îndrăgostitul cu bicicletă
 
la stația hotelul cosmos,
dimineața, după ora 9,
urcă un bărbat tânăr
cu o bicicletă.
 
merge două stații,
coboară la strada armenească,
urcă pe bicicletă
și se duce în drumul lui de asfalt.
 
bătrânii îl privesc cu suspiciune,
amintindu-și de un bărbat
îndrăgostit
cândva
de o femeie frumoasă
ce iubea trupul altei femei.
 
mașina timpului
 
în amurgul
puterii sovietice
nanul costică
a stat în rând
vreo șapte ani,
și n-a mai primit
un Jiguli –
roșu, verde, galben,
de care ar fi fost.
 
în toamna lui ’94,
când se desființa colhozul,
bunelul vasile s-a certat
cu tot satul,
ca să aducă
în ograda noastră
un ЗИЛ albastru –
măcar să șadă pe butuci,
să fim și noi gospodari,
în rând cu alții.
 
în curtea blocului nostru
stă
de nu mai știu când
un Passat alb
cu roțile sparte.
 
când e soare afară,
sub el
se joacă
o pisică roșcată
cu cinci motănași.
 
dialectică urbană
 
oamenii noștri sunt obezi,
palizi și nefericiți
pentru că sunt neglijenți
și nu știu măsura,
zice doamna Eugenia
din 22.
 
nu zâmbesc deoarece
nu prea au ce arăta lumii,
crede domnu’ Ion, dentistul
din 37.
 
dacă-i iei la bani mărunți,
afli că toți comit
din când în când
câte-o prostie,
râde polițistul din 44.
 
sunt niște putori
și nu vor să trăiască mai bine,
zice patronul gheretei
de fructe & legume
din curtea blocului.
 
andrei, instalatorul,
stă la parter, în 12.
el nu se implică.
coboară
în subsol
și închide apa.
 
sfârșit de sezon
 
văd de pe facebook
că doamna nina
din blocul vecin
a fost vara asta
la mare.
 
și-a pus chiar
și o poză de profil –
în șort alb
& tricou roz cu imprimeu,
doamna nina zâmbește larg
între cele două nurori
în costume de baie.
 
tatăl lui nenea Jora
 
nenea Jora din scara 2 a copilărit la țară.
era cel mai mare dintre frați,
o duceau greu, că erau mulți,
spune el.
 
tata mă trimitea după buruian,
eu aveam grijă de animale, de grădină,
când mă luam cu joaca,
mâncam bătaie și pentru ceilalți.
 
în partea ceea, spre gară,
să vezi tu ce știr frumos a crescut,
e verde-verde, încă n-a dat în spic.
 
de câte ori trec pe acolo,
îmi vine să iau un sac,
să-l rup tot și să-l aduc acasă...
 
mama alionei vasilievna
 
în ultimul timp
zăcea la pat,
o hrăneau cu lingurița
și-i dădeau să bea apă
din sticluța pentru bebeluși.
 
când m-am dus
la farmacie
să-i cumpăr tetină –
povestea aliona vasilievna –
farmacista mă întrebase
dacă-mi trebuie
pentru băiețel
sau pentru fetiță.
 
i-am zis
să-mi dea
pentru fetiță,
dar nu mai aveau,
și mi-a dat una
albastră.
 
i-am povestit
mamei
întâmplarea,
și ea râdea
cu jumătate de gură.
 
dacă-i luam una roz,
poate c-ar mai fi trăit...
 
 
duminici hrănitoare
 
părintele Grigore stă la etajul 8,
cum ieși din lift, pe stânga.
trăiește singur-singurel,
câteodată, îndeosebi sâmbăta,
vin la el două femei.
amândouă odată vin
și amândouă odată pleacă.
 
la 3, în 26, stă Vitalie, măcelarul.
abia de-l văd din când în când –
lucrează și duminica.
pe la 3-4, când toți dorm buștean,
Vitalie se duce la muncă,
taie repejor 2-3 porci,
îi duce la piață
și se întoarce mulțumit în familie.
 
câteodată se întâlnește prin curte
cu popa Grigore, care-l întreabă
când mai dă pe la sfânta biserică.
 
înainte de sărbători,
Vitalie urcă la el
cu o bucată de carne învelită în ziar
și-i zice:
să te rogi, părinte,
pentru liniștea sufletului meu...