Categorii

Parteneri

Fragmente de jurnal

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Fragmente de jurnal

imaginea utilizatorului Vasile Gârneţ

Biserica – „o impostură flamboaiantă”. Preafericiții patriarhi și mitropoliți, generalii kgb Gundiaiev (Kiril) și Cantarean (Vladimir)… Preoți agramați, vulgari și hapsâni... Sigur, unele „fețe” ale clerului nu întăresc întotdeauna credința, dar…
Nu mai crezi?
Nu. Probabil că un poet, un poet adevărat, nu poate fi un bun credincios. Un poet nu poate fi un „ascultător” exemplar, un supus umil. Cel care ascultă își încătușează, își curmă voința. Iar o supunere totală, una zilnică, minut cu minut, așa cum ne recomandă biserica pentru un credincios (un credincios practicant), nu e și un „regim” pentru un poet. Poezia e rezultatul unei voințe creatoare, o voință care de cele mai multe ori nu e fără păcat…
Asta cred, dacă tot ar trebui să am o credință.    
* * *
Discuție lungă, interesantă cu A. B. despre Shakespeare. Sonetele, din care citesc des și încerc să traduc câte puțin – nu reușim să număram exact câți au tradus până acum – și au tradus bine, uneori excelent – sonetele lui Will în română, dar mai rămâne loc pentru încă o versiune, „cea mai bună”. A. B. se lansează într-un monolog despre Hamlet, în care amestecă ideile/intuițiile sale cu ce a citit („am citit enorm – clasici, moderni și postmoderni!”): Hamlet a murit pentru că a trăit într-o perioadă de tranziție, când oamenii de tipul lui sunt în minoritate și încă nu pot învinge, chiar dacă dreptatea e de partea lor; a fost abandonat de Dumnezeu, ca în mitul christic (tatăl a fost ucis, uneori i se arată o fantomă, este îndemnat să acționeze, primește sfaturi); trădarea, motivul lui Iuda (l-au trădat cei mai devotați prieteni – Rosencrantz și Guildenstern); o iubire/fericire imposibilă alături de Ofelia, pentru că Hamlet a trecut într-o altă categorie de oameni, care nu se pot bucura de o căsnicie obișnuită; Hamlet își urmează destinul, nu e lipsă de voință, nu e doar reflecție, ci o anume împăcare christică cu destinul – ai citit Pasternak? (iată o referință/un sprijin cultural) –, așa că ironiile că „hamletizează” sunt idioate…
E rândul meu, după lungi minute de exegeză shakespeariană, să strecor o banalitate: Hamlet e piesa-pieselor. Spunea cineva, pe bună dreptate, că dacă va fi interzisă toată literatura și va rămâne doar Hamlet, această piesă se va juca mereu cu sălile pline peste tot în lume.
Făcusem o greșeală. A. B. m-a privit cu o undă de părere de rău – coborâsem nivelul, mă sprijinisem într-un aforism îndoielnic. Zice: nu cred în definiții memorabile, ceva de genul Hamlet e pentru literatură ceea ce e Mona Lisa pentru pictură (Eliot). Și tot el: știi gluma, care e de fapt o miniatură clasică: „A fost descoperit misterul zâmbetului enigmatic al Monei Lisa. S-ar putea, cred specialiștii, învățații, că nu era decât o proastă”.
Un răspuns pentru toate întrebările. De ce să mai hamletizăm?
* * *
Rusia lui Putin, încolțită de sancțiuni și de replica lumii civilizate, o replică tot mai coerentă, pentru că se pare că începe să înțeleagă cu cine are de a face, se închide tot mai mult și reproduce, la nivelul întregii țări, modelul unei închisori. Mă întristează mocirla din Basarabia, suferința care s-a instalat aici, dar ce văd în Rusia mă îngrozește. Toată puterea a fost acaparată de oamenii serviciilor secrete și de popi (biserică). Procesiunile radicalilor pravoslavnici și ale bisericii împotriva difuzării filmului Matilda (un subiect nevinovat despre relația romantică dintre ultimul țar rus, Nikolai al II-lea, și o balerină), incendierea cinematografelor, terorizarea autorilor filmului i-au făcut pe mulți comentatori să vorbească despre un ISIS pravoslavnic. Și teroarea e doar la început. Urmează filmul horror despre protestele care cer interzicerea unui film, pe care încă nimeni nu l-a văzut.
Arestarea lui Kiril Serebrenikov are o distinctă miză politică înaintea alegerilor prezidențiale. Intelectualitatea liberală, cea care refuză să se înregimenteze, trebuie speriată. Pare să se contureze un nou „caz Hodorkovski”, de data aceasta pentru lumea creatorilor, nu a businessului. Felul cum a vorbit și a comentat Putin pentru presă „cazul Serebrenikov” (care a stârnit un val de solidaritate în întreaga lume) nu lasă loc de îndoială. Totul a decurs după o schemă bine verificată de Putin. Mai întâi președintele rus s-a prefăcut că nu se dumerește despre cine e vorba („avem mai mulți regizori, despre cine discutăm?”), apoi a comentat foarte nuanțat cazul, demonstrând că-l cunoaște în detalii, ca un adevărat anchetator. La final a lansat apelul cunoscut: judecata va hotărî, hai să așteptăm. 
* * *
Unde se pot întâlni Anton Pavlovici Cehov și Ingmar Bergman? La policlinică, așteptând să intre la medicul de familie. Nu ei în persoană, ci doi indivizi care au câte un citat din rus și suedez legate de sănătate și medicină. 
Spune unul: „Stresul. Să eviți  stresul! E imposibil. Ce, ești o legumă? Simți, reacționezi, acumulezi toxine, ură… Spunea Bergman că un om fericit e doar acela care are o bună sănătate și o memorie proastă. Care fericire?” 
Al doilea nu răspunde la întrebare, ci completează: „Cehov, scriitorul și… medicul, spunea că după ce ai trecut de 60 de ani e imoral să te mai tratezi. Văzuse, asistase atâția disperați care se țineau de viață. El a trăit doar 44 și și-a dat sufletul după ce a băut un pahar de șampanie”. 
Poate că turnirul citatelor – cu voce tare, pentru că au simțit asistența – ar mai fi continuat, dar a ieșit sora medicală și l-a trimis pe „Bergman” să-și facă o nouă radiografie, că altfel nu e primit de medic.
* * *
Witold Gombrowicz în Jurnalul său, care trebuie recitit din când în când, pentru a te putea suporta: „Mistificarea se recomandă unui scriitor. Nu are decât să tulbure puțin apa în jurul lui pentru a nu se mai ști cine e – un bufon? Un farsor? Un filozof? Un escroc? Un pezevenghi? Un impostor, un lider? Sau poate toate acestea la un loc? Destulă moțăială fără griji în sânul încrederii reciproce. Fii vigilent, simte spiritul! Veghează! Noroc și la mai multe, nătărăilor!”