Categorii

Parteneri

Martin Walser – un scriitor prolific, incomod, riscant

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Martin Walser – un scriitor prolific, incomod, riscant

Martin Walser s-a născut la 24 martie 1927, în regiunea Bodensee (Constance). A făcut parte dintre scriitorii celebrului „Grup 47” şi este socotit una dintre cele mai importante voci ale prozei germane contemporane. Regiunea natală, unde trăieşte şi în prezent, este cadrul multora din cărţile lui. A studiat literatură, istorie şi filozofie la Regensburg şi Tübingen, perioada în care a fost preocupat de Franz Kafka. Numeroase premii îi însoţesc cariera încă de la primul roman publicat, Ehen in Philippsburg (1957). În 1993, este numit Officier de l’Ordre des Arts et des Lettres. În 1997, cu prilejul aniversarii a 70 de ani, lui Martin Walser îi apare seria de Opere în 12 volume la Editura Suhrkamp, iar în 1999 este declarat de librarii germani „autorul anului”.
Opere principale: Ein Flugzeug uber dem Haus (1955), Ehen in Philippsburg (1955), Anselm-Tristlein-Trilogie (1960–1973), Eiche und Angora (premiera: 1962), Ein fliehendes Pferd (1978), Die Verteidigung der Kindheit (1991), Ohne einander (1993), Finks Krieg (1996), Ein springender Brunnen (1998), Tod eines Kritikers (2002), Messmers Reisen (2003), Der Augenblick der Liebe (2004), Die Verwaltung des Nichts (2004), Leben und Schreiben: Tagebücher 1951–1962 (2005), Angstblüte (2006), Der Lebensroman des Andreas Beck (2006), Das geschundene Tier: Neununddreißig Balladen (2007), Ein liebender Mann (2008).
 
Martin Walser (83 de ani), unul din patriarhii literaturii germane contemporane, este un autor prolific (publică aproape în fiecare an câte o carte, de obicei, un roman) şi cu mare priză la critică şi la publicul cititor. Scandalul pe care l-a stârnit romanul său, Tod eines Kritikers („Moartea unui critic”), publicat în 2002 – tradus în română de Victor Scoradeţ la Editura All, 2004 –  a confirmat reputaţia sa de autor incomod, riscant. Walser a fost acuzat atunci de antisemitism, deoarece mulţi l-au recunoscut în personajul romanului pe Marcel Reich-Ranicki, unul dintre cei mai respectaţi critici literari din Germania. Această acuzaţie grea a venit şi pentru că autorul nu s-a obosit în a-şi deghiza prea mult personajul – este de origine evreiască, are o emisiune la televiziune, în cadrul căreia dă sentinţe critice autoritare, fără menajamente pentru scriitorii germani. E tocmai cum procedează de mai mulţi ani Reich-Ranicki, supranumit „lectorul naţiunii”, care are o emisiune televizată intitulată „Literarisches Quartett”. Romanul a fost catalogat drept o răfuială, o reglare de conturi între Martin Walser şi Marcel Reich-Ranicki, care îşi rostiseră destule „amabilităţi” de-a lungul carierei lor. Scandalul, declanşat de influentul cotidian „Frankfurter Allgemeine Zeitung” încă înainte de apariţia în volum a romanului (refuzase să-l publice în foileton), a făcut din Moartea unui critic un adevărat bestseller – tirajul de 50.000 de exemplare s-a vândut din prima zi, un succes de piaţă pe care scriitorul nu l-a mai avut niciodată. Vom reveni asupra acestui roman în unul din numerele următoare ale revistei, pentru că, dincolo de etichetările dure, de multe ori grăbite şi simplificatoare pe care le-a primit, cartea merită o discuţie mai aplicată. Scandalul l-a afectat mult pe Walser, el afirmând într-un interviu: „Dacă aş fi ştiut că romanul meu va fi pus în legătură cu Holocaustul, nu l-aş fi scris.”
 
Un roman discutat, care a stârnit multe reacţii critice şi interpretări dintre cele mai diverse (declarat de unii o scriere ratată, plictisitoare, „o deza­măgire”, de alţii – o bijuterie, „o construcţie simfonică” ce confirmă stilul Walser), este şi Der Augenblick der Liebe („O clipă de dragoste”), publicat în 2004, la Editura Rowohlt. Roman de factură intelectualistă, adresat unui cititor reflexiv, negrăbit, care se lasă fascinat nu atât de subiect, cât de spectacolul ideilor (cartea are drept fundament învăţătura lui La Mettrie, un filosof francez din secolul 18). Eroul principal al romanului, Gottlieb Zurn, este un savant în vârstă, profesor particular, fost agent imobiliar, care-şi duce viaţa – mai mult o viaţă interioară –, alături de soţia sa Anna, într-o reşedinţă de pe malul lacului Boden, consacrându-şi tot timpul liber studierii lui La Mettrie. Această viaţă liniştită şi plictisitoare este întreruptă de o scrisoare sosită din America, în care un prieten îl roagă să găzduiască la reşedinţa sa o tânără doctorandă, Beate Gutbrod, pasionată cercetătoare, care scrie o teză  despre La Mettrie şi este interesată de eseurile lui Zurn despre filosoful francez. Surprins şi flatat de interesul acelei tinere, Gottlieb acceptă întâlnirea, o întâlnire care declanşează o poveste de dragoste complicată, aruncând în aer viaţa liniştită a profesorului german. Corespondenţa lungă, revelatoare dintre cei doi care urmează acestei prime întâlniri, precum şi o călătorie comună în California pentru a participa la un congres consacrat lui La Mettrie – constituie în esenţă substanţa acestui roman. Cei doi discută mult despre filosofia francezului: au puncte de tangenţă, dar şi destule momente care îi diferenţiază. Zurn este profund religios şi este interesat de suflet, de taină, de întruchiparea lui Dumnezeu, cel care nu poate fi cunoscut, iar asta îl situează în opoziţie cu La Mettrie, care considera că religia, morala şi politica pot fi folosite în mod utilitar. Pe de altă parte, lui Beate îi sunt mai apropiate ideile lui La Mettrie despre natură, care îi poate face pe toţi fericiţi: de la un vierme ce se târâie şi până la vulturul care zboară printre nori. Amândoi sunt de acord că plăcerea e legată nu numai de stihia simţurilor, dar şi de viaţa interioară a omului…
Şi totuşi, relaţia dintre cei doi se îndreaptă spre un eşec, pentru că, mai ales Beate, nu acceptă o apropiere carnală. Finalul romanului e cumva abrupt: Zurn primeşte o scrisoare din America în care tânăra îl anunţă că se căsătoreşte cu un alt profesor, şi el admirator al lui La Mettrie. Zurn acceptă greu această turnură, dar înţelege că nu poate schimba nimic. Mai mult, are remuşcări pentru comportamentul său egoist şi-şi copleşeşte soţia cu declaraţii de fidelitate. Ultimele pagini ale cărţii îi arată pe Zurn şi pe soţia sa, Anna – din nou „bună, devotată”, aflaţi într-o călătorie pe mare. A fost un moment de dragoste inspirat de Dumnezeu, se consolează bătrânul profesor, privind nesfârşitul apelor şi cerul senin de deasupra sa.
Roman delicat, scris cu multă inspiraţie.
 
Prezentare de Ruxanda Druţă