***

Vitalie Ciobanu, Zilele după Ores­te (proză). Editura Humanitas, 2019
 
Vitalie Ciobanu revine pe terenul ficțiunii, publicând o carte de proză scurtă, după mai mulți ani de la apariția romanului său de debut, Schimbarea din strajă (1991). Șapte nuvele, tot atâtea ipostaze ale crizei existențiale a omului de azi și o întrebare, angoasantă, legată de natura realității, de esența a ceea ce trăim. Putem avea acces la adevărata cunoaștere, suntem stăpânii identității noastre sau nu există ieșire din labirintul de holograme, din filmul în care suntem biete personaje manipulate de un inginer de montaj, aflat în afara cadrului vizual?
 
* * *
„Proza lui Vitalie Ciobanu reunește o serie de personaje memorabile, în jurul cărora se construiesc imagini alternative ale unor realități istorice diverse: fost profesor de estetică, Oreste e un fel de tribun improvizat ale cărui discursuri revoltate, îndreptate împotriva politicii și lumii strâmbe de azi, magnetizează și intrigă în același timp; Radu Baltazar e un scriitor respins de editorul său, care nimerește într-o neașteptată conjunctură, alături de un șofer de taxi, membru al unui serviciu de informații, sau, cum se recomandă chiar el, „colecționar de secrete”; Justin, un tânăr dispărut misterios printr-un fel de falie temporală, cu prilejul unui festival din Germania. Fie că sunt bine ancorate în lumea din jur sau se desprind de aceasta, virând într-un fantastic difuz, textele conturează microuniversuri de sine stătătoare.” (Andreea Răsuceanu)
 
***
 
Valeriu Turea, Vișinul baronului Münchhausen. Editura Cartier, 2019
 
Apreciat diplomat și intelectual fin, cu certă vocație de scriitor, Valeriu Turea apare în ipostaza unui comentator subtil al efemerului, de cartograf al memoriei evanescente – acea plasă insesizabilă care ne modelează eul și afectivitatea.
 
* * *
„Vișinul baronului Münchhausen este o carte de atmosferă. Valeriu Turea a instituit în ea un stil cu totul special, o îmbinare originală de artă a cuvântului și artă a imaginii, de povestiri, miniaturi, dialoguri, scurte observații, emoticoane.
Stăpânește aici un fel de vrajă a stilului, iscată din evocările sobre și nostalgice îmbinate cu observația șăgalnică și spiritul jucăuș. Un aer de prospețime și (post)modernitate adie dinspre paginile ei. Cartea conține câteva tipuri de texte, cu toate derivatele lor: hipertexte, intertexte, metatexte. Textele literare și fotografice evocă amintirile unor vremuri apuse (în partea lor de memorii) și fixează reacțiile la zi (în partea lor  de jurnal) ale unui personaj atent, dăruit cu spirit de observație nuanțat. (Maria Șleahtițchi)
 
Ana DRUȚĂ
 
***

Lucia Țurcanu, Poezia BASA, critică literară. Editura ARC, 2019, 160 pag.
 
Lucia Țurcanu este un excelent critic de poezie, între cei mai buni pe care îi avem la Chișinău: sensibilă, operând cu un instrumentar critic evoluat, modern, sincronizat cu exegezele poeziei contemporane. Volumul sintetic pe care îl semnează acum, Poezia BASA, va deveni unul de referință, o lectură obligatorie pentru cei ce vor dori să intre – informați – în saloanele poeziei moldovenești.
 
* * *
Deși autoarea avertizează din capul locului că Poezia BASA „nu este o istorie a poeziei române din Basarabia, nu este un eseu despre evoluția acestui gen literar în stânga Prutului și nici o monografie”, impresia generală pe care ți-o lasă volumul e de ansamblu bine gândit și bine articulat, urmând o cât se poate de firească evoluție cronologică, însumând aproape un secol de poezie. Compartimentarea pe epoci și generații, ordonarea substanței analitice într-o anumită succesiune sporește senzația de întreg, fără goluri semnificative: Dogmă și rezistență (despre șaizeciști), Evadarea în metaforă (capitol dedicat șaptezeciștilor), Democratizare și sincronizare (fascicule consacrate optzeciștilor) ș.a.m.d.

