Nu aş vrea ca acest articol să fie trecut la categoria celor de factură feministă. Nu e cazul, cred, să mă erijez în postura de apărătoare înverşunată a drepturilor femeilor, în condiţiile în care la noi, ca şi pretutindeni, în Europa, ele se pot manifesta, de rând cu bărbaţii, în orice domeniu vor sau, mai exact spus, au posibilitatea s-o facă. Avem femei-lider de partid, funcţionare de stat, viceministre (care nu acceptă în niciun caz masculinul substantivului), femei de afaceri, diriguitoare de media, realizatoare de emisiuni tv, femei-militar, scriitoare, femei-iniţiatoare de proteste, directoare de şcoli, conducătoare de ONG-uri, nenumărate femei-şofer etc.
Iar din februarie curent, avem şi un grup creat prin reţeaua de socializare facebook, care a lansat ideea de a înainta o femeie la funcţia de preşedinte al Republicii Moldova, ca posibil factor stabilizator pentru rezolvarea crizei politice în care ne zbatem de ceva timp, deocamdată fără vreun rezultat. (E vorba de Natalia Gherman, în prezent viceministru la Externe, despre care s-a pronunţat favorabil chiar şi exigentul ziarist de la Gândul, Cristian Tudor Popescu.)
Trăim, cu siguranţă, o perioadă propice pentru afirmarea femeilor în societate, când aşa-numitul „gen slab”, pare-se, prinde tot mai mult gustul puterii şi al încrederii în forţele proprii. Însă nu istoriile de succes ale femeilor emancipate m-au determinat să scriu aceste rânduri, care, în mare parte, au avut sau mai au în spate bărbaţi bine asiguraţi, fie taţi, soţi, fraţi, unchi etc.
Vreau să atrag atenţia asupra unui alt aspect, delicat şi spinos în acelaşi timp (ţinând cont de faptul că şi eu sunt femeie), legat de sărbătorirea, cu mult fast la noi, a zilei de 8 martie, numită şi „Ziua internaţională a femeilor”, marcată încă din timpurile sovietice cu roşu în calendar şi declarată prin lege zi liberă. Adevărat, mă bucur şi eu de libertatea ei, fiindcă astfel profit de un scurt răgaz, în lipsa altor satisfacţii de pe urma existenţei noastre pline de lipsuri.
Ceea ce mă deranjează însă este stupiditatea de a sărbători femeia într-o zi anume, în aceeaşi manieră cum am marca, de exemplu, la 27 august, întemeierea statului Republica Moldova. În glumă fie spus, se poate găsi totuşi o tangenţă între aceste două date: şi independenţa statului moldovenesc, şi cea a femeilor noastre „depind” în aceeaşi măsură de marile puteri investitoare de capital.
Totuşi, mi se pare de-a dreptul absurd ca bărbaţii să-şi felicite colegele sau partenerele lor de viaţă pentru faptul că acestea au avut norocul sau nenorocul să se nască femei. Recunosc, e plăcut să auzi, cel puţin în această zi, cum calificativele hiperbolizate la adresa „celor mai dragi fiinţe de pe pământ” curg gârlă, ca psalmii şi imnurile cântate duminica în biserică: fermecătoare, duioase, gingaşe, mereu învingătoare, misterioase, graţioase, generoase, excelente mame şi gospodine, şi mai ales deştepte (de parcă femeile, prin definiţie, ar trebui să trăiască într-o ignoranţă continuă). De-ar mai fi însă şi adevărate toate câte se spun! Derizoriul situaţiei ajunge până într-acolo încât înseşi femeile se întrec în a se complimenta şi felicita reciproc, urându-şi câte-n lună şi-n stele. Iar cei care au de câştigat realmente de pe urma acestei zile sunt cu siguranţă vânzătorii (sau vânzătoarele) de flori.
Am impresia că tocmai în spatele tuturor acestor drăgălăşenii exprimate în exces se ascunde o mare minciună. Poate că de aici, de la acest fel pompos şi nefiresc de a sărbători femeia (ca ideal suprem), începe discriminarea, fie aceasta numită şi „discriminare pozitivă”.
Şi, aşa cum ele, femeile, se lasă uşor cucerite de vorbele dulci şi buchetele îmbietoare de flori, bărbaţii pot să profite fără nicio remuşcare de această slăbiciune, convinşi că pentru deplina lor fericire e suficient şi atât.
Se ştie că în ajunul zilei de 8 martie, în majoritatea instituţiilor de stat şi private de la noi, femeile sunt tratate în mod deosebit. Pentru ele se organizează mese festive, se cântă şi se recită poezii de dragoste, li se mai oferă în plus şi un bonus la salariu de 200-300 de lei (aici e dreptul bărbaţilor să protesteze). În realitate, situaţia nu e atât de roz precum se prezintă în ziua cu pricina.
