inima lui Batman, să zicem); în fine, hibridul acesta de vitalitate maladivă (și viceversa) face ca poemele lui să se vindece pe măsură ce își descriu boala. Și să te vindece și pe tine deodată cu ele, în timp ce te descriu, cu toate ale tale. Adică să te facă și pe tine, cititorul, un învingător.” (Radu Vancu)
 
 
Andrei Bodiu, Oameni obosiți, poeme alese de Claudiu Komartin. Fotografii de Vitalie Coroban. Colecția Cartier nr. 3, 2016
 
Un poet remarcabil, Claudiu Komartin, este și un constructor de instituții culturale independente performante – redactor-șef al revistei „Poesis International” (unică în peisajul revuistic românesc) și al Casei de Editură „Max Blecher”. Komartin chiar mi se pare persoana cea mai potrivită pentru a face o selecție din poezia atât de regretatului Andrei Bodiu – un poet sensibil, distinct în cadrul generației sale, un om foarte generos cu congenerii săi.
„De multă vreme nu am mai parcurs poezie atât de conștiincios, adică având lângă mine pix și carnet, luându-mi notițe, copiind versuri, secvențe întregi, atent la construcție, la tăieturi, la ritm și făcând observații care, sunt sigur, îmi vor folosi cândva în propriile mele căutări. Și pentru asta îi rămân recunoscător acestui poet de care îmi e dor. (…) Poezia lui Andrei Bodiu e întotdeauna bine gospodărită și precisă, tehnica sa fiind cea a unui scriitor profesionist – într-o literatură în care nu se întâmplă prea des să poți pune temei pe acest
cuvânt –, atent la fiecare cuvânt pe care îl scrie, adică a unuia dintre acei poeți de la care ai ce-nvăța și care, în plus, face legătura dintre poetica dominantă a Generației ’80 și discursurile câtorva dintre cei mai buni poeți tineri de acum.” (Claudiu Komartin)
 
 
***
Benjamin Fundoianu, Herța și alte priveliști, poeme alese de Dan Coman. Fotografii de Vitalie Coroban. Colecția Cartier nr. 4, 2016
 
Benjamin Fundoianu, un poet cu un destin tragic, în selecția unui alt poet, tânăr, valoros, care face parte din cea mai dinamică generație din literatura română contemporană. Demersul editorial al Cartierului are în acest caz valoarea unei reevaluări. Un volum de colecție pentru biblioteca Dvs.
„Primul lucru pe care vreau să-l pomenesc aici este extraordinara provocare pe care am simțit-o recitindu-l pe Fundoianu. Un poet care nu seamănă cu nimeni și cu nimic. Elegant și dement, aș spune, inclasabil. Știind exact ce se întâmplă în literatură, lucrând cu formele deja existente, dar răsturnând mereu așteptările, nepăsător și lucid, memorabil în inteligența cu care a preluat mecanismele moderniste și le-a evitat prin refuzul poetizării excesive, folosind adesea un instrument poetic extrem de periculos, dar decisiv – ironia. O ironie subterană, dozată aproape perfect, extrem de eficientă.” (Dan Coman)