***

Grigore Chiper, Fața poeziei și măștile poeților, critică literară. Editura ARC, 2019, 224 pag.
 
Cu această carte a sa, una întru totul remarcabilă, Grigore Chiper confirmă opinia larg răspândită și acceptată în lumea literară că cei mai buni comentatori de poezie sunt chiar poeții. Cronicar infatigabil – 25 de ani! – în paginile Contrafortului, Grigore Chiper a scris, solidar și exigent, despre cărțile importante de poezie românească din aceste decenii, dar a consemnat și destule debuturi, o listă deloc neglijabilă de new entry în Templul Poeziei.
 
* * *
Grigore Chiper asigură de ani de zile serviciul critic „de urgență” la revista Contrafort. Adică face cronici de întâmpinare, exegetul asumându-și astfel și riscul, și meritul de a pune printre primii un „diagnostic” rapid și corect opului încă mirosind proaspăt a tuș tipografic. Cititorul nu se va mira deci că aproape toate cronicile incluse în carte, după cum se și menționează la sfârșitul fiecărui articol, sunt publicate, între 1995 și 2018, în Contrafort. Ceea ce înseamnă că autorul nostru e de aproape un sfert de veac cu mâna pe pulsul literaturii, criticul încercând să deslușească sub măștile proteice ale poeților fața lor adevărată, adică cea a poeziei pure.
Grigore Chiper disociază atent materia cărților aduse sub lentila critică, rezumă clement reuşitele sau respinge ritos, nu fără o anumită vehemență a verdictului (uneori partizanal!), carenţele textului, pe care le şi penalizează cu severitate. Pare că arhitectura operei nu are secrete pentru el, cronicarul vizitând expert și descoperind pe rând atât structurile de rezistență, cât și devierile tehnice căzând din ansamblu. Toate acestea cu minimă gesticulație – Grigore Chiper nu are nimic spectacular în demonstrațiile sale – și cu maximă apetență pentru actul critic în sine.
Aleutina SARAGIA

***
 
 
 
Vasile Coroban, Studii. Articole. Eseuri. Selecția și îngrijirea textelor de Mihai Papuc. Prefață de acad. Mihai Cimpoi. Editura Ştiința, 2018
 
Mitul lui Vasile Coroban – istoricul și criticul literar basarabean estetizant, cu deschidere universală – rezistă și azi. Prezentul volum aduce în atenția publicului o antologie de texte care îi probează spiritul viu și nonconformist, care i-au adus multe neplăceri din partea politrucilor vremii.
 
* * *
„E în tot ce a scris acest obsedat al izvoarelor şi al diagnosticului critic precis un simţ acut al perspectivelor şi o intuiţie sigură a valorii reale. Obişnuinţa de a raporta scrierea la capodoperele literaturii universale este din domeniul argumentelor definitive… A sfidat vidul intelectual, stimulat şi de metodologizarea excesivă a criticii literare, prin susţinute eforturi de autodidact: având studii universitare sumare de drept, s-a consacrat studiului adâncit al literaturii române şi universale, însuşind limbile franceză, germană şi rusă şi cunoscând bine literaturile scrise în aceste limbi. Şi-a asigurat, printr-un asemenea autodidacticism, o solidă formaţie de tip universitar şi universalist, adică enciclopedic. A făcut, în acea perioadă, o figură de cărturar prob, intransigent şi necruţător faţă de ignoranţă şi falsele valori, fiind – bineînţeles – Cărturarul (cu majusculă) al unor vremuri anticărturare.” (Mihai Cimpoi)
 
Vitalie STELEA