Din mai multe mărturisiri, ştiu că există destui proprietari de firme care discreditează femeile prin a le remunera necorespunzător din simplul motiv că ele nu au curajul să negocieze un salariu mai mare. Sunt nenumărate cazurile când sunt concediate femeile însărcinate, în lipsa unui contract de muncă şi a unui respect minim faţă de o viitoare mamă, aflată într-o situaţie dificilă. Cred că e inutil să mai amintesc că la interviurile de angajare au prioritate tinerele de până la 30 de ani, femeile de peste 40 de ani fiind excluse din start din competiţie. Ei, angajatorii, nu vor recunoaşte niciodată aceste lucruri, invocând de fiecare dată motive de alt ordin: necorespundere cu cerinţele indicate, iresponsabilitate, lipsă de eficienţă sau de profesionalism ş.a.m.d.
La ce bun atunci atâtea elogii adresate femeilor în ziua de 8 martie? Cavalerismul arătat făţiş pe durata unei zile nu acoperă ticăloşia care caracterizează omul în general, dimpotrivă, o accentuează.
Când afirm acest lucru, fac referinţă şi la partidele politice, care au folosit frecvent şi cu prisosinţă ziua de 8 martie în scopuri electorale. Numai câte sloganuri s-au afişat şi s-au fluturat în numele femeii! Însă cam la atât se reduce toată grija politicienilor faţă de cele care sunt chemate să asigure sporul demografic al ţării.
Pe de altă parte, femeile au partea lor de vină în neseriozitatea cu care sunt tratate în diverse situaţii. De cele mai multe ori ele evită, din teamă sau din lipsă de caracter, să poarte un dialog deschis cu factorii de decizie, pentru a clarifica în detaliu lucrurile. Am impresia că uneori se lasă prea uşor cucerite de complimentele de serviciu ale bărbaţilor, abandonând, de dragul lor, orice temă de discuţie mai temeinică.
Poate de aceea locul unde multe dintre femeile noastre se simt cu adevărat stăpâne este… strada. Aici ele defilează cu dezinvoltură şi mândrie, demonstrându-şi podoabele şi ţinutele vestimentare exagerat de scumpe şi extravagante. Nu doar bisericile şi şcolile supravieţuiesc datorită femeilor, ci şi comerţul de haine în mare parte tot pe ele se ţine.
Astfel, basarabencele au ajuns să fie atracţie turistică pentru străini, expunându-se mai mult dezgolite decât îmbrăcate privirilor lor.
Aşa cum nu prea avem ce arăta curioşilor care ne vizitează republica, îţi vine să crezi că o bună parte dintre localnicele noastre aproape că fac un sacrificiu patriotic, prezentându-se pe ele însele lumii, asemeni unor monumente „vii” ale naturii. Nutrind speranţa că vor fi remarcate şi „exportate” în ţările mari ale lumii, unde vor fi preţuite la justa lor valoare.
Iar o altă categorie a femeilor de la noi, ceva mai asigurate material, râvnesc continuu la statutul mult jinduit de vip. Acestea caută să apară cât mai frecvent posibil, la fel ca celebrităţile „de puf” din Hollywood, pe copertele revistelor luxoase, în ziare gen „Apropo” sau la televizor, antrenându-se în discuţii inutile despre fel de fel de mărunţişuri care le înfrumuseţează viaţa. Şi presa nu va tăgădui să le dea toată atenţia cuvenită, uitând cu desăvârşire de femeile chinuite de la ţară, care nu se văd, nici nu se aud din mulţimea de probleme zilnice care le ocupă tot timpul. Viaţa lor searbădă şi plină de nevoi nu interesează pe nimeni, iar emisiunile tv nu vor avea audienţa necesară.
Nu ştiu de ce se creează impresia că Republica Moldova trebuie neapărat asociată cu fetele frumoase şi vinul de calitate, „reprezentantele sexului frumos” având un motiv în plus de mândrie că au ajuns brand de ţară, alături de nenumăratele butoaie din beciurile de la Cricova.
Eu, una, şi cred că nu doar eu, m-aş bucura mai mult dacă s-ar vorbi nu atât de frumuseţea basarabencelor, care este doar un dat natural, cât despre inteligenţa lor, prin care să se impună în societate ca persoane cu adevărat respectate şi apreciate oricând, inclusiv în ziua de 8 martie. Zi obişnuită, pe care nu simt necesitatea s-o sărbătoresc într-un fel anume. Florile le pot primi oricând.