Categorii

Parteneri

Institutul Cultural Român la Chişinău

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Institutul Cultural Român la Chişinău

articol: 

Pe 29 septembrie 2010 la Chişinău a fost inaugurat Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu”. Deşi este o idee mai veche, deschiderea unui Institut Cultural Român la Chişinău nu s-a putut face sub guvernarea comunistă. Evoluţiile democratice dintre Prut şi Nistru, după alegerile din 29 iulie 2009, au permis ca acest proiect în sfârşit să se materializeze. Directorul Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu” de la Chişinău este istoricul Petre Guran (doctorat în studii bizantine susţinut la Sorbona). La inaugurare au fost prezenţi ministrul de Externe al României, Teodor Baconschi, ministrul de Externe şi al Integrării Europene al Republicii Moldova, Iurie Leancă, preşedintele Institutului Cultural Român, Horia Roman Patapievici, Ambasadorul României la Chişinău, Marius Lazurcă, şi alte oficialităţi, scriitori, politicieni, oameni de cultură, ziarişti. Evenimentul a fost întregit în aceeaşi seară printr-un concert de excepţie susţinut în Sala cu orgă de la Chişinău de Romanian Piano Trio, format din muzicienii Alexandru Tomescu, Răzvan Suma şi Horia Mihail.
Reproducem fragmente din luările de cuvânt ale oficialităţilor de la Bucureşti şi de la Chişinău, rostite la ceremonia de inaugurare.
Petre Guran (director ICR Chişinău): „Suntem la începutul unui institut nou în capitala Republicii Moldova, dar şi la începutul unei cariere în domeniul administraţiei culturale. Mă gândeam ce înseamnă cultura în relaţia dintre două state, şi m-am dat seama că e un mod de a face politică în sensul cel mai bun al cuvântului. Dacă politică vine de la politeia, apoi construirea unei comunităţi are nevoie de cultură. Ca istoric îmi vine în mine un stat european care timp de un secol a reuşit să-şi menţină puterea prin căsătorii. Acest Institut Cultural la Chişinău este o astfel de relaţie: un parteneriat sincer, deschis, entuziast între două state vecine, între două state prietene, între două state care se înrudesc prin limbă şi prin istorie.”
Teodor Baconschi: „Împărtăşesc şi eu acest sentiment de emoţie legată de deschiderea Institutului Cultural Român de la Chişinău. Şi o dată în plus ne bucurăm cu sentimentul că am recuperat timpul pierdut pentru a ne oferi un viitor normal. N-am venit aici într-o oarecare capitală a lumii, dar socotim că ne aflăm într-o capitală europeană şi suntem convinşi că prin programele pe care ICR Chişinău le va derula toate clişeele antiromâneşti din societatea moldovenească se vor dovedi nefondate şi depăşite. Cultura vie din România contemporană va fi cel mai bun mesager al schimbărilor deja petrecute în societatea românească şi va reuşi să prezinte consumatorilor de cultură din Republica Moldova chipul unei ţări atrăgătoare, iubitoare, jucându-şi în continuare rolul de facilitator al parcursului european pe care Republica Moldova s-a angajat să-l urmeze. Eu sper din toată inima ca activitatea dvs., domnule director, şi a echipei pe care urmează să o constituim, să se desfăşoare sub cea mai fastă zodie, să vă bucuraţi împreună cu fraţii noştri din Republica Moldova de evoluţia democratică, pluralistă a acestei ţări şi de extinderea spaţiului libertăţii pentru cetăţenii ei. (…) Sunt convins că de la an la an prezenţa culturală românească de la Chişinău se va proiecta nu numai în capitală, ci pe întregul teritoriu al Re­publicii Moldova, îmbunătăţind cu toate argumentele relaţiile dintre Bucureşti şi Chişinău.”
Iurie Leancă: „Inaugurarea Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu” reprezintă simbolul noii etape pe care o traversează relaţiile moldo-române, relaţii eliberate de dogmele impuse de ideologia totalitară, falimentară, de sorginte sovietică. Acest eveniment pune în evidenţă un adevăr care, cred, nu mai poate fi contestat de nimeni, şi anume că regăsirea şi consolidarea comunităţii de limbă, cultură şi tradiţii între cele două maluri ale Prutului nu mai poate fi stăvilită într-o societate democratică şi deschisă către valorile universale şi europene. Dar, întâi de toate, inaugurarea acestui veritabil templu al cărţii şi culturii vine în întâmpinarea doleanţelor tinerei generaţii, dornice de emancipare culturală. (…) Am certitudinea că iubitorii de cultură şi artă din Republica Moldova vor trece cu interes şi cu mare drag pragul Institutului Cultural Român de la Chişinău, si asta pentru că misiunea acestei instituţii constă în sporirea vizibilităţii valorilor culturale comune. Doresc să aduc încă o dată felicitări dlui Petre Guran precum şi întregii echipe a Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu”. Sunt convins că activitatea Dumneavoastră va deveni o veritabilă punte de legătură spirituală între Chişinău şi Bucureşti, între cetăţenii de pe malul stâng şi de pe malul drept al Prutului.”
