articol: 

Prozatoarea Mihaela Perciun şi-a publicat prima carte de povestiri relativ tîrziu, la 46 de ani. A recuperat repede însă timpul pierdut, oferindu-ne apoi două romane. Autoare tenace şi prolifică, Mihaela Perciun a reuşit cel puţin în plan statistic o mică performanţă: a publicat trei cărţi de proză în numai 7 ani, avînd în sertare şi alte manuscrise. Prin comparaţie, ambiţiosul prozator Nicolae Popa a scris şi el trei volume de proză, dar... timp de două decenii.
Cu recentul său roman, intitulat incitant Printre bărbaţi, Mihaela Perciun se situează într-o nişă cvasivirgină a prozei basarabene, vizitată anterior doar de Nicolae Rusu şi Val Butnaru. Printre bărbaţi e un roman politic, mai exact o incursiune în hăţişurile junglei politice populate de indivizi nesăţioşi şi făţarnici, cu reflexe mai mult decît simptomatice: „Aviditatea de putere s-a acumulat în timp şi i s-a afişat în mimică, în mişcări şi fraze... Toţi au învăţat şi răcnesc în gura mare un singur slogan, toţi ţipă una şi aceeaşi lozincă a democraţiei”.
Autoarea ne invită deci în culisele lumii politice. Iar pentru că personajul principal – Lily – e o femeie, această lume politică ni se înfăţişează nu doar ca un fief al politicaştrilor, ci şi ca un tărîm al unor masculi grobieni, patriarhali, libidinoşi. Titlul cărţii e mai mult decît explicit. Politica e apanajul bărbaţilor, o femeie care intră în politică se află printre bărbaţi. Nişte bărbaţi care doresc în temei numai bani, putere şi sex. În aceste hăţişuri politice femeia e de cele mai multe ori obiectualizată, adică redusă la funcţia sexuală: „Te înghite din priviri. Îl simţi şi cu spatele. Te arde!”
Tărîmul politicii potenţează tot ce are mai rău în el bărbatul. Prin urmare, numai o femeie foarte puternică poate rezista în hăţişurile politice. La un moment dat, protagonista Lily realizează că numai renunţînd la feminitate, adică masculinizîndu-se, femeia poate prinde rădăcini în această dimensiune: „Ah! E greu să rezişti printre bărbaţi, mai ales printre cei băgaţi în jocurile de interese! O femeie ce se bagă în politică trebuie să-şi acumuleze în arsenal cele mai rele calităţi bărbăteşti. Cu rechinii nu poţi lupta cinstit, trebuie să aplici metodele lor.”
Or tocmai această metamorfoză pe care şi-o doreşte Lily dă naştere unui chinuitor proces de conştiinţă. Femeia din Lily nu vrea şi nici nu poate să dispară: „Dintotdeauna te-ai temut de cea care-ţi explodează din interior fără vreo prevenire. Dublura te-a întrebat: de cîte ori vei mai face tîmpenii?!”
Însăşi optica adoptată de autoare/naratoare stimulează apariţia feminismului. Printre bărbaţi este, după părerea mea, primul roman de la noi în care accentele feministe devin nu doar pregnante, tăioase, ci şi exprimă ostentativ o conştiinţă rebelă. Dezgustată de intrigile şi porcăriile din lumea masculilor politicaştri, Lily e bîntuită de idei revoluţionare: „Bărbaţilor nu le plac femeile puternice. Se simt foarte comod în preajma celor slabe şi chiar plăpînde, atunci mojicul din ei capătă curaj, îşi creează o falsă senzaţie de atotputernicie…  Ajunge atîta discriminare banală!”
Felul în care e structurat romanul e subordonat ideii de paradă a chipurilor şi măştilor lumii politice. E o structură facilă şi dinamică deopotrivă. Personajul principal e „plimbat” prin casele şi localurile în care se reunesc politicaştrii, se întîlneşte, pe rînd, cu fiecare dintre ei, aflînd tot mai multe amănunte deprimante sau confuze. E un fel de acumulare progresivă a tensiunii, o cunoaştere treptată a unui mediu sufocant şi otrăvitor care culminează cu uciderea unei fiinţe dragi în finalul volumului. E un omor ce simbolizează spulberarea ultimelor iluzii.
În acelaşi timp, avem de-a face, vorba  academicianului Mihai Cimpoi dintr-un alt context, cu „o anumită deficienţă de materie epică”. Se vorbeşte mult în romanul Mihaelei Perciun, iar dialogurile prevalează simţitor asupra plăcerii de a nara, de a încropi un story palpitant. Pe de o parte, supremaţia dialogurilor în roman e justificată. Culisele lumii politice sînt chiar aceste chefuri, inaccesibile simplilor muritori, la care oamenii politici se adună şi pălăvrăgesc sau pun ceva la cale. Iar discuţiile acestea au menirea, fireşte, să caracterizeze personajele. Pe de altă parte, aşa cum bine observa un coleg de breaslă, personajele nu sînt suficient de bine individualizate, creionate, nu sînt reduse la nişte gesturi inconfundabile. Deşi există şi aici o circumstanţă atenuantă: de obicei, politicaştrii se aseamănă între ei într-atît, încît aproape că nu mai au particularităţi specifice. Totuşi, această pedalare mai cu seamă pe dialog mi se pare un pic exagerată şi contraproductivă. În hăţişurile lumii politice e loc şi pentru întîmplări, nu doar pentru discuţii.
Există, fără doar şi poate, şi o miză a autenticităţii în romanul Mihaelei Perciun. Multe dintre personajele şi situaţiile ficţionale sînt uşor recognoscibile în realitatea tranziţiei moldoveneşti. Iată un fragment elocvent: „Tu nu vezi cum se propulsează unii? Îşi inventează propria dispariţie... parte din mase ţipă că le-a dispărut, le-a fost furat liderul! Ce efect la public! Cîtă popularitate de moment! Foarte ieftină, dar ce mai contează?” Un personaj rupt parcă din realitate e Dan, care are experienţa Afganistanului. O experienţă foarte utilă pentru cineva care intră în hăţişurile junglei politice.
Mai mult decît atît, ştiu, din surse demne de încredere, că autoarea a avut răbdarea să consulte un vraf de documente, să poarte discuţii lămuritoare cu cîţiva (foşti) politicieni autohtoni, înainte să-şi scrie romanul. Imaginea parlamentului incendiat de pe copertă divulgă ambiţia prozatoarei de a ne oferi un text ce se hrăneşte din actualitate.
În concluzie, aş zice că Printre bărbaţi  e un roman politic interesant, incitant, o ficţiune a cărei trambulină e realitatea, nu foarte bine elaborată, dar dezvăluind potenţialităţile creatoare ale autoarei. Nu am nici o îndoială că Mihaela Perciun va persevera. E o prozatoare care nu doar arde etapele, ci şi învaţă din mers. Noi, umilii spectatori, îi vom urmări traseul narativ cu multă curiozitate şi atenţie.
 
_____
Mihaela Perciun, Printre bărbaţi (roman). Editura ARC, 2010