Horia Roman Patapievici: „Institutul Cultural Român are drept scop să desfacă cultura română în străinătate. Însă în privinţa Republicii Moldova, Institutul Cultural Român nu-şi propune să desfacă cultura română aici, pentru că ea, cultura română, este deja aici. Ne propunem să instituţionalizăm, să creăm mecanisme prin care ceea ce deja se desfăşoară să se poată desfăşura mai bine, iar numeroasele contacte incipiente să capete o înflorire. Institutul Cultural „Mihai Eminescu” de la Chişinău se va adăuga reţelei institutelor culturale româneşti din străinătate. (…) Spuneam că dacă nu trebuie să aducem cultura română aici, este pentru că un lucru s-a petrecut „la firul ierbii”, pe nesimţite, uneori în pofida relaţiilor politice, în pofida frontierelor. Este faptul că imediat după prăbuşirea regimurilor comuniste a fost posibil un tip de libertate care a permis firescul. Or, acest firesc a însemnat ca artişti din Republica Moldova să meargă în România şi artişti din România să vină în Republica Moldova. Edituri de la Chişinău să-şi desfacă cartea în România şi cărţi româneşti să poată fi vândute în Republica Moldova. Institutul Cultural Român nu este nou în efortul de a promova această regăsire importantă într-o singură cultură, care este cultura ce ne animă pe toţi. De mai mult timp ICR finanţează 7 reviste care apar în Republica Moldova. Are un program de rezidenţe în străinătate, deschise artiştilor – cetăţeni români şi cetăţeni moldoveni, un program de burse de cercetare, pentru care pot aplica tinerii basarabeni.
Institutul Cultural Român, aflat în continuă dezvoltare, a plecat, din 2005, de la 7 filiale şi în momentul de faţă, cu cel de la Chişinău, numără 17. Ne-am integrat în reţeaua institutelor naţionale de cultură din Europa, numită Eunic. Din iunie 2010, ICR-ul conduce această reţea. Prin urmare, nu aducem numai posibilitatea de a instituţionaliza şi de a mări ceea ce deja există în contactele noastre culturale, aducem şi Europa. Institutul Cultural „Mihai Eminescu” de la Chişinău este primul institut cultural al unei ţări din Uniunea Europeană din Republica Moldova, iar după noi vor veni şi alţii. (…) Ceea ce până acum a fost doar un fel delicat de a „dansa” pe bucăţile care curgeau pe un râu, pentru a trece pe celălalt mal, acum este un pod consolidat, graţie autorităţilor, prietenilor noştri din Republica Moldova, şi graţie osârdiei ambasadorului Marius Lazurcă, fără ale căror eforturi nimic nu s-ar fi întâmplat… Preţuiesc acest moment nu doar ca pe o deschidere a celui de-al 17-lea Institut Cultural Român în străinătate, nu ca pe o deplină consolidare a unei colaborări între Ministerul Afacerilor Externe şi Institutul Cultural Român, ci ca pe o premieră importantă: când în sânul aceleiaşi culturi avem deschise două Institute Culturale Româneşti.”
(A înregistrat Paul Hodorogea, Radio Europa Liberă, Chişinău)
***
Dincolo de momentul solemn al inaugurării, trebuie spus că atribuirea sediului Institutului Cultural Român de la Chişinău nu a fost scutită de unele divergenţe în interiorul coaliţiei de guvernământ din Basarabia. Au intrat în discuţie mai multe locaţii, inclusiv reşedinţa prezidenţială de pe str. N. Iorga (în zona Palatului Republicii). În cele din urmă a fost identificată clădirea de pe str. Mateevici 79 – o fostă casă de protocol a guvernului, încă de pe vremea URSS, aflată în proximitatea Universităţii de Stat. Nu e sigur însă dacă ICR Chişinău îşi va păstra această adresă, clădirea este închiriată doar pentru un an şi necesită reparaţii substanţiale. Dincolo de aceste… detalii tehnice, care spun ceva despre nivelul de civilizaţie şi solidaritate naţională de la noi (valori ce par să abdice, uneori, în faţa concurenţei dintre partide), sperăm ca noua instituţie, a cărei deschidere a fost atât de mult aşteptată de elitele culturale din Basarabia, să aibă o activitate bogată şi prodigioasă. Să fie o prezenţă vie, care să nu mai poată fi deturnată de cine ştie ce alte „accidente istorice” – specialitatea ţinutului.
Redacţia „Contrafort”